În ziua de 24 martie 2022, postul Radio România Muzical va aniversa 25 de ani de la înființare (https://www.romania-muzical.ro/articol/serile-radio-romania-muzical-25/3416591/3001/1). Cu șase ani în urmă, sărbătoream și eu una dintre aniversările acestui post, printr-o intervenție în care citam un fragment din Noi, distopia lui Evgheni Zamiatin (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2016/03/bolnavi-de-suflet.html). Nu puteam bănui la vremea respectivă cît de aproape eram nu doar de instaurarea distopiei sub forma dictaturii sanitare consolidată sub pretextul pandemiei de COVID-19, ci și cît de ușor avea să cedeze tiraniei tocmai segmentul educat al societății. După cum observa doamna Ioana Hîncu,
„unul din semnele că dictatura are viitor: când prea mulți oameni o îmbrățișează voluntar și le place. În România numărul lor este relativ mic și în scădere; la noi, neodictatura are succes mai mult în rândul elitelor. În restul continentului și Occidentului? Depinde. Depinde de nivelul naivității (care vine din ignoranță) sau al îndoctrinării în spiritul religiilor politice actuale, toate totalitare: covidism, wokăism, vaccinism, genderism, climatschimbism sau, pe scurt, neocomunism, de preferat globalizat, prezentat ca noua normalitate.” (https://acidmedia.ro/regulile-dictaturii-1-legea-si-domnia-aberatiei/) Dar de ce este elita vulnerabilă sau chiar atrasă de dictatură? Nu este vorba doar de elita de astăzi. Numeroși intelectuali de prestigiu din perioada interbelică au văzut în totalitarismul de stînga sau de dreapta singura soluție la criza umanismului european, fără să fie capabili să recunoască în aceste derive ideologice manifestarea cea mai profundă a acestei crize.
Timp de aproape doi ani, Radio România Muzical a permis noii ideologii totalitare să subordoneze și muzica (https://www.romania-muzical.ro/stire/respiram-impreuna-cu-un-invitat-special-colonel-dr-valeriu-gheorghita-coordonatorul-campaniei-nationale-de-vaccinare-anti-covid/3083031/48/5) așa cum a ajuns să controleze întreaga sferă culturală și socială (la Bran: https://www.libertatea.ro/stiri/vaccinare-covid-castelul-bran-3539408, la Sibiu: https://www.libertatea.ro/stiri/imunizare-muzica-si-teatru-cum-se-va-desfasura-summitul-vaccinarii-de-la-filarmonica-din-sibiu-3535010 sau la Alba Iulia: https://www.libertatea.ro/stiri/maraton-de-vaccinare-pe-muzica-clasica-la-muzeul-principia-din-alba-iulia-3561266) fără nici o împotrivire din partea personalităților lumii intelectuale românești (cu excepția regizorului Cristi Puiu), apogeul înregimentării lumii muzicale din România fiind atins prin spectacolul grotesc oferit de violonistul Alexandru Tomescu și pianista Sînziana Mircea sub sloganul „Vă așteptăm la vaccinare și la concert!” (https://www.romania-muzical.ro/articol/de-ziua-europei-9-mai-violonistul-alexandru-tomescu-cu-vioara-stradivarius-elder-voicu-va-canta-la-centrul-de-vaccinare-al-bibliotecii-naionale-bucureti/3075801/2631/1 vezi și la https://www.romania-muzical.ro/stire/alexandru-tomescu-i-sinziana-mircea-susin-un-concert-la-centrul-de-vaccinare-de-la-biblioteca-naionala/3075841/49/5 ).
Așa cum în romanul lui Zamiatin emoția, imaginația, sensibilitatea artistică, au fost atrofiate ideologic, iar în cele din urmă eliminate deplin prin intervenții chirurgical-psihiatrice, tot astfel manifestările sufletului au fost limitate și controlate în ordinea politică inaugurată în întreaga lume sub pretextul măsurilor de prevenire a bolii. La fel ca toate instituțiile media și de cultură din România, timp de doi ani postul Radio România Muzical a participat prin mesajele difuzate și prin precizarea necruțătoare referitoare la condiționările medicale în vederea participării la concerte la complicitatea universală a tăcerii în fața abuzurilor totalitare (https://www.festivalenescu.ro/accesul-la-toate-concertele-festivalului-enescu-se-face-pe-baza-de-certificat-verde-incepand-din-23-septembrie/) Uneori aveam impresia că spectacolele sunt organizate doar pentru a permite difuzarea mesajelor de genul: „Intrarea la concert se face pe baza prezentării certificatului verde de vaccinare. Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2. Purtarea corectă a măştii este obligatorie pe întreaga durată a concertului.” (https://www.romania-muzical.ro/articol/turneul-national-oglinzi-se-incheie-la-palatul-tinerimea-romana-din-bucuresti/3248491/2631/1). În felul acesta, Radio România Muzical a contribuit la răspîndirea și întreținerea panicii, la garantarea unei soluții discutabile și la susținerea unei încrederi neîntemeiate în vaccinurile anticovid ca soluție unică și, prin toate acestea, la consolidarea unui autoritarism inuman.
Radio România Muzical difuzează muzică de 25 de ani, iar acest fapt părea să reprezinte o slujire a artelor muzicale. În ultimii doi ani însă nu a făcut decît să pună muzica în slujba unei autorități anti-muzicale pentru că este o autoritate potrivnică adevărului. Nu există muzică obiectivă pentru că nu există adevăr obiectiv. Adevărul nu este nici obiectiv, nici subiectiv. Adevărul este viu. Iar muzica este vie în măsura în care este adevărată, adică în măsura în care rămîne un mijloc de revelare a adevărului despre om și lume.
Adevărul este lumina necesară vieții și creșterii noastre sufletești. Adăugarea unui atribut „științific” adevărului nu a fost făcută pentru a-l face mai adevărat, ci pentru a transforma adevărul într-o minciună pe care nimeni să nu o poată contesta. În măsura în care este condiționat ideologic, adevărul științific este anti-științific și este un anti-adevăr. Adevărul culturii, științei sau teologiei nu poate fi niciodată potrivnic omului. Pentru că în esența lui adevărul este bun, este binele, după cum explica părintele Stăniloae:
„mintea sau rațiunea omului e și ea luminoasă, dar și fierbinte, căci are în ea dorința fierbinte nu numai de a cunoaște un adevăr indiferent, ci adevărul ca bine, ca cel ce-1 poate ferici, face bun. De aceea rațiunea nu e niciodată rece în lucrarea ei. Chiar când afirmă obiectivitatea cunoașterii sale, o afirmă cu căldură, căci e legată de conștiință și în obiectivitate nu poate să lipsească binele. Pe lângă aceea, adevărul, pentru care e dată rațiunea și spre care aspiră ea, cere el însuși căldură in căutarea și în susținerea lui. Și pentru că rațiunea are o astfel de căldură, ea pune pasiune și în susținerea minciunii cu aparență de adevăr, pentru că i se pare că aceea îl fericește. Aceasta, pentru că adevărul e bun, e frumos, pentru că de el depinde viața fericită a omului. Adevărul reprezintă de aceea și binele, iar minciuna, răul. De aceea rațiunea e legată cu conștiința, care se preocupă în mod special de aspectul bun sau rău al adevărului, sau pentru că adevărul e focul care se cere sesizat de o rațiune întipărită de conștiință, încălzită de focul adevărului.” (Pr. Dumitru Stăniloae, nota 26 la avva Dorotei, „Despre conștiință”, Filocalia, vol. 9, EIBMO, 2013, p. 582-583.)
Adevărul este cald, este fierbinte pentru că este viu. Și este viu pentru că, în mod absolut, Adevărul este Persoană, este Dumnezeul care este totodată Calea și Viața.
Observația părintelui Stăniloae era confirmată de Papa Benedict al XVI-lea în discursul susținut la 28 mai 2006 la Auschwitz, în cadrul căruia sublinia că
„Dumnezeul în care credem este un Dumnezeu al rațiunii – o rațiune care, desigur, nu este un fel de matematică rece a universului, ci este una cu dragostea și cu bunătatea. Înălțăm rugăciunea noastră către Dumnezeu și facem apel la omenire, pentru ca această rațiune, întemeiată pe logica iubirii și pe recunoașterea puterii reconcilierii și păcii, să prevaleze asupra amenințărilor care decurg din iraționalism sau dintr-un rațiune falsă și fără Dumnezeu.” (https://www.vatican.va/content/benedict-xvi/en/speeches/2006/may/documents/hf_ben-xvi_spe_20060528_auschwitz-birkenau.html)
Din 2020, Radio România Muzical împreună cu toate instituțiile noului stat și cu BOR au slujit unei rațiuni false și fără Dumnezeu. Această capitulare înaintea minciunii reprezintă drumul cel mai sigur către abolirea sufletului omenesc și către desființarea valorilor și principiilor cărora aveam impresia că le slujim.
Din 2020, fiecare emisiune a Radio România Muzical îmi amintește de trădarea muzicii pe care oamenii din redacție o slujiseră pînă în acel moment. De doi ani, Radio România Muzical slujește unei muzici desprinsă de adevărul ei. Iar cînd desprindem muzica de adevăr, ea va cădea în mîinile dușmanilor adevărului, le-o oferim, prefăcîndu-ne că nu vedem cum este transformată muzica într-o capcană pentru suflet și într-o armă împotriva sufletului.