În contextul
anunțatei canonizări a unor „mărturisitori
şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în
anul 2025” (https://basilica.ro/sfantul-sinod-primele-decizii-din-2021/),
printre care se numără și părintele Dumitru Stăniloae (https://basilica.ro/canonizari-2025-ps-varlaam-ofera-trei-nume/),
semnalarea pericolului reprezentat de încercarea frauduloasă de canonizare a Mișcării
Legionare (ML) este urgentă și obligatorie. O astfel de intervenție utilă o
constituie articolul dlui Ionuț Biliuță, „«Sfinții închisorilor» – Legionarism
religios în post-comunismul românesc”, publicat inițial în 2021 (https://www.cambridge.org/core/journals/contemporary-european-history/article/abs/constructing-fascist-hagiographies-the-genealogy-of-the-prison-saints-movement-in-contemporary-romania/438539BC7B11180AD2DC70E379275723)
și preluat recent de revista Convergențe
(https://convergente.ro/sfintii-inchisorilor-legionarism-religios-in-post-comunismul-romanesc/).
Dar în timp ce principala
îngrijorare manifestată în articolul dlui Biliuță pare să fie constituită de amenințarea
directă la adresa societății civile și a ordinii democrației liberale, efortul
de a descrie caracterul ireconciliabil dintre doctrina fascistă a ML și
învățătura creștină ar trebui să urmărească în egală măsură precizarea
diferenței dintre ortodoxie și liberalism. Incompatibilitatea dintre
legionarism și ortodoxie nu ar trebui să fie denunțată în numele unei presupuse
compatibilități între ortodoxie și liberalism. Ortodoxia nu ar trebui să
condamne ML în primul rînd pentru că este iliberală, antisemită și totalitară,
ci pentru că este anticreștină sau cel puțin necreștină și, din acest motiv
ajunge inevitabil să constituie o amenințare pentru om în general, nu doar
pentru anumite grupuri etnice (evreii) ori profesionale (bancherii). Din perspectivă
ortodoxă, orice ideologie reprezintă un mod de a-l respinge pe Dumnezeu prin
înlocuirea Lui cu un proiect omenesc care începe și cu siguranță sfîrșește prin
a deveni antiuman.
Lumea modernă
este plină de oameni noi, mai precis de variante seculare (precum în liberalism),
mistice (în legionarism sau în gnosticismul din mediul ortodox actual), mitologice
(nazism) ale omului nou, care se opun în moduri diferite omului nou în Hristos
al creștinismului. Începe să se vadă cît de scump plătește ortodoxia jocul
iresponsabil prin care ierarhia ortodoxă a întreținut iluziile legionare, fiind
tot mai direct somată să denunțe omul nou al legionarismului în numele
democrației și al omului nou liberal. Departe de a fi descurajată în întreaga
perioadă post-comunistă, presiunea mediului legionaroid din ortodoxia
românească a fost mai degrabă încurajată de ierarhi specializați în recuperarea
unui tip de atitudine militantă cultivată de ethosul legionar (https://doxologia.ro/video-19-ani-temnitele-comuniste,
https://doxologia.ro/video-interviu-cu-marin-raduca-frica-trebuie-invinsa-prin-viata-hristos,
https://lumeacredintei.com/reviste/lumea-credintei/lumea-credintei-nr-11-160-noiembrie-2016/nu-ma-lasa-doamne-sa-cad-din-bratele-tale-de-vorba-cu-doamna-aspazia-otel-petrescu/.
Am comentat în repetate rînduri complicitatea explicită sau tacită a liderilor
ortodocși cu fenomenul legionar deghizat în mărturisire ortodoxă anticomunistă;
vezi, de pildă la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/functionalismul-implacabil-citeva.html
sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/01/despre-bula-ce-este-cum-se-intra-intr-o.html).
Cred totuși că
această fraudă teologică este posibilă nu în primul rînd din cauza „amneziei
anti-comuniste” propusă de dl Biliuță ca una dintre explicațiile principale pentru
răspîndirea fenomenului legionar de după 1990 pînă astăzi, ci mai degrabă din
cauza unei amnezii creștine în legătură cu înțelegerea creștină a naturii
omului, a istoriei, a societății și, mai ales, a mîntuirii însăși. Doar niște
credincioși care au pierdut înțelegerea creștină a jertfei lui Hristos pot
identifica suferința legionară cu martiriul creștin. Evident, o viziune
liberală asupra mîntuirii omului nu poate decît să sporească confuzia credincioșilor
și, eventual, să facă interpretarea legionară a creștinismului mai „creștină”,
mai convingătoare.
De altfel,
spiritul de jertfă și conștiința datoriei nu sunt invenții legionare, ci trăsături
creștine esențiale ale poporului român, deturnate prin parazitare și
valorificare politică de Mișcarea Legionară, care s-a folosit de calitățile
poporului român pentru a construi un alt tip uman, subordonat ideologiei și statului
legionar (după cum a observat cu luciditate Mircea Platon la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-primavara-aburi-si.html
și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-gogosica-sefului-de-cuib.html.)
În acest sens, e de presupus că sarcina
principală a Frățiilor de Cruce urmărea mai puțin „îndoctrinarea în spiritul de
jertfă și sacrificiu pentru țară”, acuzată de dl Biliuță și mai degrabă
identificarea acestui spirit în vederea folosirii lui în edificarea omului nou
legionar.
Doar o ierarhie ortodoxă incapabilă să recunoască și să reprezinte
omul nou în Hristos, fiind înstrăinată de tradiția ortodoxă, de cultura
populară și națională și lipsită de identitatea spirituală este capabilă să recomande credincioșilor diverse modele de om nou
care în realitate nu mai sunt nici noi și nu au fost niciodată cu adevărat
umane. Ceea ce amenință grav Biserica Ortodoxă Română din zilele noastre nu
este atît „amnezia anti-comunistă”, cît amnezia creștină care nu poate avea
decît efecte anti-creștine.