Ce este un intelectual, ce este un intelectul creștin și ce este unul creștin-ortodox sunt întrebări diferite care par să primească răspuns într-o intervenție a dlui Vasile Bănescu: astfel, se poate înțelege că intelectualul prețuiește „deopotrivă credința și cultura, cartea și «Cărțile»”; în plus, intelectualul creștin trebuie să fie „real în Biserică și să se exprime din interiorul creștinismului ca mod de viață, nu din afara lui.” (https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid024KZxAzuTd88hwXsnDZonkbgjGJHDpxaJfYTX8aaSr1FAjvXzfbQpBah1UWJuyckUl&id=100084764161859).
De fapt, după cum se poate vedea din întreaga postare, condiția asumării creștinismului „din interiorul” lui nu este decît un marker retoric aplicat pentru a înșela vigilența „cenzurii” dogmatice. Că nu este vorba despre o condiție reală se poate vedea chiar din rolul atribuit intelectualului creștin: „Tradiția, pentru a rămâne vie, are nevoie vitală de adecvarea fără compromisuri la realitate a tezaurului de adevăr revelat […] Adevăr înțeles și tradus onest de oamenii care prețuiesc deopotrivă credința și cultura, cartea și «Cărțile»”. Ce se înțelege de aici sunt două lucruri la fel de străine de cugetul creștin: în primul rînd, că adevărul revelat este separat de realitate și, în al doilea rînd, că el trebuie adecvat la această realitate. Între credință și cultură, de pildă, cultura este cea care reprezintă realitatea. Reprezintă „Despărțirea de trecut și umbrele lui, de țâfna și de alergia față de intelectualii laici creștin-ortodocși” o etapă necesară în procesul de adecvare la realitate? Oare orice critică adusă propunerilor intelectualilor ortodocși din afara mediului educat, dar din interiorul Bisericii, este determinată de „alergia față de intelectualii laici creștin-ortodocși”?
Alexandru Racu
face la https://alexandruracu.wordpress.com/2023/05/01/mineri-si-intelectuali/ cîteva observații de bun simț în legătură cu
iritarea superioară, lipsită de orice virtute intelectuală, cu care elita ortodoxă
expediază obiecțiile aduse de tabăra fundamentalistă; m-aș fi așteptat totuși ca
Alex să ducă și de data aceasta întrebările corecte pînă la capăt. Pentru că în
cazul recent al intelectualilor față cu reacțiunea, în discuție nu a fost
natura intelectualului, pe care într-adevăr fundamentaliștii care se simt
reprezentați de un ierarh mărginit ca ÎPS Teodosie nu au capacitatea să o dezbată
(și nici interesul, de altfel), ci natura intelectualului creștin, deci a credinței intelectualilor reprezentativi din BOR. În plus, poporul a observat că atributul de intelectual creștin-ortodox ar trebui să presupună într-o țară ortodoxă și o conștiință națională, observație corectă și totuși exclusă din capul locului de intelectualii supranaționali ca erezie filetistă. Condiția de intelectual creștin-ortodox român este în clasificatorul elitei o contradicție în termeni.
„Furia poporului” a fost descalificată însă prin constatarea previzibilă „mulți, dar proști” tocmai pentru că era îndreptățită: tabăra fundamentalistă, despărțită la rîndul ei de realitate prin incapacitatea (întreținută cu îndemînare de călăuzele ei multifuncționale) de a asimila implicațiile Întrupării asupra vieții cotidiene, nu a contestat calitatea de intelectual a membrilor Școlii Pleșu, ci calificarea lor creștină, aspect ratat din păcate și de Al. Racu în textul menționat. Pentru că intelectualul uns de Pleșu iese nu doar din laboratoarele NEC-ului, Dilemei și GDS-ului, cum subliniază doar parțial corect Al. Racu, ci în egală măsură și din incubatoarele BOR-ului (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/centre-de-recrutare-impotriva-adevarului.html).
Reconfirmarea constantă în ultimii 20 de ani a misiunii esențiale asumată de secta lui Pleșu în cadrul BOR a fost reluată în această primăvară prin mărturiile hagiografice formulate public de Vasile Bănescu, encomiastul patriarhal al elitei, în cadrul unei campanii de promovare și conștientizare care a debutat prin reconsacrarea lui Patapievici Luminătorul Bisericii (https://www.qmagazine.ro/omagiul-bisericii-pentru-horia-roman-patapievici/; am văzut în această omagiere nu doar o încercare de contrafacere a identității ortodoxe, ci și de profanare a spiritualității ortodoxe, pe care am semnalat-o la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/04/marea-conversatie.html ). Însă asemenea vulpii care știe să-și pună followerii pe urme greșite, formatorii de opinie însărcinați cu misiunile de organizare, monitorizare și coordonare din subterana fundamentalistă au plasat responsabilitatea pentru autoritatea dobîndită de grupul de iluminați în BOR exclusiv asupra lui Bănescu (care s-a achitat încîntat de sarcină, ceea ce sugerează că nu a fost folosit doar ca o soluție de etapă), încercînd să diminueze astfel gravitatea sprijinului masiv oferit de ierarhia ortodoxă intelectualilor care sunt în Biserică în măsura în care sunt în Pleșu.