„Tăcerea în fața răului este răul: Dumnezeu nu ne va considera nevinovați pentru că am tăcut. A nu vorbi înseamnă a vorbi. A nu acționa înseamnă a acționa”
Dietrich Bonhoeffer
Recrutarea împotriva adevărului a început discret în țările din estul Europei în anii 80 și a continuat în ritm alert după 1990. Inițial recrutarea a fost făcută pe bază de voluntariat, favorizat de tehnici de manipulare al căror succes era asigurat de confuziile profunde ale persoanelor care nu erau cu adevărat capabile să perceapă suferința reală a României și care au devenit tot mai puțin receptive la această suferință odată cu trecerea timpului. Dar în ultimii ani, recrutarea a devenit obligatorie, a devenit o datorie să-ți salvezi țara de fundamentalism, obscurantism și de babe.
În scurt timp, agenții schimbării au reușit să înlocuiască adevărul unic al comunismului cu adevărul unic al societății deschise. Consumismul a ajutat la sporirea confuziei și la culpabilizarea ulterioară a victimelor (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/01/marea-unire-si-elita-cea-mica.html). Agenții trebuiau să se grăbească, întrucît în țări precum România, unde creștinismul încă mai pulsa, chiar dacă slab, exista posibilitatea reală a unei reîntemeieri creștine a societății în ansamblul ei. Recruții din acea perioadă au reușit cu ajutorul autorității intelectualilor „disidenți” să redefinească natura adevărului ca o realitate deschisă.
Deși ideea deschiderii părea să apară spontan ca opus al închiderii comuniste, nu a fost decît o deschidere înșelătoare, al cărei rol era acela de a anula orice pretenție la o permanență a adevărului asigurată de tradiția Bisericii. Presupusa deschidere a adevărului promisă de societatea deschisă nu urmărea așadar să construiască o opoziție față de închiderea comunistă, ci căuta în primul rînd desființarea oricărei afirmații despre existența unui adevăr stabil și accesibil prin lumina harului și a rațiunii. În viziunea societății deschise, un adevăr nu poate fi decît deschis (adică infinit interpretabil sau redefinibil); altfel, nu este adevăr.
O mulțime de disidenți au fost folosiți în felul acesta și continuă să fie folosiți. Intelectuali năuci precum Ana Blandiana nu au înțeles nimic din marea transformare produsă în ultimii treizeci de ani și rămîn incapabili să perceapă răul enorm la care au fost complici în ciuda celor mai bune intenții ale lor.
Dar, ca în orice război de anvergură, înrolarea prin voluntariat servește doar în primele faze ale războiului. Întrucît războiul societății deschise împotriva creștinismului este un război de exterminare, pentru realizarea celor două obiective strategice principale (împiedicarea transmisiunii viziunii ortodoxe între generații și plasarea în funcțiile de conducere a unor lideri favorabili „deschiderii”) este nevoie de contingente noi de recruți, mai violenți și mai lipsiți de nuanțe și dileme decît instructorii lor. În acest moment, BOR depășește de departe capacitatea de recrutare a centrelor tradiționale ale societății deschise (Dilema, Radio România Cultural, Humanitas, universități). Prin seminare și facultăți de teologie, prin numărul de incubatoare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/bor-principal-incubator-ideologic.html) și centre de recrutare din BOR, prin orcii, goblinii, Călăreții Negri și trolii care conduc direct sau din umbră posturile de radio și televiziune ale Patriarhiei, publicațiile bisericești, platformele media precum activenews.ro sau r3media și reviste ortodoxe precum Lumea credinței sau Familia ortodoxă, Biserica Ortodoxă Română este pregătită să cîștige bătălia decisivă împotriva adevărului.
A nu rosti adevărul înseamnă a rosti minciuna. A nu împlini adevărul înseamnă a împlini minciuna. A nu acționa împotriva răului înseamnă a acționa în favoarea lui.
