În mesajul de recunoaștere a valorii excepționale („unul dintre acei foarte rari intelectuali europeni”) a contribuției dlui H.-R. Patapievici la recuperarea valorilor autentice, Purtătorul de cuvînt al BOR precizează că reușita acestei lucrări „neptice” a fost posibilă nu doar în virtutea rarelor calități personale ale rarului intelectual român, ci și prin „întreținerea salvatoare a conversației neîntrerupte cu trecutul și marile sale spirite” (https://www.qmagazine.ro/omagiul-bisericii-pentru-horia-roman-patapievici/)
Impresia mea este că dl Vasile Bănescu poate confunda tipurile de veghetori pentru că îi este străină distincția dintre tipurile de veghere. Atunci cînd Sf. Ap. Petru ne previne „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8), el ne spune că lucrarea trezviei credinciosului creștin trebuie să fie continuă pentru că adversarul nostru nu doarme niciodată. Scopul vrăjmașului este să semene confuzie în mintea și în inima creștinului, pentru a împiedica unificarea minții și inimii noastre cu și în mintea lui Hristos. Trebuie să veghem pentru că și diavolul veghează, încercînd să ne adoarmă prin integrarea în absolut (după cum ne arată chiar numele Mișcării Transcendentale, nu este nimic imanent și materialist în natura spirituală a satanei).
În spiritualitatea ortodoxă, „Marea conversație” nu se poartă cu marile spirite ale trecutului, ci cu Hristos în Spiritul Sfînt. Confundarea rugăciunii cu dialogul cultural este un reflex tipic gîndirii umaniste care, pe termen lung, face ca atît rugăciunea, cît și dialogul cu marile spirite să degenereze într-un scepticism sau ateism radical, după cum o demonstrează de altfel tocmai actuala criză a culturii occidentale. Lucrurile permanente nu sunt separate de spiritualitatea creștină care s-ar întîlni cu ele prin medierea unor intelectuali precum dl Patapievici („… valorile constant fondatoare ale rafinatei culturi enciclopedice răsărite din întâlnirea științei cu credința și a spiritualității creștine cu ceea ce conservatorismul luminat numește lucruri permanente”), ci sunt revelate, asigurate și cultivate doar în cadrul spiritualității creștine.
Cercurile fundamentaliste din ortodoxia românească pretind că numirea și păstrarea dlui Bănescu în funcția de purtător de cuvînt al BOR este o eroare. Cei care protestează astfel ori sunt incapabili să vadă, ori nu vor să recunoască corespondența perfectă dintre viziunea umanistă a dlui Bănescu și viziunea umanistă a ierarhiei ortodoxe. Ortodoxia românească este condusă de lideri care, de cel puțin două decenii n-au făcut altceva decît să ne prezinte un șarpe sau un leu prin cuvintele: „Iată, acesta este Mielul lui Dumnezeu!”
