Nota traducătorului: După cum arăta Soljenițîn (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/06/viata-partial-adevarata-nu-este-deloc.html), pentru a trăi în minciună nu este nevoie să susții minciuna. Este suficient să nu spui adevărul. Din păcate, Biserica Ortodoxă Română are o tristă și îndelungată experiență a vieții în minciuna prin tăcere. Iar după 1990, lucrurile s-au agravat: după un scurt interval de viață în adevăr, liderii ortodocși au văzut cît de inconfortabilă poate fi o asemenea viață și au preferat să întoarcă Biserica la viața în minciună. De data aceasta, spre deosebire de perioada comunistă, BOR nu s-a adîncit doar în minciuna prin omisiune: odată cu numirea lui Daniel Ciobotea ca Patriarh al BOR și a lui Teofan Savu ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Patriarhia Română i-a susținut deschis pe acei intelectuali români neoliberali și neognostici care, prin sprijinul acordat de BOR, au putut răspîndi în Biserică și în cultura română o serie întreagă de minciuni cu privire la constituția omului, natura Bisericii, sensul vieții, al istoriei, al societății și al lumii, realizînd astfel proiectul noii normalități al societății deschise în timp ce pretindeau că-l critică.
Spre deosebire de Biserica Catolică, unde episcopul romano-catolic Iosif Păuleț, l-a îndemnat public pe catolicul Iulian Bulai să-și ceară iertare public pentru comentariile sale despre despre Maica Domnului, pe care episcopul catolic le-a numit blasfemice (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/01/la-sensuri-noi-oameni-noi.html), în BOR afirmațiile și comportamentele anticreștine ale unor personalități publice care și-au afirmat deschis credința ortodoxă nu au fost niciodată îndreptate de liderii ortodocși, deși au această obligație în virtutea misiunii lor învățătorești. Cînd dl Andrei Pleșu a caracterizat referendumul pentru familie din 2018 drept o „judecată tăioasă a «aproapelui» care n-are nimic de a face cu creștinismul” (http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/un-referendum-politic-impur), nici un reprezentant al BOR nu a intervenit, deși această descriere a referendumului pentru familie venea de la un „pilduitor și un restaurator al parabolei” (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei), adică din partea cuiva al cărui cuget oferă o pildă de gîndire creștină (fapt confirmat recent de PS Ignatie, https://episcopiahusilor.ro/invierea-lui-hristos-si-falsii-gardieni#_ftn7) și are capacitatea de a „restaura parabola” (?). În incapacitatea sa de a face diferența dintre restaurare și redefinire, Purtătorul de cuvînt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei reprezintă BOR într-un mod mai grav chiar și decît dl Vasile Bănescu, folosit pentru a reprezenta BOR în spațiul secular în timp ce pasatorii și coordonatorii de joc din ortodoxie au reușit să impună impresia că Bănescu se reprezintă doar pe sine. Nu mai amintesc aici zecile de cazuri în care Patriarhia a susținut diverse proiecte anticreștine precum cel al mentalității deschise, colaborări cu organizații suspecte precum New World Vision, încercările de a defini etica corporatistă drept spiritualitate ortodoxă, și noua ortodoxie deistă-terapeutică-moralistă (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/05/rod-dreher-si-disidenta-ortodoxiei.html) lansată prin intermediul Ziarului Lumina și al posturilor de radio și televiziune ale Patriarhiei.
Pînă acum, nu am întîlnit nici o reacție din partea Patriarhiei cu privire la declarațiile pro-avort ale Ministrului Familiei, Gabriela Firea (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/gabriela-firea-sustine-dreptul-la-avort-nimeni-nu-poate-cere-unei-femei-sa-nasca-sau-sa-moara-1995987; despre alte inițiative anti-familie ale doamnei Firea, vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/familia-sigura-si-eficienta.html; este adevărat că în privința poziției BOR asupra avortului, purtătorul de cuvînt al BOR a oferit un răspuns problematic https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25676016-bor-intervine-intr-noua-disputa-banescu-avortul-nejustificat-medical-ramane-crima-ordinea-morala-asa-cum-interzicerea-totalitara-avortului-ramane-crima-ordinea-civila-politica.htm în legătură cu care sper că voi avea timp să fac unele observații într-un text viitor).
Cu toate că, asemenea dnei Firea, și dl George Becali este apreciat de credincioși ca un adevărat creștin-ortodox, acceptarea unei firme de pariuri ca sponsor al clubului de fotbal FCSB nu a provocat din partea Patriarhiei nici o reacție, deși părintele Cleopa numea norocul un drac (https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/jocurile-noroc-pariurile-122294.html), iar situația tinerilor dependenți de jocurile de noroc este dramatică, „prevalența jocului patologic de noroc la copiii și tinerii cu vârsta cuprinsă între 11 și 19 ani este în România mai mare decât în toate țările din Europa” (https://ro.orthodoxwiki.org/P%C4%83catul_jocurilor_pe_bani; vezi și la https://www.digi24.ro/special/reportaje/jocuri-noroc-dependenta-profit-stat-vieti-distruse-1013410; sunt și clerici stăpîniți de această patimă, https://www.bugetul.ro/scandal-biserica-ortodoxa-jucat-banii-manastirii-pacanele-zeci-mii-euro-joc/). Pe lîngă corupția sufletească produsă de jocurile de noroc, care generează gînduri de sinucidere în unul din cinci cazuri https://semneletimpului.ro/sanatate/droguri/dependenta/fetele-hidoase-ale-dependentei-de-jocuri-de-noroc.html, mai este un aspect care ar trebui să determine liderii ortodocși să exprime poziția Bisericii: dl Becali este unul dintre donatorii cunoscuți ai Patriarhiei. Contează pentru Patriarhie sursa banilor primiți? Se sfințește oare banul obținut prin mijloace condamnate de Biserică dacă este oferit pentru scopuri bune?
În conferința pe care am tradus-o în continuare (notele din parantezele drepte îmi aparțin), Peter Kreeft enumeră, descrie și mai ales denunță o serie de zece minciuni ale culturii contemporane: alegerea identității, stima de sine, voluntariat (service to the world), creativitate, gîndire critică, pace, dreptate, deschidere, iubire și libertate. De fapt, aceste zece minciuni, pe lîngă alte cîteva la fel de grave, sunt la fel de răspîndite nu doar în lume, ci și în BOR de noua generație de clerici și teologi ortodocși îngroziți de perspectiva că ortodoxia românească ar putea rămîne în afara noii normalități. Faptul este cu atît mai teribil cu cît aceste minciuni nu sunt doar niște încercări iresponsabile de a ascunde unele realități neplăcute, ci sunt satanice în esența lor. Sunt declarații agresive, necesare în proiectul satanic de redefinire a realității sub măștile diverse ale spiritualității, economiei de piață și umanismului și care marchează o ofensivă fără precedent împotriva învățăturii creștine și împotriva omului și a lui Dumnezeu sub aparența unui creștinism actualizat. Nu doar că liderii ortodocși nu fac nimic pentru a denunța aceste minciuni, ci le încurajează direct, străduindu-se să le ofere un aer ortodox, după cum am tot arătat pe acest blog (vezi mai recent la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/07/secularism-gnosticism-si-pandemie-in_13.html). Sper ca observațiile următoare ale lui Peter Kreeft să ne ajute să identificăm minciuna și să înțelegem că dacă nu afirmăm adevărul, ajungem în mod necesar să afirmăm minciuna. Este un principiu elementar, pe care ierarhii și teologii ortodocși de astăzi îl confirmă într-un mod atît de tragic.
(Gheorghe Fedorovici)
Peter Kreeft: Zece minciuni ale culturii contemporane
(Universitatea Franciscană din Steubenville. Discursul de absolvire, anul universitar 2022.)
Înainte de a începe, aș dori să vă asigur că este vorba despre un discurs care, din fericire, va fi scurt.
Deoarece multitudinea de dispozitive tehnologice care economisesc timp ne-au jefuit răgazul în zilele noastre, voi face actul filantropic de a vă economisi puțin timp rezumînd într-un scurt discurs ceea ce mii de alți invitați să susțină discursul de absolvire v-au spus de o generație sau două.
Vreau să spun 10 lucruri incomode despre 10 idei comode despre care vi se spune că trebuie le cultivați: identitate, stima de sine, voluntariat, creativitate, gîndire critică, pace, dreptate, deschidere, iubire și libertate. Acestea sunt 10 cuvinte frumoase și fericite, dar, spre deosebire de majoritatea vorbitorilor cu ocazia absolvirii, nu vă voi spune minciuni fericite despre ele.
În primul rînd, un cuvînt despre minciuni. Este o platitudine cunoscută, mai ales în departamentele de economie, că există trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni nenorocite și statistici.
După cum se spun și ei, cifrele nu mint, ci mincinoșii încifrează [joc de cuvinte: „figures don’t lie, but liars figure”]. Dar cred că acest principiu ar trebui extins și cred că există patru feluri de minciuni: minciuni, minciuni nenorocite, statistici și discursuri de absolvire.
Cred că majoritatea discursuri de absolvire au fost inspirate de inventatorul reclamei, care este cea mai veche profesie din lume, cea care a fost inventată în Grădina Edenului de cineva care-și schimbă forma [shape shifter] cu multe nume, dintre care unele sunt Beelzebub, Mefistofel, Astarot, Baal și Satan. Primul produs al publicității sale a fost un măr; o icoană a produsului respectiv cu mușcătura scoasă din el este expusă cu mîndrie pe multe dintre produsele sale astăzi.
Acest schimbător de forme are tupeu [chutzpah] pentru că acestea sunt etichete care spun fără rușine „Made in Hell”. Partenerul lui în sadism este Bill Gates, autorul celei mai inteligente camere de tortură din lume, Microsoft Word.
Domnul nostru a promis că porțile iadului nu vor birui asupra lui Petru, fiul lui Iona. Dar nu a promis că iadul Porților [the hell of Gates] nu-l vor birui pe Peter, fiul lui Kreeft.
Cuvîntul reclamă este în sine o reclamă. Este un cuvînt viclean [weasel word, vezi la https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuv%C3%A2nt_nev%C4%83stuic%C4%83]. Este un eufemism pentru minciună, pentru că niciun produs făcut de om nu ar putea fi vîndut cu succes acestei corăbii de nebuni doar spunînd adevărul. Majoritatea oamenilor cred că cea mai veche profesie din lume este prostituția, dar prostituția este doar una dintre formele de publicitate.
Știu cîte ceva despre această formă de publicitate pentru că meseria mea este să fiu o prostituată intelectuală, adică un profesor de facultate. Nu îmi vînd corpul din bani. Nimeni nu ar cumpăra asta. Dar îmi vînd mintea. Boston College este proxenetul meu. Studenții îmi plătesc proxenetul, se numește școlarizare, iar proxenetul meu mă plătește, ceea ce este numit salariu. Așa ar spune Socrate [vezi o carte excelentă pe acest subiect, https://www.viata-crestina.ro/carti/de-ce-socrate-nu-pretindea-rasplata-si-alte-eseuri/]. Afacerea pentru care lucrez este creier pentru angajare. De aceea se numește învățământ superior.
Dar astăzi s-a petrecut un miracol. Am fost făcut incapabil să mint pentru o zi, la fel ca Jim Carrey în comedia „Liar liar”. Deci, pot minți astăzi doar dacă spun adevărul despre minciuni și, prin urmare, vă voi oferi 10 minciuni comune, confortabile pe care colegii mei de publicitate și prostituție vi le-au spus vreme de mulți ani în discursurile lor de absolvire.
Minciuna numărul unu este că poți fi orice vrei să fii. Ei bine, asta nu este adevărat, nici măcar pentru Dumnezeu. El nu poate fi diavolul, chiar dacă ar fi vrut să fie. Binele nu poate fi rău, iar răul nu poate fi bun. Există într-adevăr puțin bine în cei mai răi dintre noi și puțin rău în cei mai buni dintre noi, astfel încît răul devine binele nostru atunci cînd îi vorbim de rău pe cei mai răi dintre noi.
Dar nu există puțin rău în bunătatea în sine sau puțin bine în răul însuși pentru că nimic nu poate fi ceea ce nu este. Aceasta este legea noncontradicției, adică cel mai cert lucru care ar putea exista vreodată pentru oricine în afară de un deconstructivist. Deci, această auto-contradicție populară este, ei bine, auto-contradictorie. Sau dacă ideea este deformată în ceva care este posibil din punct de vedere logic și schimbată în „poți deveni orice vrei să devii”, ei bine, este tot o minciună pentru că dacă nu ar fi o minciună, vă garantez că ar fi devenit cel mai mare aruncător de rezervă stîngaci din istoria baseballului.
Hobbiții nu pot deveni vrăjitori, doar hobbiți mai buni sau mai răi. Bărbații nu pot deveni femei, doar bărbați mai buni sau mai răi. Nu te poți face nemuritor. Nici măcar nu te poți face sfînt. Numai Dumnezeu poate face asta, noi nu putem decît să-l lăsăm să facă asta. Dar din moment ce suntem în esență creaturi temporale, acest lucru nu se poate face instantaneu, ci doar treptat, pentru că nimic nu poate scăpa de natura sa esențială. Cînd încearcă să facă asta, devine atît comic, cît și tragic și, după cum toți marii noștri dramaturgi au perceput, viața umană în această lume este într-adevăr o comedie tragică.
Minciuna numărul doi este ceea ce cred că este cea mai seducătoare propoziție satanică pe care am auzit-o vreodată și a fost piesa tematică a unei emisiuni TV pentru copii mici din anii '70 numită „The Electric Company.” Refrenul suna așa: „Cea mai importantă persoană din întreaga lume ești tu!”
Cu alte cuvinte, „Doamne, cum îndrăznești să stai pe tronul meu?” Aceasta a fost esența filozofiei lui Satana și motivația răzvrătirii sale. După cum a spus înțelept John Milton: „Mai bine să stăpînești în iad decît să slujești în cer.”
De fapt, de fiecare dată cînd ne închinăm nouă, creăm iadul. Dumnezeu nu face iadul. Noi îl facem. Cîntecul pe care toată lumea îl cîntă cînd intră în iad este: „Am făcut-o în felul meu” [„I did it my way”, celebra melodie interpretată de Frank Sinatra; am crezut la un moment dat că este posibilă și o valorificare creștină a mesajului melodiei https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/ce-este-un-om-ce-este-doar-al-lui.html; revenind acum asupra textului, mi se pare însă că această recuperare este refuzată prin afirmarea faptului că omul este nimic dacă nu se are pe sine, cu implicația că dacă se are pe sine, omul este totul. Evident, din perspectivă creștină, omul nu se are pe sine și de fapt nu are și nu este nimic cîtă vreme nu-l are, nu este în Dumnezeu]
Cînd eram copil, cîndva prin jurasic, poate o dată la cîțiva ani vreun nebun ajungea la știri pentru că ucisese zeci de străini în public, fără niciun motiv. În zilele noastre, se întîmplă la fiecare cîteva zile. Ce a făcut diferența? Ei bine, cînd eram copil mic, nu am asucltam „The Electric Company”. Nu mă pot gîndi la o modalitate mai bună decît acea filozofie cuprinsă în melodia respectivă de a crește o generație de psihopați.
Unii dintre acești copii cresc pentru a deveni psihologi. De fapt, am auzit odată un psiholog spunînd că problema lui Hitler era că nu avea suficientă stimă de sine. Probabil că ar spune același lucru și despre Satana. Un bun prieten de-al meu jură că a auzit un preot catolic spunînd într-o predică de Duminica Paștelui următoarea frază, și citez cuvînt cu cuvînt, „mesajul pe care Hristos încerca să-l propovăduiască lumii de la amvonul crucii în Vinerea Mare a fost: «Sunt ok, voi sunteți ok»” [este vorba despre deismul terapeutic moralist practicat și în BOR ca nouă formă de spiritualitate; vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/ortodoxia-sinucigasa.html sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/05/rod-dreher-si-disidenta-ortodoxiei.html].
Asta mă enervează pentru că iubesc comedia și astfel de oameni scot din business comedianți satirici precum Monty Python. Cînd satira a devenit identică cu realitatea, nu mai rămîne nimic din satiră.
Minciuna numărul trei este o versiune mai îndulcită a minciunii anterioare. Este ideea că lumea are nevoie de tine, că tu poți salva lumea, sau cel puțin civilizația occidentală sau America sau cultura. Tu ești mesia. Cînd intri în Ierusalim cu triumf, vei avea nevoie de un animal pe care să călărești, iar măgarul este foarte preferabil elefantului și cu siguranță preferabil mielului, dar adevăratul animal de petrecere este dobitocul [jackass].
Maica Tereza i-a spus odată lui Malcolm Muggeridge, genialul și cinicul jurnalist britanic care devenise creștin, dar nu și catolic, „Malcom, ești un om bun. De ce nu faci drumul pînă la capăt și să devii catolic?”
Malcolm a răspuns: „Ei bine, ca să-ți răspund cu propriile tale cuvinte, maică, cred că Dumnezeu vede că sunt un om bun și are nevoie de niște oameni buni atît în afara Bisericii sale, cît și în interior.”
Și apoi Maica Tereza a rostit trei cuvinte: „Nu, nu are”. [cînd un cunoscut i-a atras atenția unui profesor universitar de teologie ortodoxă din România asupra declarațiilor anticreștine ale unei profesoare de religie ortodoxă care consideră că sarcina profesorului de religie este de a-i împiedica pe elevi să cadă în „capcana adevărului absolut”, profesorul a încheiat discuția cît se poate de împăcat: „Nici o problemă, o cunosc, este un om bun”. Am scris despre cazul profesoarei respective la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/04/dumnezeu-si-omul-in-facultatile-bor.html]
Și Malcolm scrie în autobiografia sa: „Nu am putut răspunde la acest argument, așa că am devenit catolic.”
Nimeni nu a cîștigat vreodată o dispută cu Maica Tereza, cu excepția lui Dumnezeu.
Minciuna numărul patru este că avem nevoie de o educație axată pe gîndirea creativă, interpretată ca gîndire care creează o nouă realitate, o nouă lume [am semnalat de multă vreme pe acest blog noua vocație a omului de redefinire a sa și a lumii, vocație redefinită ea însăși de școala neognostică întemeiată de Andrei Pleșu cu susținerea ierarhiei ortodoxe]. Această abilitate decurge în mod logic din identitatea divină recent descoperită și de aceea ești încurajat să fii spiritual, dar nu religios. La urma urmei, tocmai ți-ai descoperit identitatea ta divină, iar Dumnezeu nu este religios pentru că religia este închinarea lui Dumnezeu ca cineva diferit de tine. Și Dumnezeu este în plus spiritual, nu material. Deci, dacă ți-ai descoperit identitatea divină, lucrul de care ai nevoie nu este întruparea lui Dumnezeu, ci excarnarea, dezîntruparea ta prin care-ți realizezi spiritualitatea ta.
Diavolul este foarte spiritual, așa că îți poți crea propria lume. Tu, nu Dumnezeu, poți spune: „Iată, fac toate lucrurile noi”. Tu ești creatorul adevărului, nu descoperitorul și slujitorul lui. Acea veche superstiție a adevărului obiectiv este opresivă, iar acesta este un adevăr obiectiv.
Minciuna numărul cinci este că avem nevoie și de o educație axată pe gîndirea critică, ceea ce înseamnă nu căutarea oricărui adevăr pozitiv, ci un scepticism negativ față de orice se pretinde a fi adevăr [în România, cultura lucrurilor permanente a fost înlocuită de cultura dilematică a elitei umaniste; despre susținerea acordată acestui scepticism negativ, vezi cartea lui Rob Riemen și postfața semnată de H.-R. Patapievici. Vezi o recenzie care semnalează atacul asupra oricărei încercări de a întemeia o cultură pe adevăr la https://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/nobletea-spiritului~ni5ihb?cp=1]. Cu excepția, desigur, acelui adevăr pe care tu însuți l-ai creat cu propria ta gîndire creativă. Cu alte cuvinte, nu crede în nici o dogma. Te asigur dogmatic de asta. Toate afirmațiile de adevăr trebuie deconstruite, cu excepția acestei afirmații. Adu-ți aminte de profesorul tău și de patronul tău, Ponțiu Pilat, care a definit un adevăr prin formula sacră, „ce-o fi, nu contează”.
Nicio clădire nu poate sta în calea bilei tale de demolare deconstructive, în special o catedrală. Unul dintre citatele preferate ale lui Karl Marx din afirmațiile lui Mefistofel din „Faust” de Goethe este „tot ceea ce există merită să piară.” Înfricoșător.
Minciuna numărul șase este minciuna unui pacifism spiritual. Conform acestei noțiuni de pace, toată pacea este bună, inclusiv pacea cu lumea, cu trupul și cu diavolul [https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/pacea-ortodoxa.html vezi și https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/06/gindul-de-seara-25.html]. Singurii noștri dușmani sunt cei care vorbesc despre dușmani. Biblia o face de 272 de ori. Am numărat în „Strong’s Concerdance”.
Trebuie să fim toleranți cu orice, cu excepția intoleranței. Cînd oricine vine să ne cheme, chiar și diavolul, trebuie să-l însoțim și să-l primim și să-i deschidem ușa și să-l invităm la dialog, exact cum a făcut-o Eva. Dar diavolul nu va dialoga cu tine dacă îl inviți și pe Sfîntul Arhanghel Mihail sau pe Sfînta Fecioară Maria. Acestea sunt persoane războinice și, prin urmare, sunt rele.
Vedeți, dacă toată pacea este bună, atunci orice război este rău, inclusiv războiul împotriva lăcomiei, poftei și mîndriei, război împotriva lumii, a cărnii și a diavolului, război împotriva păcatului, pentru că asta presupune că există un astfel de lucru precum păcatul și acea presupunere este păcătoasă și intolerant de intolerantă și trebuie să judeci asta ca fiind ceva care este rău pentru că-i judecă pe alții [judgemental; este exact poziția reprezentată de dl Andrei Pleșu cu ocazia referendumului pentru familie; pretinzînd că reprezintă tradiția ascetică a pazei minții, ortodoxia incluzivă a falsificat, iar între timp a înlocuit cultura ortodoxă a discernămîntului duhovnicesc, vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/11/salvatorii-romaniei.html și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2013/08/crestinismul-all-inclusive1-ce-lipseste.html]. Pacifismul spiritual ne spune că singurul lucru care este cu adevărat rău este să crezi că într-adevăr există un lucru numit rău. Nu există diavol. Nu ai dușmani. Nu te mai lupta și vino să iei cina cu mine, o invită păianjenul pe muscă.
Religia ta nu este decît o formă de evadare din realitate, dar gîndiți-vă: Cine condamnă evadarea? Temnicerii. Gîndiți-vă la asta.
Minciuna numărul șapte este despre pace și dreptate, sloganul care rezumă cea mai populară și mai de succes versiune modernă de reducere a creștinismului la secularism. Creștinismul este un lucru radical diferit și distinctiv și surprinzător și controversat, dar toată lumea este pentru pace și dreptate. Atunci, dacă creștinismul poate fi redus la pace și dreptate, el devine tot atît de controversat precum laptele cald. Ați auzit vreodată sloganul „Dați războiului o șansă?”
O minciună deosebit de populară este cuplarea dintre pace și dreptate prin sloganul popular: Dacă vrei pace, caută dreptate. Cu alte cuvinte, dacă nu poți nega însăși existența dușmanilor tăi, după cum recomanda minciuna noastră anterioară, atunci măcar nu-i ierta. Cere dreptate și nimic mai mult. Vedeți cît de mult succes a avut această filozofie pentru ambele părți din Palestina în ultimii 74 de ani și amintește-ți să ceri dreptate de la Dumnezeu la Judecata de Apoi, ca să poți obține ceea ce meriți, adică acel lucru care nu este acea fantezie escapistă numită rai.
Minciuna numărul opt este preamărirea deschiderii, întîmpinării binevoitoare [welcoming] și toleranței ca bine suprem, ca summum bonum, scopul scopurilor. Dacă această filozofie este practicată în mod consecvent, mintea ta va deveni atît de deschisă încît creierul îți va da pe dinafară.
O minte deschisă este un mijloc excelent, dar un scop rău. E ca o gură deschisă. Dacă este folosit ca mijloc de a mînca mîncare, unele alimente hrănitoare ar putea intra în ea și apoi se va închide peste acea mîncare și o va mînca și va fi hrănită de ea. Numele hranei destinată minții este adevărul. Dar dacă această deschidere este tratată ca un scop în sine, atunci mintea și gura ta nu se vor închide niciodată, ci vor rămîne deschise tot timpul. Atunci vei ajunge să nu mănînci niciodată nimic și vei muri și, de asemenea, muștele vor intra în acea gura mereu deschisă și o vor face lăsîndu-și larvele în gură, iar stăpînul muștelor va face același lucru cu sufletul tău.
Minciuna numărul nouă este că tot ce ai nevoie este iubire, de dragoste dulce. Cu alte cuvinte, nu ai nevoie de adevăr, orice ar fi chestia aia. Ai nevoie doar de iubire, orice ar fi aceasta. Amintiți-vă de acel cuvînt sacru, „ce-o fi, nu contează”. Și, bineînțeles, nu ai nevoie să deosebești între adevăr și minciună, sau între dragostea adevărată și cea falsă. Toată discriminarea este rea, în special distincția dintre bine și rău.
Dragostea dulce se referă în mod clar la iubire ca un sentiment și, așa cum îi spune Obi-Wan Kenobi lui Luke Skywalker: „Ai încredere în sentimentele tale, Luke.” Așa cum cînta Debby Boone, „Nu poate fi ceva greșit dacă ai senzația că e-n regulă” [„It can't be wrong when it feels so right”]. Asta era exact ceea ce credea și Hitler.
Minciuna numărul 10 este exaltarea libertății ca scop, mai degrabă decît ca mijloc. Căci dacă libertatea ar fi un mijloc, asta ar însemna că ar trebui să punem întrebarea „Libertate în ce scop?” [această perspectivă asupra libertății este din păcate ignorată de liderii ortodocși, după cum s-a văzut și în comunicatul recent al Purtătorului de cuvînt al Patriarhiei pe tema avortului; efortul unor platforme și asociații ortodoxe de a plasa responsabilitatea unor declarații ale dlui Bănescu exclusiv asupra persoanei sale particulare (https://www.activenews.ro/opinii/Vasile-Banescu-arunca-o-bomba-atomica-in-Dealul-Patriarhiei-175158 vezi și la https://r3media.ro/comunicat-al-federatiei-ortodoxe-pro-vita-din-romania-avortul-nu-este-niciodata-o-solutie-morala-oricare-ar-fi-circumstantele/ ) mi se pare ipocrit cîtă vreme declarațiile sale nu au fost explicate sau corectate de nici un ierarh sau teolog ortodox reprezentativ; în plus, astfel de declarații străine de gîndirea creștină se regăsesc mai mult sau mai puțin în declarațiile purtătorilor de cuvînt ai altor eparhii sau ale unor preoți și teologi ortodocși cunoscuți, angajați în dezbaterea publică] Ce este adevăratul scop? Acesta este pămîntul dulce al libertății, dar al libertății pentru ce? Pentru numele noii noastre zeități, „ce-o fi, nu contează”.
Victor Frankl a scris că ar trebui să echilibrăm Statuia Libertății din Portul New York prin a avea o altă statuie, o statuie a responsabilității în Golful San Francisco. Dar asta ar încălca noul nostru Decalog, care interzice doar să judeci, să fii constrîngător, dogmatic, intolerant, lipsit de compasiune, nesimțit, insensibil, îngust la minte, ipocrit și fundamentalist, noul nostru cuvînt obscen care începe prin „f”.
Ei bine, am terminat.
Mă aştept pe deplin să fiu acuzat de discurs instigator la ură pentru această expunere, iar dacă şi voi vă opuneți acestor minciuni, puteți primi, de asemenea, ură, întrucît cariile îi urăsc pe stomatologi, cancerele urăsc radiațiile, gîndacii urăsc lanternele, iar demonii urăsc adevărul. Dar dragostea nu se poate opri din lupta împotriva urii, iar lumina nu se poate opri din lupta împotriva întunericului, așa cum vedem că se-ntîmplă de fiecare dată cînd aprindem o lumînare într-o cameră întunecată.
Și acest mic experiment este un indiciu despre ceea ce inevitabil se va întîmpla în cele din urmă. Nu contează cît de afumat, de împuțit și de vîscos este întunericul, el nu poate suporta lumina. Oricît de succes ar fi întunericul poate fi și indiferent de durata acestui succes și oricum s-ar putea dezvolta și oricît de multe ar fi confruntările în care continuăm să pierdem fiecare bătălie din războiul cultural, lumina rămîne nepieritoare.
Toate minciunile mor. Doar adevărul rămîne.
Acesta este mesajul meu de început [în engleză, „commencement address” înseamnă discurs de absolvire sau de început; commencement înseamnă început, pentru că se consideră că odată cu acest moment, absolvenții își încep drumul în viață; evident, în cultura actuală a iresponsabilității sinucigașe, sfîrșitul facultății reprezintă sfîrșitul vieții]. Nu a fost foarte lung, iar punctul său pozitiv este foarte simplu. Mergeți și afirmați adevărul, vestea bună, atît prin cuvînt, cît și prin faptă, și nu vă îngrijorați în privința a ceea ce se-ntîmplă apoi.
Și vă rog să vă amintiți de acel principiu al Maicii Tereza, principiu eliberator și care poate schimba vieți: Dumnezeu nu v-a pus în această lume pentru a avea succes. El v-a pus în această lume ca să fiți credincioși.
(Dr. Peter Kreeft, “10 Lies of Contemporary Culture”. Traducere și note între paranteze drepte de Gheorghe Fedorovici. Înregistrarea video a conferinței la https://www.youtube.com/watch?v=K7FtUlnIXd0. Transcrierea în engleză a conferinței la https://en.calameo.com/read/000056854d43207c96e5c.)