Protestul față de implicarea preoților ortodocși în problema donării de organe este întemeiat pe pretenția societății deschise de a constitui singurul corp social legitim. În virtutea acestei convingeri, noul totalitarism transumanist, întemeiat pe alianța dintre statul bio-tehno-politic și societatea civilă, a revendicat începînd cu anul 2020 trupurile vii și moarte ale populației globale, cedate în cazul României de o Biserică care a preferat să se retragă în contemplație după ce și-a mărturisit mai întîi de orice încrederea în știință, lăsîndu-l pe arhanghelul Mihail să se lupte singur pentru aceste trupuri (Iuda 1, 9).
Societatea deschisă este fondată pe o gîndire gnostică și de aceea a fost și este susținută în România de intelectualii ortodocși formați de spiritualitatea gnostică semănată în spațiul românesc de Eliade și Pleșu. Ei au fost și sunt sprijiniți de un cler ortodox format la rîndul lui în această spiritualitate (vezi și la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/06/umanismul-mistic.html). Întronizarea PF Daniel a marcat în mod vizibil noua epifanie din BOR: „Intelectualul este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-l ascultați!” Acest cler gnostic a transformat ortodoxia într-o religie surogat, compatibilă cu spiritualitatea surogat a gnosticismului. Pentru că în spiritualitatea gnostică mintea este de natură divină, ea reprezintă organul eliberării de iluzie și al descoperirii adevărului.
Premisele gnostice ale societății deschise impun următoarele consecințe:
1. Trupul nu contează și cu atît mai puțin organele trupului; reduse la statutul de piese, ele pot fi desprinse sau înlocuite în măsura în care această operațiune este necesară nu individului, ci corpului social;
2. Unitatea minților determină unitatea trupurilor și constituirea noului corp mistic al umanității, o formă corporatistă care o înlocuiește pe cea a Bisericii și în care individul nu-și mai aparține, ci este organ al corpului social așa cum, în creștinism, omul este organ al Trupului lui Hristos;
3. Pentru că trupul nu contează, trecutul și istoria nu contează. Trupurile pruncilor avortați sunt arse (vezi Louise Perry, „We Are Repaganizing”, First Things, October 2023, https://www.firstthings.com/article/2023/10/we-are-repaganizing) poate cu aceeași intenție care urmărea arderea trupurilor evreilor din lagărele germane: nu atît pentru a șterge urmele crimei, ci pentru a șterge amintirea trupurilor, memoria prezenței lor, a existenței lor în timp. Ideologia nazistă poate fi privită ca o subspecie a gîndirii gnostice (cf. Jeffrey D. Lavoie, „The philosophy of Guido von List (1848-1919): connecting Gnosticism to Nazism”, în Garry W. Trompf et. al., The Gnostic World, Routledge, 2019, p. 499-509), în măsura în care impuritatea, adică piedica în calea salvării, este identificată la nivelul trupului în sine, fapt care impune salvarea minții pure de trupul impur. În gîndirea gnostică, trupul este păcatul originar care trebuie șters fie prin eliberarea de trup, fie printr-un trup purificat prin biotehnologie. Cuvintele de instituire ale Euharistiei, „Acesta este Trupul Meu … acesta este Sîngele Meu … faceți aceasta spre pomenirea Mea” sunt nu doar anulate, ci inversate; trupul omului este frînt, sîngele lui este vărsat întru mîntuirea lui de trup și de sînge;
4. Intelectualul are dreptul de a decide asupra minților și trupurilor în vederea eliberării lor. Intelectualul gnostic reprezintă noua rasă pură.
