Colaborarea cu Securitatea, cercetările penale legate de acuzațiile de mită și instigare la fals intelectual (https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/arhiepiscopul-tomisului-ips-teodosie-urmarit-1563658.html) și relația apropiată cu Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, reprezintă suficiente motive pentru a fi cel puțin rezervat față de eforturile unor grupări din BOR de a face din IPS Teodosie un reprezentant al „mărturisitorilor”, o calitate care nu-l onorează neapărat pe ierarhul tomitan dacă ținem cont de esența credinței „mărturisitorilor”: ortodoxia este o lume minunată în care pămîntul este plat, iar 5G-ul este o forță periculoasă care încearcă să-l curbeze, fără a reuși cîtă vreme o invocăm pe Măicuța d-lui Arsenie Boca. În plus, uneori arhiepiscopul tomitan a demonstrat din păcate o înțelegere teologică superficială a unor teme sensibile astăzi, precum hirotonirea femeilor (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/05/taina-aceasta-mare-este-sau-de-ce-nu.html). Cu toate acestea, IPS Teodosie a fost singurul ierarh ortodox care a denunțat măsurile luate de statul român în timpul pandemiei ca abuzuri specifice mai degrabă unui regim totalitar decît statului de drept (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/10/si-pierdut-patriarhia-simturile.html vezi și la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/10/ierarhia-bor-echipacistigatoare.html). În condițiile în care toate personalitățile românești atît de dedicate libertății individului și în care toți umaniștii care pretind să reprezinte ortodoxia în spațiul public au tăcut ori au susținut direct dictatura biopolitică instaurată la începutul lui 2020, intervenția IPS Teodosie este cu atît mai remarcabilă, chiar dacă în realitate nu ar fi vorba decît despre specularea inteligentă a unui moment de criză din societatea noastră și din BOR. Totuși, demersul IPS Teodosie, oportunist sau nu, demonstrează o atenție și o formă de responsabilitate față de viața cetății de care ceilalți ierarhi ortodocși s-au lepădat în ultimii trei ani. Participarea sa recentă la ședința Biroului Politic Național al Partidului Republican (https://www.stiripesurse.ro/ips-teodosie-a-participat-la-o-sedinta-de-partid-arhiepiscopia-tomisului-sustine-ca-era-o-obligatie-misionara_3054088.html) poate fi văzută la rîndul ei ca un joc pragmatic în care ierarhul își supralicitează ce i-a mai rămas din credibilitate în scopul dobîndirii unui sprijin politic care să încline raporturile și forțele din Sf. Sinod în favoarea lui. Cu toate acestea, observația Arhiepiscopiei Tomisului este corectă atunci cînd subliniază obligația oricărui creștin de a afirma adevărul creștin în spațiul public. Din păcate însă, din fragmentul apărut în presă nu reiese de nicăieri caracterul creștin al intervenției IPS Teodosie:
„Teodosie i-a sfătuit pe politicieni: «Să nu mergeți ca poeții, numai cu idei la întâmplare și cu sentimente, ci totdeauna trebuie sa vă organizați cât se poate de bine, în fiecare județ, în fiecare oraș, în fiecare comunitate».” (https://www.stiripesurse.ro/ips-teodosie-a-participat-la-o-sedinta-de-partid-arhiepiscopia-tomisului-sustine-ca-era-o-obligatie-misionara_3054088.html)
Dar buna organizare poate servi și cauze criminale,
după cum au demonstrat-o nazismul, legionarismul și comunismul. Ba chiar și
cauzele bune pot fi corupte printr-o bună organizare, dacă ne uităm la
neoprotestanți, la activiștii civici sau la diverse organizații din BOR. Dimpotrivă,
exemplul apostolic ne arată că apostolii au fost trimiși mai degrabă ca poeții, iar dacă
aveau vreun plan propriu, era bine ca acesta să nu strice planurile Duhului Sfînt. Ca să nu mai
amintesc de faptul că, în Biserică, unii dintre marii teologi au fost și poeți
(Efrem Sirul, Grigorie de Nazianz, Roman Melodul, Simeon Noul Teolog). În
plus, vocația poetică nu l-a împiedicat pe Eminescu să înțeleagă realitatea
vieții politice a timpului său. [Completare, 13:50: Ideea că poezia este un lucru neserios, o „fază” care ține de inspirație, o structură improvizată, poate că descrie o parte din poezia contemporană, însă în toate culturile și în toate timpurile poezia a fost un lucru extrem de serios. Atît de serios încît Platon o dorea eliminată din cetate, iar Stalin se temea de poeți. Chiar și poezia lirică are efecte politice.]
Poate că în calitate de monah IPS Teodosie subînțelege prin „organizare” modelul ordinii monahale, însă în condițiile în care astăzi modelul este, inclusiv în BOR, cel corporatist de reducere a intensității sufletului pentru sporirea eficienței în acord cu introducerea noilor generații de becuri economice, precizarea termenilor este obligatorie. Spiritualitatea ortodoxă nu consemnează creșterea duhovnicească în rapoarte de activitate, iar eficiența Martei nu a fost chiar un model în evanghelie. În ortodoxie, Dumnezeu nu este un constructor de ceasuri, iar precizia lucrării Lui nu stă în sincronizarea roților dințate cosmice și ale mecanismelor biologice. Din acest motiv, timpul în ortodoxie este esențial diferit de timpul occidental (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2016/10/chestiunea-romaneasca.html). Este un timp personal (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/05/persoana-si-timp.html) și de aceea persoana trebuie desființată din ortodoxie de specialiștii din BOR în dezvoltare personală.
Dincolo de
trecutul personal, inadecvarea constantă cu care IPS Teodosie se raportează la istorie, superficialitatea
cronică cu care invocă modelul teologic-politic din Vechiul Testament („Moise și Aron,
unul conducea poporul, unul conducea Cortul Sfânt, era Marele Arhiereu. Poporul
trebuie condus și de sus și de un lider pământean”, https://www.stiripesurse.ro/ips-teodosie-a-participat-la-o-sedinta-de-partid-arhiepiscopia-tomisului-sustine-ca-era-o-obligatie-misionara_3054088.html),
abundența formulărilor jenante prin stîngăcie sau ignoranță, riscă să compromită mai
devreme sau mai tîrziu orice proiect susținut de ierarhul tomitan. Nu știu în
ce măsură politicienii care-i apreciază clarviziunea sunt conștienți de aceste riscuri,
dar probabil nici nu le pasă cîtă vreme există destui mărturisitori ortodocși care
au grijă ca pămîntul să rămînă plat cel puțin pînă la A Doua Venire a Domnului.
