Știm că se apropie alegerile după preocuparea mărturisitorilor de a testa din nou semnele vitale ale conștiinței naționale. Cum de la o campanie electorală la alta aceste semne sunt tot mai slabe, mărturisitorii se simt cumva neliniștiți, pretinzînd că pacientul se simte mai bine de teamă ca nu cumva acesta să fie deconectat de la aparate de elita intelectuală ortodoxă care a fost lăsată să transforme subiectul identității naționale într-un caz clinic tocmai de zona conservatoare ortodoxă, care i-a cedat elitei grija pentru conștiința națională în schimbul dreptului de a cultiva conștiința legionară. Așa se explică de ce pentru unii sufletul național este într-o formă perfectă (https://www.youtube.com/watch?v=PqUUjSze_AI), pe cînd pentru alții nu trebuie decît să-și recapete încrederea în sine (https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Smerenia-prost-inteleasa.-Daca-harul-lui-Dumnezeu-este-cu-noi-nu-avem-de-ce-sa-ne-temem-de-cineva-184378).
Dar dacă viața este rea în cîntecul Adei Milea, „Aoleu!”, nu este pentru că trăim într-o țară care „ne-a dat un picior de plai” și „ne-a luat o gură de rai” și nici pentru că nu ne putem ascunde de ea, ci pentru că realitatea ei istorică și sufletească ne este ascunsă prin polarizarea mitologizare/demitologizare menținută prin complicitatea martorilor mincinoși ai perfecțiunii și defecțiunii noastre.
