Dacă ultimii credincioși din creștinismul occidental mai pot fi răniți de comportamentul nedemn sau de învățăturile anticreștine ale clerului [1], în România lucrurile au intrat într-o fază de platou: clerul și-a pierdut autoritatea odată cu încrederea credincioșilor, ceea ce îl împiedică să-i mai rănească pe credincioși, care se mulțumesc să-și ia din Biserică ce au nevoie așa cum își culeg plantele de leac din natură. Problema este că în felul acesta se poate cel mult supraviețui, dar nu se poate crește.
Însă o ierarhie care-și pune problema supraviețuirii constituie deja un semn îngrijorător pentru sănătatea Bisericii. O ierarhie care se teme să nu-și piardă și ultimii credincioși reprezintă deja o amenințare pentru integritatea lor duhovnicească. Pentru că asta înseamnă că este dispusă să folosească orice mijloc – șantaj, manipulare (prin flatare sau înfricoșare), amăgire – pentru a crea și întreține o relație de dependență toxică, care nu poate culmina decît într-un cult deviant, fără nici o legătură cu ortodoxia.
Notă:
[1] După cum declara o enoriașă despre parohul unei comunități catolice din Connecticut după ce acesta a fost arestat pentru trafic de metamfetamină: „Nu pot să înțeleg. Era atît de spiritual. Predicile lui erau minunate. Avea profunde cunoștințe de teologie”. (https://www.ctpost.com/local/article/Sources-Cross-dressing-meth-priest-liked-sex-in-4203841.php#photo-4046926)
