Toate imperiile s-au dezvoltat prin crimă și înrobire, iar cele percepute ca lumină a popoarelor (cel roman în antichitate și cel anglo-american în perioada modernă) mai mult decît altele. Abolirea sclaviei nu a însemnat în America decît transformarea unui tip de sclavie în altul: înlocuirea sclavului de pe plantație cu deținutul (https://en.wikipedia.org/wiki/Convict_leasing) și mai ales prin sclavia industrială, care i-a mutat pe sclavii și pe albii săraci (https://en.wikipedia.org/wiki/Poor_White) de pe cîmpurile care începeau să fie lucrate de utilaje mecanice în fabricile care produceau aceste utilaje și în general în industria care avea să redefinească natura și destinul omului.
Astăzi, în scopul prevenirii discriminării digitale, elitele solicită aplicarea urgentă a identității digitale:
„Now is a great time to invest in the digital infrastructure, and to pass reforms that allow countries and people to capitalize on digital technology that ensure the underserved are not left behind. This matters most for countries in Africa and Asia, where the majority of the 1 billion people without proof of official identity reside. And it is crucial to empower women and the poor in the digital economy, particularly as half of low-income women do not possess an ID.” (https://www.royal-house.nl/documents/speeches/2020/10/21/digital-keynote-speech-of-queen-maxima).
Dar identitatea digitală
are sens doar într-un sistem global de identitate digitală, indispensabilă proiectului ID4D
(Identitate Pentru Dezvoltare) lansat și susținut de Banca Mondială (https://id4d.worldbank.org/) în
colaborare cu ONU (https://www.unsgsa.org/speeches/digital-identification-powerful-enabler-financial-inclusion)
și Fundația Gates. Practic, identitatea digitală constituie prețul și condiția
dezvoltării, exact în felul în care lanțul în America secolelor 18-19 sau
tatuajul ori medalionul cu inscripția „tene me et revoca me” („reține-mă și
înapoiază-mă”) aplicat sclavilor în Imperiul Roman (https://www.britishmuseum.org/exhibitions/nero-man-behind-myth/slavery-ancient-rome) marca identitatea celor care asigurau prosperitatea imperiului. Doar că proprietarii de sclavi din trecut nu erau atît de cinici precum cei de astăzi, care se străduiesc să ne elibereze încătușîndu-ne.
Multă lume este surprinsă de dezinvoltura cu care Regina Maxima a vorbit recent despre utilitatea identității digitale în urmărirea populației (https://sociable.co/business/queen-maxima-digital-id-vaccination-wef-davos/). Presupun că la fel de surprinși au fost și vecinii lui Noe în timp ce se duceau la fund cu ultima imagine a unei corăbii plutind liniștită. Întrucît „cugetele și dorințele inimii” strănepoților de astăzi ai lui Noe sunt îndreptate spre rău la fel ca cele ale contemporanilor lui Noe (Facerea cap. 6), ei se pregătesc să înfrunte sfîrșitul, construind arca digitală și accelerînd cercetarea despre omul sintetic (https://www.theguardian.com/science/2023/jun/14/synthetic-human-embryos-created-in-groundbreaking-advance). Iar Regina Maxima este implicată în acest proiect de multă vreme, susținînd implementarea Infrastructurii Publice Digitale (DPI, Digital Public Infrastructure), digitalizarea legislației și a educației, semnătura electronică și moneda digitală (https://sociable.co/business/queen-maxima-digital-id-vaccination-wef-davos/) în vederea introducerii sistemului de credit social (https://reclaimthenet.org/queen-maxima-digital-id; vezi și la https://sociable.co/government-and-policy/un-gates-foundation-50-in-5-digital-public-infrastructure/).
În Baraba, romanul lui Pär Lagerkvist, sclavii creștini marcau monograma lui Hristos pe spatele tăbliței purtate la gît. Astfel, din proprietate a statului roman deveneau sclavii lui Iisus (op. cit., Humanitas, 2006, p. 89-91). Identitatea digitală este însă superioară lanțurilor și medalioanelor: nu mai poate fi ruptă, iar omul nu mai poate deveni liber nici măcar după moarte, rămînînd în proprietatea statului prin descărcarea sa în raiul digital din cloud.
