În ciuda prestigiului de care se bucură ipoteza lui Huntington în înțelegerea istoriei, impresia mea este că lumile, respectiv culturile diferite nu sunt în mod necesar în conflict. Dimpotrivă, conflictul este poate favorizat de-abia prin uniformizarea culturilor, prin anularea lumilor pe care acestea le constituiau. Următoarea situație concretă la care am asistat cu o zi în urmă pare să-mi confirme părerea.
O tînără cu un
aspect decent-spre-respectabil s-a oprit pe culoarul unui centru comercial pentru
a discuta cu cineva lăsîndu-și căruciorul de cumpărături de-a latul
culoarului, obligîndu-i astfel pe trecători să se strecoare prin locul îngust
dintre cărucior și perete. Cineva a încercat însă la un moment dat să o facă
atentă, întrebînd-o: „Este căruciorul dumneavoastră?” Persoana decentă l-a privit
pentru o clipă pentru a verifica în ce măsură sunt îndeplinite condițiile
necesare oferirii unui răspuns. Întrucît aspectul celui care adresase
întrebarea îl plasa într-o zonă socială mai puțin respectabilă, evident că aceste
condiții nu erau îndeplinite. Cu toate acestea, pentru că noblesse oblige, tînăra răspunde printr-un „da!” responsabil și
demn în timp ce se uită la partenera ei de dialog, scuzîndu-se oarecum din priviri
pentru această întrerupere neplăcută. Fiind însă o natură mai elementară, personajul
indiscret care a îndrăznit să le întrerupă nu înțelege însă lecția de noblețe
care tocmai i-a fost oferită cu generozitate, și insistă: „Știți, nu
este bine cum ați lăsat căruciorul. Deranjează pe toată lumea.” „E-n regulă!”,
răspunde detașată tînăra respectivă, hotărîtă să ignore orice altă observație a
intrusului, care, după ce a pus căruciorul paralel cu axul culoarului, și-a
văzut de drum vorbind de unul singur.
Două lumi atît de diferite nu pot intra în conflict. Imaginați-vă însă cum ar fi decurs scena dacă în locul omului mai simplu s-ar fi aflat o persoană care împărtășea principiile și valorile acestei tinere remarcabile.
