Probabil că lipsa unui post de radio care să
transmită și muzică valoroasă îi determină pe români să profite mai mult decît
alții, mai norocoși în această privință, de accesul la youtube. Cînd am
ascultat-o anul trecut pe Natalie Merchant la Radio România Cultural, am crezut
că am dat peste un post străin.
„Is your
voice being heard among the birds?”, întreabă Catherine MacLellan (https://www.youtube.com/watch?v=ahe3w7B6FtU;
vă previn că dacă veți asculta-și-vedea „Black
Crow” https://www.youtube.com/watch?v=--3HEtfRe4I
veți ajunge să doriți să rămîneți în prezența ei pentru restul vieților voastre; cel puțin asta sper!). În contextul
posturilor de radio românești însă, întrebarea este absurdă: chiar dacă la un
moment dat ar răsuna trilul distinct al unei păsări cîntătoare, el ar fi
înăbușit de grohăitul porcilor, de cotcodăcitul găinilor bete sau drogate, de
behăitul oilor și de mugetele vacilor și boilor care trebuie difuzați pe post
din unicul motiv că s-a investit în ei. În Adele©, de pildă, cred că s-a
investit enorm.
Ascult, sau mai bine zis am ascultat cu atenție
posturile naționale de radio vreme de aproape zece ani. Nu am auzit în tot
acest timp de Norah Jones, una dintre cele mai cuceritoare muziciene prin
simplitate, printr-o subtilitate care ar trebui să ne fie familiară, printr-o
voce care pare să vină nu doar din interiorul ei, ci și al tău.
Bruce Springsteen vizitează din cînd în cînd
playlistul posturilor noastre de radio, dar asta numai pentru că a avut înțelepciunea
și curajul să măture străzile din Philly atunci cînd toată lumea credea că soluția era să
părăsească locul, ori să le amintească adolescentelor de grădinile lor devenite
atît de secrete odată cu „implementarea” educației sexuale în școlile publice.
Dar Bruce, „The Boss”, ține de o tradiție atît de veche încît e nevoie să le-o
amintească pînă și moștenitorilor ei: „Rădăcinile rockului sunt atît de adînci
încît ajung pînă la Bob Dylan, Hank Williams, Pete Seeger, Woody Guthrie, Lead
Belly, trec prin Părinții muzicii folk, care erau implicați și angajați în ceea
ce se întîmpla cu lumea lor.” (https://www.youtube.com/watch?v=n-mq0uJ7rlM)
„Dacă Woody Guthrie ar trăi astăzi, ar avea o
mulțime de lucruri despre care să vorbească”, spune The Boss în acest tribut
adus, odată cu albumul „We Shall Overcome”, lui Pete Seeger. Dar dacă Woody Guthrie ar
trăi astăzi, nimeni în România nu ar auzi de el dacă s-ar limita la posturile
naționale sau comerciale de radio. Așa cum nu mulți cred că au auzit de acest
incredibil Tom Morello, care l-a completat într-un mod atît de fericit și spectaculos pe Bruce
Springsteen în videoclipul de mai sus. Că rockul vine din tradiția folk-blues
menționată deja, nu mai trebuie subliniat. Merită semnalată însă confirmarea
acestui fapt în piesa „Save the Hammer For the Man”, creată împreună cu Ben
Harper (https://www.youtube.com/watch?v=q5wm1DyVTdE).
M-a întristat să descopăr că dintre numeroșii
admiratori ai piesei, nimeni nu pare să fi înțeles sensul expresiei. De parcă
toți ascultătorii americani ar fi devenit ascultători fideli ai Radio România
Cultural. Bunăoară, în timp ce unii propuneau o extensie a expresiei „to put
the hammer down” (a accelera), alții sugerau că e vorba despre un îndemn la
violență asupra autorității, asupra instituției, statului, identificați prin
„the man”. Iar asta după ce ascultaseră melodia, al cărei sens era limpede:
cultura este o fierărie: „„If the fire's
hot enough/ Iron and steel will bend/ Save the hammer for the man”.
Nu strica ciocanul și nicovala pe fier,
păstrează-le pentru om. Precum aurul, omul trebuie lămurit prin foc (Apoc.
3:18, 1 Petru 1:7). Poate fi focul de sînga al revendicărilor sociale; poate fi
focul de dreapta al lămuririi libertății. Oricare ar fi acest foc, este mai binevenit
și mai de dorit decît focul înăbușit al compromisurilor dispuse să jertfească
adevărul în numele „autenticității”.
Îi înțeleg pe cei care preferă spălătoria (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2016/08/spalatoria.html)
fierăriei. Îi înțeleg și pe cei care preferă „arca lui Noe” (https://www1.agerpres.ro/cultura/2012/05/10/patapievici-la-salonul-de-carte-de-la-torino-ma-bucur-foarte-mult-ca-in-aceasta-sala-poate-fi-rostita-limba-romana-11-49-11),
fierăriei. Dar nu reușesc să-i înțeleg pe cei care consideră că atît spălătoria,
cît și „arca lui Noe”, sunt tot o fierărie.
Dacă nu sîntem implicați și angajați în ceea
ce se întîmpla cu lumea noastră, este și pentru că avem posturile de radio pe care le avem.
