Unele specii de
păsări încetează să cînte în captivitate, iar trilurile celor care continuă să
cînte devin în captivitate mai simple. Dacă este așa, atunci acest lucru poate
fi explicat prin faptul că semnalele legate de găsirea unui partener și de
marcarea teritoriului au fost abandonate, cîntecul păsăsrilor captive fiind redus la un simplu
strigăt de ajutor (https://www.maltatoday.com.mt/comment/opinions/41261/its_not_a_song__its_a_distress_call).
După cum am mai
spus și în alte ocazii, animalele nu pot fi dislocate, ci doar relocate. Un
animal captiv nu este un animal dislocat, ci doar un animal neliber. Doar omul
poate fi dislocat pentru că doar omul se poate pierde pe sine. Dislocarea este de
aceea mai gravă decît captivitatea, pentru că aduce o pierdere mai gravă și o
recuperare mai dificilă. Ea se poate produce mai ales în condițiile libertății,
în timp ce un om neliber nu este dislocat cîtă vreme mai știe cine este. Un
sclav în lanțuri poate fi mai liber decît o pasăre în colivie pentru că omul,
spre deosebire de animale, are și o libertate interioară în virtutea sufletului
său. Sclavul poate uita cine este doar în condițiile unui mediu de o
inumanitate copleșitoare, pe cînd dislocatul își imaginează că este altceva, mai
precis că este cineva – după cum o demonstrează oricare din etichetele pe care
le are la dispoziție, de la cea de consumator, asigurată de etichetele de
firmă, la cea de ființă lucidă și responsabilă asigurată de etichetele
ideologice, precum „pro-occidental” sau „naționalist” – și că inflexiunile lui
disonante sunt în cel mai deplin acord cu armonia universală.
Dislocatul este mai înlocuibil decît sclavul și de aceea marea înlocuire a fost precedată de marea dislocare, pe care administratorii naționaliști sau progresiști ai dislocării – și principalii ei beneficiari – vor refuza întotdeauna să o recunoască (acesta fiind de fapt unul dintre principalele semne care-i trădează). Spre deosebire de păsări, omul normal poate cînta fals, dar, la fel ca ele, nu poate cînta cîntece false. Mesajul principal al oricărui cîntec adevărat este „sunt aici!” Dislocatul este dirijat de administratorii dislocării și încurajat să continue să cînte că este „aici”, în ciuda faptului că „aici” a dispărut de mult, fiind înlocuit cu unul fals. Spre deosebire de sclav și de păsările captive, dislocatul nu este lăsat și probabil că nici nu poate cînta un cîntec de ajutor.
