miercuri, 28 septembrie 2022

Școala TikTok

 

Pentru primarul din Balanța, americanul este „ăl mai prost om din lume” pentru că se așteaptă ca toată lumea să-i respecte regulile impuse prin superioritatea economică, șantajul crizei energetice și al politicile monetare globale. Se pare însă că în special în ultimii zece ani, tot mai mulți americani au început să se-ndoiască de ascendentul lor moral, de superioritatea lor intelectuală și de puterea lor economică și militară. Altfel spus, americanii încep să vadă realitatea. Ironia este că americanii devin deștepți pe măsură ce europenii se cufundă în prostie, crezînd cu disperare în noblețea și în caracterul providențial al misiunii americane în univers exact în momentul în care americanii încep să descopere caracterul autodistructiv căpătat de narațiunea destinului manifest în mîinile neoconservatoare. Asta înseamnă că „ăl mai prost om din lume” nu este americanul, ci europeanul americanizat, hotărît să creadă în continuare într-un mit în care tot mai mulți americani refuză să mai creadă.

M-am gîndit la felul în care poate fi produs „ăl mai prost om din lume” atunci cînd niște prieteni mi-au povestit recent că copiilor lor din ciclul gimnazial profesoarele le-au cerut să-și facă cont de Instagram unde să-și trimită proiectele cerute ca temă la orele respective. Prietenii mei erau destul de abătuți, întrucît reușiseră cu succes pînă în acest moment să-și țină copiii departe de rețelele de socializare și mai aproape de cărți și de mișcarea în aer liber. După cum se vede însă, în țara noastră a devenit imposibil să reziști americanizării forțate care, în domeniul educației, a transformat școala într-o aplicație de tip TikTok. Iată efectele din SUA, vizibile și la noi de ceva vreme:

 

„Testele recente din zona New York-ului arată că mai puțin de jumătate din toți elevii sunt competenți la limba engleză și la matematică, iar în unele zone numărul este de pînă la 13%. Acest lucru este valabil în cea mai mare parte a țării, alfabetizarea fiind marginală în majoritatea școlilor secundare americane. Într-un articol publicat în San Jose Mercury în 2001, a fost documentat că 75% dintre liceenii din California nu puteau citi suficient de bine pentru a-și promova examenele de absolvire.

În ciuda întregii propagande și a retoricii de branding, calitatea în scădere a educației americane este bine-cunoscută în Occident. Nu este un secret faptul că, timp de multe decenii, SUA și-a «simplificat» (dumbing-down) educația la toate nivelurile, reducînd constant finanțarea guvernamentală pentru a avea ca rezultat mai puțini profesori, săli de clasă mai mari, facilități mai slabe, salarii mai scăzute și o calitate mai slabă a profesorilor și scăderea constantă a învățării. Este suficient să faceți o căutare rapidă pe Internet pentru a găsi sute de studii și rapoarte alarmate despre calitatea foarte deteriorată a educației americane. După cum a remarcat John Kozy, «De fapt, tone de dovezi dezvăluie că americanii devin mai proști. Oamenii care au absolvit liceul de cînd a fost inventat calculatorul de buzunar nu pot calcula în minte, nu pot face nici măcar simple adunări, scăderi și înmulțiri. Mulți oameni dependenți de internet au dificultăți să citească ceva mai complicat decît un tweet».

[...] Mașina de propagandă se concentrează foarte mult pe superioritatea mitologică a sistemului educațional american, dar americanii nu au abilitățile de gîndire critică necesare pentru a percepe minciunile care le sunt prezentate. Un autor a subliniat că școala publică americană toacă copiii pînă cînd aceștia termină școala lipsiți de creativitate sau curiozitate, afirmînd în continuare că «Acești oameni nu vor fi niciodată cetățeni informați și celor mai mulți s-ar putea să nu le pese deloc de asta». Toate acestea au fost intens cercetate și documentate de John Gatto, care a fost nominalizat drept Profesorul anului pentru statul New York și orașul New York și care de atunci a părăsit activitatea de predare, susținînd că nu mai este dispus să facă rău copiilor predîndu-le în sistemul școlar public din SUA.”

(Larry Romanoff, „Dumber Than the Average Human”. Vezi articolul integral la https://www.unz.com/lromanoff/dumber-than-the-average-human/)

Paraziți

 

După 1990, legiuni întregi de impostori, oportuniști și escroci, cu toții ortodocși, au început să-i paraziteze pe ultimii mărturisitori din ortodoxia românească. Unii dintre acești paraziți, băieții cu sarcini operative, o făceau încă dinainte de 1989. Marii noștri teologi și duhovnici nu-și făceau iluzii în legătură cu aceste spurcăciuni. Sperau totuși că măcar unii dintre ei vor deveni oameni la un moment dat.

N-a fost să fie.

Diferența dintre comunism și sorosism

 

Proiectul societății deschise constituie o amenințare mai mare la adresa creștinismului decît cea reprezentată de proiectul comunismului: comunismul limitase manifestarea publică a credinței creștine, sorosismul transformă credința creștină în opusul ei, adică în umanism. În România, sorosismul a profitat de blocajele afective și intelectuale ale anticomunismului, încurajînd discret în acest sens mai ales nostalgiile legionare, pentru a se propune ca singura reacție legitimă în fața tendințelor autoritariste ale unor lideri asociați cu comunismul. Sorosismul s-a folosit însă nu doar de foștii comuniști și de proaspetele voci liberale pentru a produce deschiderea („glasnost”), ci și de noii lideri „anticomuniști” din BOR.