Naționalismul sănătos nu a fost propus de
Nicușor Dan într-un spațiu secular, ci în Catedrala Mîntuirii Neamului, adică
într-un loc a cărui consacrare festivă oficială a culminat prin anunțarea
naționalismului sfînt, determinat de finalizarea proiectului canonizării
sfinților neamului. Prin exploatarea religiei românismului, atît statul român,
cît și noua BOR caută ca să dobîndească legitimitatea și autoritatea pe care
le-au pierdut în ultimele două decenii, oferind, printre altele, un fel de
suveranism spiritual, care să compenseze pierderea suveranității reale.
Pe lîngă asta, este
absolut normal ca ipocriții supremi în stat și în BOR să depășească culmea
ipocriziei prin efortul unuia de a întemeia un naționalism dezrădăcinat și prin
efortul celuilalt de a întemeia o ortodoxie anti-creștină. Naționalismul
sănătos al lui Nicușor Dan și ortodoxia sănătoasă a lui Daniel Ciobotea au în
comun caracterul incluziv, în sensul că primul este dispus să includă și națiunea română în
orchestra națională europeană așa cum Ciobotea pare dispus să-l includă cumva
și pe Dumnezeu în noua simfonie bizantină. Din acest punct de vedere, merită remarcată și
paronimia simfonie/simonie, care dezvăluie încercarea lui Nicușor Dan de a
cumpăra lucruri sfinte fără să observe ori poate mai degrabă fără să-i pese că acestea au fost demult profanate de
comerțul teologic-politic întreținut de noua BOR în timpul conducerii lui D.
Ciobotea.