Pe creștinul de ieri, răutatea lumii îl ajuta să se atașeze și mai mult de Dumnezeu. Pe creștinul de astăzi, răutatea lumii îl ajută să se atașeze și mai mult de sine însuși.
Pe creștinul de ieri, răutatea lumii îl ajuta să se atașeze și mai mult de Dumnezeu. Pe creștinul de astăzi, răutatea lumii îl ajută să se atașeze și mai mult de sine însuși.
Noua BOR este o biserică de tip și-și: se folosește și de euroatlantiști, și de neolegionari, de tradiționaliști și de progresiști, de viața aceasta și de viața de apoi, recurge la noile tehnologii pentru a proiecta holograme ale comunității tradiționale, este și de partea culturii scrise și de cea a ordinii digitale, este și cu Cezarul, și cu Dumnezeu, convinsă că orice conflict îi poate fi favorabil dacă este jucat cum trebuie, adică la ambele capete. Este doar un singur loc unde nu poate fi găsită și de care se ferește: pe cruce.
Dacă oameni atît de străini de credința ortodoxă și de lipsiți de conștiință precum credincioșii din noua ortodoxie românească se pot închina și participa la slujbe, atunci nimic nu împiedică noua BOR să aibă un destin veșnic în iad. Această posibilitate ar trebui să-i pună pe gînduri pe progresiștii anti-creștini, oferindu-le un argument serios în favoarea raiului și un motiv la fel de serios pentru pocăință.