Teopoliticienii

 

Naționaliștii din România au primit o grea lovitură prin declarația lui Călin Georgescu, care-i plasează pe Trump (și SUA) și pe Netanyahu (și Israelul) în tabăra lui Dumnezeu (https://www.activenews.ro/stiri/Calin-Georgescu-la-Realitatea-Plus-Razboiul-din-Iran-nu-este-geopolitic-ci-teopolitic.-E-o-lupta-intre-Arhanghelul-Mihail-si-Satana-203658). Poate că Georgescu a uitat că naționalismul românesc se hrănește nu doar din iubirea de neam, ci mai ales din iubirea de dușmani, în principal evrei. Contrar acuzațiilor calomnioase, naționalistul român nu este antisemit, ci doar descrie în mod obiectiv și sincer realitatea. Iar, pentru el, realitatea este că evreii au făcut parte dintotdeauna din tabăra lui Satana.

Bine, înțeleg că ordinul pe unitate a fost de susținere necondiționată a lui Trump și de aceea orice voce critică din zona suveranistă a fost sugrumată din fașă. Aspectul ar trebui să trezească atenția față de atitudinea neclară a statului american față de legionarism și neolegionarism și probabil că ea ar fi fost mai clară, în sensul unei confirmări explicite, dacă naționaliștii nu ar fi antisemiți într-un mod atît de incontrolabil. În orice caz, această neclaritate nu vine din vreun scrupul moral; nu ar trebui să ne așteptăm la scrupule din partea unui stat dispus să arunce două bombe atomice în capul populației civile a unei țări învinse deja doar pentru a experimenta în condiții reale efectele armei nucleare.

Dincolo de asta, este important de observat că interpretarea teologică a războiului împotriva Iranului nu este monopolul lui Georgescu și al naționaliștilor români, o mare parte dintre ei punîndu-i de fapt în cazanul diavolului pe toți cei implicați în conflict și la limită pe toți cei străini de neam, demonstrînd astfel nu doar consecvență, ci și sentimente profund creștine, caracteristice ortodoxiei neamului. Nu doar trumpiștii americani și non-americani gîndesc așa; majoritatea pro-occidentală, progresistă și seculară, asumă aceeași perspectivă teopolitică asupra ambelor războaie din prezent (din Ucraina și din Golful Persic, gîndit să devină Golful American 2, care nu trebuie confundat cu Golful American 1, cunoscut pînă în ianuarie 2025 drept Golful Mexic). Trump, întruchiparea Arhanghelului Mihail pe pămînt, a reușit astfel să lege continente și să unească tabere ideologice care păreau tot atît de opuse precum oastea îngerilor buni față de cea a demonilor. Numai pentru asta și Trump tot ar merita dacă nu o medalie a Patriarhiei Române, atunci cel puțin Nobelul pentru pace.

Spre deosebire de Călin Georgescu, însă, mi se pare că poziția euro-atlantiștilor este mai consecventă teologic, aceștia fiind hotărîți să-l urmeze pe Trump pînă în iad pentru a nimici răul pe deplin, nu doar în sensul spiritual în care a făcut-o Hristos. Pentru pro-occidentali, așadar, este vorba despre mai mult decît o confruntare între Arhanghelul Mihail și Satana. În narațiunea euro-atlantistă, divinitatea portocalie arbitrară și imprevizibilă, ca orice putere absolută, asediază demonul întunecat al fundamentalismului religios. Primatul religios este răul suprem, în timp ce primatul liberei cugetări, apărat de SUA, este binele absolut. Prin urmare, statul român nu poate sta deoparte în această confruntare ultimă, așa cum recomandă profetul Călin Georgescu (vezi mai jos un fragment reprezentativ), România nu are voie să-și vadă de propria pace și prosperitate, ci trebuie să participe la această confruntare apocaliptică în urma căreia lumea va fi eliberată pentru totdeauna de forțele răului. Fără distrugerea adversarilor binelui euro-atlantic nu poate exista nicio pace și nicio prosperitate.   

„Anca Alexandrescu: Cum vă poziționați vizavi de Donald Trump și Benjamin Netanyahu în acest război cu Iranul.

 

Călin Georgescu: Vedeți, este un război în primul rând teopolitic. Este o luptă între văzduh și cer. Este o luptă categorică între Arhanghelul Mihail și Satana, la modul absolut faptic. Cine vrea să discute altceva, e problema lui. Eu vă spun doar că totul se va reseta în această lume, totul, totul, fără excepție. Și important este cum te situezi tu acum, acum pe această linie. Și atunci vă spun încă o dată la întrebarea pusă, interesul României este pacea și prosperitatea poporului român. Pe acest fond și pe o situație internațională foarte complicată în care singurul lucru pe care îl urmărește este pacea, nimic altceva. Nimic n-ar trebui să te intereseze.” (https://www.activenews.ro/stiri/Calin-Georgescu-la-Realitatea-Plus-Razboiul-din-Iran-nu-este-geopolitic-ci-teopolitic.-E-o-lupta-intre-Arhanghelul-Mihail-si-Satana-203658)

 

Cultura ca mijloc util și eficient în combaterea dăunătorilor și paraziților

 

Mi se pare normal ca naționaliștii americani albi, convinși că sunt considerați rasiști pe nedrept, doar pentru că spun adevărul despre superioritatea rasei albe (https://x.com/White_Pr1me), să aprecieze felul în care muzica europeană cultă este folosită ca un zid spiritual și ca o armă împotriva cerșetorilor și drogaților care lîncezesc la intrarea în magazine (https://x.com/White_Pr1me/status/2032931820405129698?s=20), indivizi atașați în general de alte genuri muzicale, precum hip-hop și rap. Văd că cel puțin un lider incontestabil al naționalismului românesc apreciază la rîndul lui ideea transformării culturii dintr-un mediu de creștere spirituală într-o armă care, din cîte înțeleg, ar trebui să funcționeze pe principiul lămpilor UV bactericide și care țin în plus insectele la distanță, asumînd astfel exact logica exterminatoare a elitei intelectuale pe care o critica cu cîțiva ani în urmă. Nu știu însă dacă omul este conștient că prin difuzarea muzicii normale în spațiile publice și în cele comerciale nu va fi compromisă doar muzica adevărată, ci și cauza suveranismului. Pentru că populația naționalist-suveranistă din România, dependentă de manele, hip-hop și trap, toate tradiționale, va răspunde fie prin gesturi violente, fie prin exodul în masă, soluția sugerată de distinsul intelectual dovedindu-se astfel profitabilă în ambele cazuri doar pentru membrii societății deschise. 

 

Viața pe planeta Ortodoxia B și efectele ei

 

Faptul că omul poate ajunge pe alte planete și că ar putea realiza colonii acolo nu înseamnă că ar putea continua să crească și să se înmulțească așa cum a putut să o facă pe Pămînt. De fapt, este sigur că nu ar putea să o facă, după cum argumentează savanții din domeniu (vezi aceste articole, care mi-au fost semnalate de cineva interesat de explorarea universului spiritual, https://www.swissinfo.ch/eng/business/we-will-never-live-on-mars-or-anywhere-else-besides-earth/46510576; https://aeon.co/essays/we-will-never-be-able-to-live-on-another-planet-heres-why; https://gizmodo.com/humans-will-never-colonize-mars-1836316222).

În condițiile în care agenția de turism spiritual BOR recomandă expedițiile de colonizare spirituală a diverselor planete din spațiul spiritual infinit ca exerciții indispensabile pentru dezvoltarea personală și pentru pacea minții credincioșilor ortodocși, cred că puținii creștini care i-au supraviețuit noii ortodoxii din România ar putea folosi observațiile din articolele menționate în favoarea recoerării  recuperării locuirii creștine, împiedicînd astfel eforturile clerului ortodox de a proiecta suflarea morții de-a lungul Galaxiei Creștine și oferindu-i acesteia posibilitatea de a naște stele noi înainte ca ea să se dizolve în spațiul intergalactic ori să fie absorbită în găurile negre ale inimilor și minților ierarhiei ortodoxe.   

Ideea de bază este simplă: așa cum simplul fapt că omul poate ajunge pe Marte sau pe o planetă B (https://aeon.co/essays/we-will-never-be-able-to-live-on-another-planet-heres-why) și că poate supraviețui acolo un timp nu înseamnă că poate trăi acolo pentru o vreme mai îndelungată, tot astfel simplul fapt că omul poate ajunge pe diferite planete spirituale și poate locui acolo nu înseamnă că omul poate locui oriunde, ci doar că are în el capacitatea locuirii. Experiența creștină a demonstrat că această capacitate se poate manifesta în modul cel mai deplin în cadrul Galaxiei Creștine și în modul cel mai uman pe Planeta Ortodoxia (care este firea omului, după cum sublinia inspirat părintele Rafail Noica), ai cărei locuitori au abandonat în cursul ultimelor două decenii viziunea ortodoxă, adoptînd prin călăuzirea unei ierarhii corupte sau neputincioase o viziune spirituală cosmică. Rezultatele sunt în plan spiritual similare celor observate de astrofizicieni în plan fizic și psihologic: destructurare sufletească și spirituală, pierderea tăriei spirituale, atrofierea discernămîntului, slăbirea inimii și a ascuțimii simțurilor, coagularea sîngelui (https://www.swissinfo.ch/eng/business/we-will-never-live-on-mars-or-anywhere-else-besides-earth/46510576).

Semnul morții unei stele sau a unei galaxii nu este pierderea luminii. Înainte ca steaua ori galaxia moarte să-și piardă pe deplin lumina (ele continuînd să emită chiar și după ce au murit o lumină la fel de falsă ca cea din titlul cotidianului Patriarhiei, și anume o lumină rece, moartă), primul semn al morții este încetarea generării unei noi lumini prin oprirea fenomenului de nucleosinteză (https://en.wikipedia.org/wiki/Stellar_nucleosynthesis).

Nu există planete vii într-un sistem solar mort sau într-o galaxie moartă, lipsite de hidrogen, așa cum stelele și galaxiile spirituale necreștine sunt lipsite de har. Cu toate acestea, credincioșii ortodocși din noua BOR au fost aduși fără știrea lor pe planeta Ortodoxia B. Ei sunt convinși că se află tot pe vechea planetă doar pentru că sunt orbiți de o falsă lumină, care-i împiedică să deosebească între lumina vie și cea moartă.