O simplă observație (56)

 

Românul tradițional de astăzi pleacă în Vest pentru studii, bani și cetățenia străină a copiilor născuți acolo, după care se-ntoarce în țară ca să moară printre cei dragi, care-l așteaptă cu răbdare și încredere în cimitir.

Pînă atunci însă participă la serbări cîmpenești organizate de arhitecții naționalismului sănătos, spre bucuria producătorilor locali de costume populare din materiale făcute în China și de preparate tradiționale din chimicale autentice, celebrînd o lume pe care a întîlnit-o doar în povești, precum aristocrația franceză din secolul 18, care celebra prin fastuoasele fêtes champêtres simplitatea vieții de la țară.

 

Cele două condiții ale revoluției: banii și minciuna

 

Revoluția are nevoie de bani tocmai pentru că este în dezacord cu realitatea. Falsa realitate se construiește, cea adevărată se recunoaște. Falsa realitate are nevoie de bani pentru că minciunile costă: „o examinare a rapoartelor financiare ale asociațiilor [pro-LGBT] a arătat că sume mari de bani au fost transferate de la instituții publice din străinătate.” (https://hotnews.ro/arestari-in-randul-memrilor-organizatiilor-lgbt-in-turcia-procurorii-le-au-denumit-operatiunea-familia-mea-este-in-siguranta-2348207). Totuși, o realitate mincinoasă, precum cea progresistă, se întemeiază și legitimează mai ușor atunci cînd există o realitate mincinoasă opusă, precum cea a naționalismului mistic. Fiecare realitate mincinoasă își dobîndește legitimitatea cu ajutorul banilor (naționaliștii revendicînd în acest sens o distribuție mai echitabilă a fondurilor în virtutea rolului important pe care îl joacă în proiectul revoluționar) și al minciunii (cea prin omisiune fiind  setată în mod prestabilit în cazul naționalismului mistic), care este folosită inclusiv pentru a justifica sau ascunde violența la care orice moment revoluționar ajunge în mod inevitabil.

  

Un celebru scriitor cere relaxarea comportamentului în biblioteci și în spațiile dedicate culturii

 

Scriitorul Marinică Aluighieri din comuna Beletre, județul Mălași, celebru prin premiile literare și bursele total nemeritate pe care le-a primit și care de altfel l-au determinat să se apuce de scris, reușind să realizeze pînă la urmă o operă sterilă, remarcabilă prin incoerență și stupiditate, a cerut recent ca bibliotecile și spațiile dedicate culturii (muzee, teatre, săli de spectacol, tîrguri de carte etc) să devină cu adevărat spații deschise, libere de bun simț și respect, în care toată lumea să se simtă binevenită, în special indivizii care nu au ce căuta acolo. Aluighieri susținea că așa cum cititorii pot intra într-un local cu o carte și pot citi în timp ce stau la masă și consumă diverse preparate, tot astfel abonații unei biblioteci și vizitatorii unui spațiu dedicat culturii pot veni cu o boxă de mare putere și cu un grătar, carne și cărbuni, elemente fundamentale capabile să transforme vizita respectivă într-o experiență umană integrală. Astfel, cititorul ar putea conștientiza tensiunea dintre etern și trecător mîncînd și ascultînd produse de valoare perisabilă în timp ce ar încerca să citească un text clasic, care l-ar pregăti pentru întîlnirea ultimă cu lucrările lui Aluighieri. 

Conform așteptărilor, propunerea i-a mai adus celebrului scriitor român un premiu de un milion de dolari din partea unei mari societăți filantropice occidentale, iar statul român, sensibil la dimensiunea culturală, a înzestrat deja bibliotecile și muzeele cu ustensilele de gătit și dispozitivele audio de mare putere, cărțile autorilor clasici fiind dezmembrate pentru a putea fi folosite mai ușor la aprins focul și pentru ștersul la fund, experiența reprezentînd, în opinia lui Aluighieri, un mod de participare la actul de creație superior simplei lecturi. Vocile celor care au pretins că propunerea lui M. Aluighieri nu este originală, fiind preluată și adaptată de la o altă celebritate similară, o dirijoare americană la fel de valoroasă (https://hotnews.ro/o-celebra-dirijoare-cere-relaxarea-etichetei-la-concertele-de-muzica-clasica-nu-mi-place-deloc-ideea-ca-nu-ai-voie-sa-aplauzi-sa-tusesti-sau-sa-bei-ceva-la-un-concert-2346967), originară dintr-o localitate de peste ocean înfrățită cu Beletre prin valorile comune împărtășite, precum ostilitatea față de cultura autentică, care-l poate ajuta pe om să dobîndească criteriile de valoare indispensabile formării caracterului moral, nu s-au mai auzit din cauza plescăiturilor, rîgîielilor, ronțăielilor, hăhăielilor care reprezintă noua cultură. După cum ne asigură oamenii ei celebri, artiștii fiecărei noi epoci au fost la rîndul lor percepuți inițial ca niște rebeli: în definitiv, Beethoven sau Brahms au făcut și ei lucruri noi la vremea lor, deci oricine face lucruri noi este cel puțin un nou Beethoven.

Întrucît valoarea actualei epoci, lipsită total de valoare tocmai pentru că este orientată în mod programatic împotriva valorii, este schimbarea, folosită ca pretext pentru anularea totală a intuiției și percepției oricărei valori reale din trecut sau prezent, orice individ mediocru, inept, escroc, revoluționar ori psihopat care pledează în favoarea schimbării este în mod necesar un om de valoare. Fiind un om de valoare, este automat și un om celebru, însă pentru că reprezintă o epocă lipsită de valoare, trebuie ca statutul lui de om de valoare să fie subliniat explicit prin atribute precum „cunoscutul”, „celebrul”, „expertul” etc. Evident, oamenii „de valoare” sunt solidari între ei în scopul asigurării prestigiului schimbării ca mijloc în distrugerea valorii și în instaurarea non-valorii. Unii oferă banii, ceilalți legitimitatea. 

„Celebra dirijoare” vorbește despre schimbarea pe care ar putea să o aducă o femeie președinte în Statele Unite: „Cu siguranță, în Statele Unite, este o provocare. Poate, dacă vom avea o femeie președinte, se vor schimba lucrurile, în cele din urmă. Dar cât timp va dura până vom ajunge acolo? Există ceva legat de femeile aflate în cele mai înalte poziții de conducere care îi face pe oameni să se simtă neliniștiți. Nu se simt în largul lor cu ideea. Dar cred că vom vedea o schimbare. Cel puțin, sper.” (https://hotnews.ro/o-celebra-dirijoare-cere-relaxarea-etichetei-la-concertele-de-muzica-clasica-nu-mi-place-deloc-ideea-ca-nu-ai-voie-sa-aplauzi-sa-tusesti-sau-sa-bei-ceva-la-un-concert-2346967). Să înțelegem că „celebra dirijoare” s-ar simți liniștită dacă oricare dintre politicienele conservatoare precum Tulsi Gabbard, Kristi Noem, Pam Bondi, Karoline Leavitt, Marjorie Taylor Greene sau Anna Paulina Luna ar deveni președinte? Nu m-ar surprinde dacă simplul gînd la o astfel de posibilitate i-ar produce celebrei dirijoare un atac de panică. Celebra dirijoare se gîndea cel mai probabil la o femeie adevărată. Pentru un progresist, o femeie adevărată este una care nu poate răspunde la întrebarea „ce este o femeie?”; este o femeie care susține avortul ca drept al omului, este o femeie precum Michelle Obama, Kamala Harris, Alexandria Ocasio-Cortez, Susan Rice și oricare dintre feministele și lesbienele (https://msmagazine.com/2025/01/28/progressive-democrat-feminist-women-new-freshman-congress-house-senate/) care conduc revoluția împotriva realității cu ajutorul Partidului Democrat pe care-l controlează în totalitate.

„Celebra dirijoare” recunoaște însă că nu orice schimbare este bună. Schimbarea care întrerupe schimbarea revoluționară este o schimbare rea: „Am fost cu adevărat șocată de cât de repede s-au schimbat lucrurile în America. Dar, în același timp, m-a inspirat foarte mult felul în care familia Obama și oamenii din jurul ei au reușit să le ofere oamenilor puterea de a-și controla propriile vieți și de a-și lua propriile decizii. Așa că văd ambele fațete. În momentul de față, sunt tristă pentru America. Mă întristează faptul că oamenii pot fi atât de răi. Nu am mai întâlnit în viața mea un asemenea nivel de răutate din partea oamenilor, așa cum vedem acum. În același timp, am văzut și cât de extraordinar de solidari și de capabili pot fi în a-i ajuta pe ceilalți. Poate, cineva precum Obama ar putea schimba din nou lumea.”

Obama a încercat să-i ajute pe oameni să-și controleze propriile vieți controlîndu-le el mai întîi, atunci cînd a încercat să anuleze alegerile din 2016 inventînd influența rusească (https://www.youtube.com/watch?v=0wEHFcK75rg). Este adevărat că Obama a încercat să schimbe lumea și chiar era pe punctul de a reuși, însă doar prin decizii care anulau democrația și dreptul oamenilor de a lua propriile decizii în legătură cu propriile lor vieți. 

Cînd revoluționarul de stînga sau de dreapta vorbește despre solidaritate și ajutorul acordat celorlalți, el are în vedere autoritatea sa de a decide în locul celorlalți, de a le spune cum și ce trebuie să aleagă ori să respingă. Deși aceste decizii contrazic bunul simț elementar, revoluționarul, care este întotdeauna prezentat de mediul revoluționar ca o persoană de încredere în virtutea autorității sale oferite de sistem în ciuda oricărei realizări veritabile, promite împlinirea umană prin eliberarea față de constrîngerile de bun simț determinate de reguli de comportament și principii morale întemeiate pe definiții reale, doar pentru a impune noile sale reguli, definiții și principii corecte politic.