Dacă propunerea
participării elevilor la slujbele bisericești în cadrul opționalului de religie
ar fi acceptată și aplicată în școală, părinții ortodocși favorabili orei
de religie și-ar retrage copiii în timp ce ar denunța inițiativa ca pe un abuz
totalitar. De fapt, părinții ortodocși susțin în prezent predarea religiei în învățămîntul
public tocmai pentru că sunt convinși că la ora de religie nu se face nimic în general și nimic legat de religie în special. Presupunînd, împotriva evidențelor, că ar exista profesori de
religie-cultul ortodox nu doar capabili, ci și hotărîți să predea religie,
aceștia ar fi imediat reclamați exact de părinții favorabili predării religiei,
care i-ar acuza pe profesorii respectivi de îndoctrinare. Acești profesori ar
fi apoi mustrați de autoritățile bisericești pentru că strică imaginea
Bisericii într-o perioadă atît de delicată.
Însă aceasta
este o situație extrem de improbabilă. Temerea clasei de mijloc este generată
de o neînțelegere, și anume de prejudecata că BOR ar avea vreo pretenție de
adevăr, care ar amenința libertatea și gîndirea critică. În realitate, actuala
BOR împărtășește convingerea segmentului secularizat cu privire la natura relativă a adevărului și a determinării lui subiective, fapt pe care atît adversarii progresiști, cît și apărătorii conservatori ai noii BOR se prefac că nu-l știu.
Noua BOR speră doar că va reuși să convingă în continuare un număr
mare de români să creadă că semnele omului viu constau în refuzul de a vedea, de a gîndi,
de a merge drept pe drumul drept și, în general, de a trăi în Dumnezeu. Dumnezeul noii ortodoxii nu este Dumnezeul viilor, ci al morților, ceea ce
face din noua credință ortodoxă o credință dominantă din actuala cultură a morții, din care fac parte atît cultul
legionar al morții, cît și credința progresistă într-o tinerețe fără bătrînețe
și în moartea fără de sfîrșit.
