Naționalismul sănătos nu a fost propus de Nicușor Dan într-un spațiu secular, ci în Catedrala Mîntuirii Neamului, adică într-un loc a cărui consacrare festivă oficială a culminat prin anunțarea naționalismului sfînt, determinat de finalizarea proiectului canonizării sfinților neamului. Prin exploatarea religiei românismului, atît statul român, cît și noua BOR caută ca să dobîndească legitimitatea și autoritatea pe care le-au pierdut în ultimele două decenii, oferind, printre altele, un fel de suveranism spiritual, care să compenseze pierderea suveranității reale.
Pe lîngă asta, este absolut normal ca ipocriții supremi în stat și în BOR să depășească culmea ipocriziei prin efortul unuia de a întemeia un naționalism dezrădăcinat și prin efortul celuilalt de a întemeia o ortodoxie anti-creștină. Naționalismul sănătos al lui Nicușor Dan și ortodoxia sănătoasă a lui Daniel Ciobotea au în comun caracterul incluziv, în sensul că primul este dispus să includă și națiunea română în orchestra națională europeană așa cum Ciobotea pare dispus să-l includă cumva și pe Dumnezeu în noua simfonie bizantină. Din acest punct de vedere, merită remarcată și paronimia simfonie/simonie, care dezvăluie încercarea lui Nicușor Dan de a cumpăra lucruri sfinte fără să observe ori poate mai degrabă fără să-i pese că acestea au fost demult profanate de comerțul teologic-politic întreținut de noua BOR în timpul conducerii lui D. Ciobotea.
