Să nu tragem concluzii greșite!

 

În cazul în care mass-media progresistă din România va actualiza informațiile despre autorul atacului de ieri din Canada, descris inițial ca femeie (https://hotnews.ro/atac-armat-liceu-canada-femeie-suspect-a-deschis-focul-2168811), dar despre care s-a aflat ulterior că este un bărbat în vîrstă de 18 ani care se identifică drept femeie, care a început tranziția cu șase ani în urmă, a avut repetate crize care au făcut necesară intervenția poliției și care a abandonat școala în stadiul gimnazial (https://www.reuters.com/world/canada-sending-top-minister-scene-school-shooting-says-carney-2026-02-11/), care și-a ucis mama și fratele vitreg cu o zi înainte de a ataca fosta sa școală deși mama sa era o persoană woke, susținîndu-i tranziția (https://nypost.com/2026/02/11/world-news/tumbler-ridge-mass-shooter-idd-as-18-year-old-van-rootselaar/), va sugera cel mai probabil că gestul acestui tînăr distrus mintal de progresismul de stînga a fost determinat de fapt de intoleranța mediului conservator în care trăia. Prin urmare, cititorii vor fi invitați să nu tragă concluzii greșite, considerînd de pildă că autorul moral al atentatului ar putea fi ideologia progresismului de stînga, ci să ajungă în schimb la concluziile corecte, identificîndu-i pe Charlie Kirk, ICE, Trump și pe creștinii conservatori în general ca elemente declanșatoare ale măcelului.

Pe vremea cînd fiul meu era în clasele primare, avea un coleg care-și scuipa și lovea colegii în mod regulat și neprovocat. Abordată direct la una dintre ședințele cu părinții în legătură cu această problemă, mama elevului respectiv a spus: „Haideți să nu tragem concluzii greșite: pur și simplu, așa se exprimă unii copii la vîrsta asta. Nu trebuie să fim cu toții la fel, nu-i așa?”

Este puțin probabil că mama transsexualului canadian a ajuns la o concluzie corectă în momentul în care acesta a venit să o ucidă. Cultura woke la care a aderat a împiedicat-o să vadă adevărul în legătură cu absurditatea schimbării sexului și va face toate eforturile pentru a a-i împiedica pe părinți să vadă adevărul și în cazul crimelor din Tumbler Ridge, transformînd acest caz într-o pledoarie în favoarea tranziției și a incluziunii indivizilor trans.  

 

Ateismul, o notă de subsol la istoria creștinismului

 

Umblă vorba prin multivers că istoria filozofiei clasice occidentale nu este decît o notă de subsol la un text despre Platon și Aristotel scris recent în acest univers de domnul Cristian Tudor Popescu. Presupun că singurul lucru care-l deranjează pe dl Cristian Tudor Popescu mai mult decît să-l numești CTP este să-i spui că universul este structurat nu doar de legi și principii, ci mai ales de un sens care devine tot mai inteligibil pe măsură ce te apropii de el. Mă tem că dl Cristian Tudor Popescu a înțeles greșit sensul lucrurilor și își dorește ca acest sens să se apropie de domnia sa. Și pentru că acest lucru întîrzie să se întîmple, îl provoacă prin declarații care contestă ideea de scop în timp ce-și bate joc de toți cei care au susținut-o (și care au făcut astfel posibilă civilizația occidentală), preferînd în schimb „mecanismul orb al evoluției prin selecție naturală” formulat de Darwin.

Totuși, dincolo de felul diferit în care lucrurile ar putea sta în alt univers, mi se pare remarcabil că un om care crede în întîmplare și în absența sensului poate să țină atît de mult la adresarea corectă și își poate imagina că apelul la limbajul matematic și al științelor exacte i-ar putea pune în dificultate pe cei care cred în existența sensului.

De fiecare dată cînd întîlnesc un necreștin, redescopăr cît de mult are creștinismul de oferit în comparație cu ce au de oferit ateismul și orice altă credință și mă uimește să văd că pînă și adversarii creștinismului sunt nevoiți să se împrumute din elementele sensului, care la limită îi aparține creștinismului, pentru a-l putea contesta. 

 

Memoria vieții

 

Expresia din titlu am împrumutat-o dintr-un text dedicat experienței interbelice a locuirii (https://www.facebook.com/ArhivadeFotografie/posts/pfbid0MhpoZvkEWSEAKYVSonsiAxebc5sp3bcMhbsrJhKmJjmuZobvejv4PFX9dbJmfcafl), text pe care l-am descoperit preluat și recomandat de Mircea Platon pe contul său de facebook. Cred că expresia merită adîncită din perspectiva culturii vieții și, mai precis, din cea a culturii persoanei, de vreme ce persoana este chemată în mod special să apere viața dezvăluindu-i sensurile. Memoria este unul din atributele fundamentale ale persoanei, fapt confirmat de absența memoriei în ordinea depersonalizată a lumii actuale.

Cred că este important de observat însă că nu doar comunismul a creat o imagine falsă, deci o memorie falsă a trecutului interbelic, ci și post-comunismul, care a asociat interbelicul cu legionarismul, văzut de o parte a românilor de astăzi ca o nebunie colectivă la scară națională, iar de alții ca o formă de trezire spirituală națională, în timp ce perioada postbelică a fost descrisă ca o suspendare totală a vieții normale odată cu închiderea ei în lagărul comunist. În realitate, însă, după cum subliniază de altfel chiar autorul materialului menționat, experiența normalității a rezistat de-a lungul perioadei comuniste în vechile cartiere care supraviețuiseră demolărilor, dar a dispărut fără urmă de-abia după 2000, stingîndu-se odată cu cîntecul cocoșilor și tropăitul cailor care trăgeau căruțe șubrede prin cartierele periferice ale Capitalei. Totuși, în condițiile în care legionarismul este valorificat astăzi în scopuri diverse, dar de fiecare dată cu prețul „memoriei vieții”, mi se pare că este cel puțin la fel de important de subliniat că această viață normală ar fi fost desființată brutal mult mai devreme în condițiile unui regim politic legionar prelungit (și cu atît mai mult în cazul victoriei Germaniei naziste). Ceea ce victimele educației legionare fie nu sunt capabile să înțeleagă, fie consideră că este un lucru bun, este că un regim legionar ar fi militarizat și ideologizat forțat întreaga societate după un program colectivist mult mai dur decît cel comunist și cu atît mai ușor de aplicat cu cît ar fi fost susținut de BOR. Oricît de grav a fost afectată memoria vieții în comunism, ea ar fi fost pierdută mai rapid și mai radical prin dezrădăcinarea indusă de un regim legionar. Eventualele „elemente de ruralitate și frânturi de ritmuri arhaice” despre care autorul textului recunoaște că i-au supraviețuit comunismului pînă în jurul anului 2000 ar fi fost înlocuite cu elementele artificiale ale spiritualității sincretiste legionare.

Dincolo de răul pe care i l-au făcut României normale legionarismul și comunismul, lovitura de grație i-a dat-o de-abia neoliberalismul din ultimii 36 de ani. Lumea descrisă de dl Dan Ciachir în „Ultimii negustori” [1], o evocare a cartierului său natal din Rahova anilor ’50, părea să mai aibă încă resurse de supraviețuire și eu am recunoscut-o de altfel de la primele rînduri în lumea cartierului meu natal constituit de străzile Toamnei, Eminescu și Galați, în care m-am născut la sfîrșitul anilor ’60 și care a rămas neschimbat pînă în urmă cu aproximativ 15 ani, devenind însă de nerecunoscut astăzi, diferență confirmată în mod dureros de diformitățile noii structuri sociale.

În finalul rememorării acestei lumi miraculoase, dl Dan Ciachir îl amintește pe un negustor, Nicu Prisăceanu, care l-a impresionat atît de mult încît și-ar fi dorit să să se facă negustor (dacă în felul acesta putea deveni ca Prisăceanu!) Prisăceanu a murit în urma bătăilor la care a fost supus de comuniști pentru a-l face să renunțe la magazin, dezvăluind astfel o formă de rezistență care este cu neputință în afara unei culturi și a unei memorii a vieții.

 

Notă:

 

[1] Dan Ciachir, Alte evocări bisericești, Editura Lumea Credinței, 2019, p. 38-53; textul este disponibil integral online în patru episoade în ordinea de mai jos la

https://www.dcnews.ro/ultimii-negustori-din-bucuresti-piata-care-semana-duminica-cu-un-targ-de-provincie-sau-un-iarmaroc_861671.html,

https://www.dcnews.ro/cum-a-fost-cand-a-rulat-un-film-englezesc-la-bucuresti-dupa-atatea-rusesti-biletele-dar-de-nunta_862654.html,

https://www.dcnews.ro/cum-aratau-curtile-din-rahova-din-anii-50-ce-era-pe-artera-principala-a-cartierului-larga-pavata-cu-piatra-cubica-strabatuta-de-liniile-de-tramvai-la-o-suta-de-metri-pe-piata_863681.html,

https://www.dcnews.ro/dan-ciachir-despre-moartea-lui-petru-groza-si-anii-1950-aveam-doar-sapte-an-dar-am-intuit-ca-se-petrecea-un-fapt-iesit-din-comun_864679.html.