Cum am ajuns aici? (5)

 

Legionarii au reușit să deturneze solidaritatea națională consolidată prin Marea Unire, dar nu au mai avut timp să o orienteze în direcția solidarității fasciste europene, așa cum doriseră. Părerea mea este că ar fi eșuat chiar dacă nu i-ar fi desființat Antonescu, cel mai probabil pentru că s-ar fi împușcat între ei odată ce ar fi dobîndit puterea absolută. Comuniștii au încercat la rîndul lor să deturneze solidaritatea națională, refăcută după experimentul legionar, chiar dacă erau conștienți că aceasta era anticomunistă prin natura ei, iar după recunoașterea erorii episodului internaționalist s-au străduit să atragă conștiința națională într-o formă de solidaritate tacită cu Partidul, obiectiv care nu s-a realizat din simplul motiv că poporul se adaptase la comunism așa cum își potrivește viața cel afectat de o rană sau de o boală gravă în timp ce așteaptă să-i treacă. După 1990, cea mai puternică contribuție la diluarea conștiinței naționale și etnice nu au avut-o de fapt agenții societății deschise, așa cum am crezut și eu în mod greșit multă vreme, ci naționaliștii comuniști și cei neolegionari, care, prin discursul lor (susținut de autorități din BOR și tolerat de statele occidentale care ne preluaseră de la ruși satisfăcute de parametrii noștri fizici și de starea danturii noastre după cincizeci de ani de viață precară material și alimentar, dar luminoasă sufletește), au reluat perspectivele ideologice interbelice sau postbelice compromise deja prin orientarea lor totalitară, naționaliștii seculari și cei mistici descoperind cu această ocazie că au în comun și mijloacele, nu doar scopurile. După 1990, spațiul public a fost transformat într-un teren de vînătoare mai degrabă decît într-un cîmp de luptă, unde naționaliștii mistici, cei ideologici și misionarii societății deschise au folosit deopotrivă neamul și națiunea ca momeală, chiar dacă în scopuri diferite: pentru agenții naționalismului, scopul era convertirea prăzii (constituită de românul imatur sau neprevenit) în „mărturisitor” fanatic al neamului absolut, în timp ce pentru activiștii societății civile momeala era folosită ca test în evaluarea sănătății civice a individului, în urma căruia se puteau recomanda tratamentul sau izolarea, în funcție de intensitatea conștiinței naționale și etnice manifestată de individul respectiv. Vînătorii naționaliști au adus prin urmare un serviciu fundamental specialiștilor în fluidizarea identității personale și naționale întrucît, pe de o parte, au scos oamenii din ascunzători, iar, pe de alta, i-au făcut pe mulți dintre românii care și-ar fi dorit să participe la o formă normală de solidaritate națională să se îndepărteze cu oroare și să-și piardă urma poate pentru totdeauna.

 

O simplă observație (29)

 

Credincioșii din noua BOR văd că lucrurile nu mai sunt ca înainte, dar unii se împacă cu situația, considerînd că aceasta este o inevitabilitate a istoriei, cu care se împacă cu atît mai ușor cu cît li se pare că în BOR lucrurile sunt neschimbate (în realitate, lucrurile sunt mai schimbate în BOR decît în lume). Alții văd însă că lumea s-a schimbat într-un mod care amenință conștiința umană, dacă nu cumva specia însăși, percep într-o oarecare măsură și alterările învățăturii creștine promovate de liderii noii BOR, dar sunt depășiți de situație. Cu toate acestea, ei își închipuie că pot face față situației baricadîndu-se într-una din bulele validate de Patriarhie, în speranța că Dumnezeu este la rîndul lui un luzăr care confundă, ca și ei, bula ortodoxă cu arca lui Noe.

 

Gîndul de zi (334)

 

Întrucît societatea globală a eliminat și înlocuit lumea, condiția integrării în societatea de astăzi este renunțarea la nevoia de lume.