Dar unde sunt proștii de odinioară?

 

Un om care nu înțelege ce se întîmplă nu este neapărat prost. Uneori ratăm înțelegerea unui lucru și pentru că nu vrem să-l înțelegem, nu doar pentru că ne lipsește capacitatea necesară de înțelegere. Mă refer la lucruri necomplicate, nu la cele mai greu de înțeles în virtutea unor aspecte complexe sau care au fost falsificate. De pildă, nu este un lucru greu de înțeles că pentru a cîștiga alegerile de președinte al unei țări ca România, trebuie să fii validat de UE. Anularea alegerilor din 2024 ne-a dezvăluit că electoratul român nu deține acest drept. Mai precis, pentru a împrumuta o distincție din dreptul canonic catolic (https://en.wikipedia.org/wiki/Validity_and_liceity_(Catholic_Church) ), în România un candidat poate fi ales în mod valid de electorat, dar fără acordul UE (care corespunde în această analogie Sfîntului Scaun), această alegere este ilicită, atît candidatul, cît și electoratul sfîrșind în acest caz prin a fi „excomunicați”, ceea ce în plan politic coincide cu invalidarea candidatului și cu discreditarea electoratului său. Deși așa stau lucrurile în fapt, atît suveraniștii, cît și pro-occidentalii încearcă să construiască o explicație care să le ofere iluzia libertății și a puterii de a decide. Nici unii, nici alții nu sunt proști din acest motiv. Situația lor este mult mai gravă. Pentru că cine refuză să vadă cum stau lucrurile în realitate, străduindu-se în schimb să vadă doar ceea ce îi convine, eventual să-și imagineze o realitate convenabilă ori să încerce să o impună cu orice preț, inclusiv cu prețul realității, nu este prost, ci mai degrabă nebun (distincția dintre prost și nebun nu este întotdeauna destul de clară: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/despre-prostie-nebunie-si.html).

Mă tem că cele două segmente care se confruntă astăzi, cel al naționalismului și fundamentalismului religios, pe de o parte și cel al eurocentrismului și al fundamentalismului progresist, pe de alta, au făcut un salt peste prostie, trecînd de la normalitate direct la nebunie, fapt care mă face să mă întreb în ce măsură cartea dlui Theodor Paleologu despre proști (din cîte înțeleg din comentariile susținătorilor săi, uniți în cuget și simțiri cu autorul, proștii sunt periculoși pentru că votează și fac copii) este o încercare de recuperare a prostiei ca experiență decisivă în devenirea noastră întru neființă sau reprezintă o etapă regretabilă, dar inevitabilă în drumul de întoarcere la normalitate. Pînă cînd voi citi cartea, îmi exprim deocamdată îndoielile cu privire la capacitatea și dorința proștilor de a-i elimina pe cei care le sunt superiori (prin statut social, inteligență sau rasă), așa cum se teme dl Paleologu în spoturile publicitare destinate lansării cărții sale. Cred că aceasta nu poate fi decît dorința unor nebuni, iar lumea modernă a fost marcată de fapt nu de dorința și încercarea proștilor de a scăpa de superiori, ci de dorința și încercarea superiorilor de a-i elimina pe inferiori sau cel puțin de a le reduce numărul, lucru pe care un om cu educația dlui Paleologu probabil că-l știe, după cum pare să o sugereze resemnarea cu care observă că eliminarea proștilor este o utopie. Prin lumea modernă nu am în vedere doar sistemele totalitare, care, înainte de a asigura succesul oamenilor fără conștiință, dar înzestrați cu inteligență, au fost aplicații ideologice ale gîndirii lui Marx sau Nietzsche, ci și la răspîndirea eutanasiei, avortului, sterilizării forțate, viziunii contraceptive și de planificare familială care au dus la prăbușirea natalității în civilizația occidentală, fenomen pe care sper că dl Paleologu nu îl pune tot în seama proștilor (de vreme ce aceștia se încăpățînează să se înmulțească, spre disperarea oamenilor inteligenți care îi asigură un confort intelectual destul de precar de altfel dlui Paleologu).

Nu cred că susținătorii lui Georgescu și ai suveranismului nu înțeleg ce se întîmplă și ce s-a întîmplat, ci că refuză să înțeleagă, preferînd să vadă în continuare în Călin Georgescu și în AUR o șansă de a scăpa de o clasă politică ticăloasă indiferent de nivelul corupției ei. Această viclenie a electoratului naționalist, care s-a străduit să ignore comportamentul viclean al celor în care și-au pus speranța, i-a stricat însă buna-credință, lipsa lui de scrupule oferind o justificare suplimentară lipsei de scrupule a claselor dominante. Dincolo de faptul că segmentul educat și clasa de mijloc au admis ca autoritățile să folosească orice mijloc pentru a împiedica victoria lui Georgescu în primul rînd (AUR fiind din punctul meu de vedere parte a sistemului), susținătorii lui s-au folosit în mod josnic de Dumnezeu pentru a echilibra raportul de forțe în confruntarea cu oamenii Bruxellesului, consacrînd personaje precum Georgescu ori Simion, care au exploatat odată cu setea de dreptate a maselor de oameni simpli disponibilitatea lor cel puțin la fel de mare pentru nedreptate. Dacă Dumnezeu te ajută în ciuda acestei fățărnicii dezgustătoare, o face doar pentru a-ți grăbi sfîrșitul. Din fericire pentru toată lumea, însă, Dumnezeu nu i-a ajutat pe susținătorii programului naționalist sau cel puțin nu așa cum și-au dorit ei în nebunia lor, ceea ce le-a dat probabil ortodocșilor euro-atlantiști impresia falsă că la poarta raiului flutură drapelul UE și cel al SUA (ipoteză absurdă și comică pentru naționaliști, care știu sigur că nu doar la poartă, ci pretutindeni în împărăția lui Dumnezeu flutură tricolorul românesc). Din acest punct de vedere, pro-occidentalii și naționaliștii sunt deopotrivă afectați de acea formă de nebunie produsă de efortul de a vedea doar ceea ce-ți convine, fapt care explică de ce proștii au ajuns la fel de rari și de prețioși în România de astăzi ca oamenii normali.   

 

Despre natura grupărilor RAD

 

După ce patriarhul Chiril al Rusiei a binecuvîntat invadarea Ucrainei, apartenența la Biserica Ortodoxă Rusă a devenit o problemă de conștiință pentru fiecare credincios ortodox de la mirean la episcop, comparabilă cu problema pusă credincioșilor ortodocși din România în urma invadării ortodoxiei și înlocuirii ei cu o ortodoxie surogat sub conducerea și cu binecuvîntarea patriarhului Daniel. Cele trei mutații principale care au desfigurat în ultimele două decenii ortodoxia românească – și anume spiritualitatea New Age (vizibilă mai ales prin ortodoxia terapeutică), etno-teocrația (prin neolegionarismul deghizat în cultul neamului și al „sfinților închisorilor”) și umanismul (identificabil în îmbrățișarea euro-atlantismului, cf. https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/06/umanismul-mistic.html) – sunt însă dificil de recunoscut de majoritatea credincioșilor, pe de o parte deoarece sunt împiedicați de lideri ortodocși lipsiți de scrupule să dobîndească o conștiință creștină, pe de alta pentru că aceste deformări și altoiri nefirești nu sunt realizate în mod oficial prin declarații dogmatice, ci printr-o strategie pastorală complexă și printr-un tip de viziune „spirituală” adoptate și practicate în învățămîntul teologic, în cadrul parohial și în plan social prin evenimente publice (conferințe, lansări de carte, pelerinaje, marșuri pentru viață), care slăbesc și modifică structura dogmatică a credinței creștine (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/12/cu-hristos-in-nirvana.html).    

Acum, nu cred că argumentația circulară de tipul „rușii nu au dreptate pentru că sunt ruși” (concluzie care exprimă convingerea fundamentală potrivit căreia „rușii sunt criminali pentru că sunt ruși”) le oferă credibilitate celor care susțin în același timp că ortodocșii ucraineni au dreptul moral și creștin de a lupta pentru identitatea ucraineană a ortodoxiei din Ucraina și împotriva celei ruse, dar că este greșit ca ortodocșii ruși să lupte pentru identitatea rusă a ortodoxiei ruse ori să și-o păstreze în Ucraina (în condițiile în care figuri remarcabile ale ortodoxiei secolului 20, precum Anthony Bloom, Seraphim Rose, Gabriel Bunge, Andrew Louth, Placide Deseille au devenit ortodocși în cadrul Bisericii Ruse). Dar cînd ai de partea ta puterea politică și consensul social al lumii bune, nu ai nevoie de credibilitate și îți permiți chiar să te compromiți public oricît de grav, pentru că ești deja acoperit de un scop superior. Mai mult: cu cît pretenția ta de a reprezenta Rațiunea, Adevărul și Dreptatea este mai frauduloasă, cu atît te bucuri mai mult de o confirmare a credibilității tale prin simplul fapt că acestea ți se supun. Lucrul rămîne valabil chiar și atunci cînd cineva nu-ți împărtășește concluziile și evaluările, alegînd astfel să fie împotriva Rațiunii, Adevărului și Dreptății, valorile supreme pe care pretind că se întemeiază grupările de puritate și purificare morală, intelectuală, socială, etnică sau biologică de tip RAD, deși în realitate este vorba despre concepția lor irațională, subiectivă și nedreaptă despre aceste valori, după cum o demonstrează atît minciunile prin omisiune și dubla măsură practicate constant de membrii RAD, cît și convingerea lor cu privire la necesitatea stabilirii și impunerii valorilor prin forța brută, ascunsă o vreme în apelul la consensul social corect. Urmează că indivizii care nu se supun acestui consens trebuie, de dragul Rațiunii, Dreptății și Adevărului, să fie eliminați într-un fel sau altul întrucît prin simpla lor prezență valorile fundamentale sunt amenințate. Prin urmare, ei trebuie neutralizați, invalidați, „rași” din timp prin acțiuni de descurajare sau disciplinare și prin atacuri preventive exemplare imediat ce au fost identificați ca amenințări reale sau posibile la adresa RAD.

În ce mă privește, disputa legată de autoritatea BOR în Republica Moldova face parte din problema descrisă la începutul acestui text, în sensul în care alegerea ortodocșilor din Republica Moldova este complicată de abuzurile la care cele două patriarhii, rusă și română, au supus învățătura creștină de-a lungul timpului și în special în ultimele două decenii. În acest sens, autoritatea noii BOR oriunde în lume, începînd cu România, reprezintă în sine o problemă gravă și urgentă pentru orice credincios creștin, începînd desigur cu ortodocșii români. Întrucît aceste abuzuri afectează structura dogmatică a credinței dogmatică, ele sunt mult mai grave decît cele de natură canonică reclamate, dacă am înțeles corect, de ieromonahul Savatie Baștovoi, prin unele intervenții care au permis identificarea lui ca pro-rus doar pentru că critica pretențiile jurisdicționale ale Patriarhiei Române asupra ortodoxiei din Republica Moldova.

Conferința pe care Baștovoi urma să o susțină la invitația ASCOR Cluj a fost anulată din acest motiv, iar el a fost ras public (https://www.g4media.ro/asociatia-studentilor-crestin-ortodocsi-a-anulat-o-conferinta-cu-controversatul-calugar-pro-rus-si-anti-occidental-savatie-bastovoi-dupa-reactiile-dure-ale-publicului.html). În ciuda atitudinii anticomuniste care făcuse pînă recent din Baștovoi un tovarăș de nădejde al reprezentanților Rațiunii, Adevărului, Dreptății, adică un om frecventabil, pe care te puteai baza pentru a-i rade pe adversarii valorilor corecte, gruparea RAD de extracție euroatlantică (și care nu trebuie confundată cu RAD-ul opus, de inspirație mistic-naționalistă, care se deosebește de celălalt și prin faptul că „R”-ul vine în acest caz de la România, nu de la Rațiune, care este satanică, întrucît reprezintă spiritul occidental, dușmanul arhetipal al duhului românesc care reprezintă firea omului) i-a retras încrederea și, implicit, credibilitatea, întrucît Baștovoi a pus în discuție identitatea dintre valorile absolute și Occident, considerat izvorul absolut al RAD-ului euro-atlantist (așa cum Românica este sursa veșnică a RAD-ului naționalist): „Atacurile la civilizația occidentală în general și la Uniunea Europeană în special au devenit un loc comun în publicistica lui Savatie Baștovoi.” (https://www.g4media.ro/asociatia-studentilor-crestin-ortodocsi-a-anulat-o-conferinta-cu-controversatul-calugar-pro-rus-si-anti-occidental-savatie-bastovoi-dupa-reactiile-dure-ale-publicului.html).

Anularea conferinței ieromonahului Savatie Baștovoi demonstrează nu doar puterea de radere exercitată în prezent în societatea românească de segmentul euro-atlantist (care, după cum subliniază Alexandru Racu, dacă ar fi avut un caracter intelectual veritabil, ar fi trebuit să se remarce prin iradiere și emulație creatoare, nu prin pompă, oportunism și fanatism  https://alexandruracu.wordpress.com/2026/03/25/consiliul-gardienilor-ortodoxiei-euroatlantice/), ci și capacitatea ASCOR-ului de a se adapta, respecta și răspunde conform așteptărilor spiritului timpului, recunoscut de aripa misionar-militantă a noii BOR în „situația curentă”. E de presupus totuși că raderea lui Baștovoi a fost deplînsă și compensată în mesajele private trimise de ascoriști și de restul cetei de „mărturisitori” prin asigurări legate de o apreciere și mai absolută decît în trecut, acum de cînd calitatea lui de mărturisitor strălucește mai puternic în urma prigoanei la care este supus de RAD-ul cel rău, și de speranța că, în curînd, Dumnezeu îi va rade pe dușmanii neștiuți în timp ce de cei știuți ne vom ocupa noi, susținătorii RAD-ului cel bun, dîndu-le tuturor o lecție de neuitat despre păcat și iertare în Ortodoxie atunci cînd noua situație curentă, favorabilă nouă, ne-o va permite.

 

România, o grădină magică

 

Astăzi, Pilat și-ar formula altfel întrebarea pe care i-a adresat-o lui Iisus în cadrul ultimului interogatoriu. În locul lui „ce este adevărul?”, Pilat i-ar fi spus în zilele noastre „cum vezi tu adevărul?”, o nuanță subtilă deprinsă între timp și de credincioșii ortodocși învățați de pilduitorii semănători (https://doxologia.ro/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei) care au transformat Grădina Maicii Domnului într-una magică, astfel încît oricine o vizitează o vede așa cum vrea el să o vadă. Mai mult, oricine mănîncă din roadele acestei grădini magice ajunge să-l vadă și pe Iisus așa cum vrea el să-l vadă, iar adevărații credincioși din noua ortodoxie ajung chiar să nu-L mai vadă deloc.