Mîntuirea în religia românismului

 

Neamul mîntuiește prin suferința sa. Suferința neamului este mîntuitoare pentru că suferința lui este curată. Suferința neamului este curată pentru că neamul este lipsit de păcat. Este născut fără de păcat și străin de păcat. Păcatul este în istorie, dar neamul este deasupra istoriei. Istoria nu-l poate corupe, chiar dacă îl atinge, așa cum Hristos nu putea fi întinat prin atingerea de prostituate, de leproși ori de femeia cu scurgere de sînge.

Străinul de neam este o ființă necurată, spurcată. Oricine este pur va suferi din cauza celor necurați, care urăsc curățenia. Oricine este pur și suferă din cauza celor necurați este înrudit sau cel puțin solidar cu neamul:

— sfinții închisorilor, care sunt descendenții direcți ai mucenicilor din primele trei secole creștine și ai creștinilor din perioada apostolică prigoniți de evrei,

— îngerii buni în frunte cu Arhanghelul Mihail, care, împreună cu legionarii lui trupești, continuă să-i alunge pe necurați de pe pămînt așa cum i-a alungat mai întîi din cer cu ajutorul legionarilor netrupești, 

— Hristosul adevărat, adică cel din temnițele carliste și comuniste, 

— Maica Domnului, care apără și îngrijește grădina neamului. 

Îngerii răi, progresiștii, străinii și în special evreii sunt uniți în ura lor împotriva neamului, dar ura lor nu face decît să aducă neamului noi cununi de slavă, aducînd astfel fără voia lor o mărturie în favoarea sfințeniei neamului. Cei care aparțin neamului au datoria de a recunoaște puritatea și suferința mîntuitoare a neamului.

Aceasta este, în esență, teologia pe care se întemeiază noua ortodoxie românească în aripa ei naționalistă (lucrurile sunt identice și în privința aripii pan-occidentaliste, doar că în cazul ei neamul este înlocuit de civilizația și cultura occidentală iar sîngele de intelect). Este o teologie profund antihristică. Dogma ei fundamentală pretinde că neamul este mîntuit și că nu se poate pierde spiritual decît dacă își pierde moștenirea biologică (adică puritatea etnică), răsturnînd astfel în mod radical sensul creștin al raportului dintre trup și suflet. 

 

O simplă observație (45)

 

Unii oameni, precum mama lui Billy, protagonistul din romanul lui Vonnegut, Abatorul cinci, încearcă „să dea un sens vieții cu ajutorul obiectelor găsite în magazinele de cadouri” (București, Editura Art, 2014, p. 42-43). Cu toate acestea, cel puțin doamna Pilgrim nu a reușit niciodată să ajungă la vreun adevăr superior incontestabil. În schimb, se pare că indivizii care și-au găsit sensul în viață în compania unor pisici au ales mai bine decît cei care-l caută în magazinele de suveniruri, dovadă că toți iubitorii de pisici știu în mod categoric care sunt lucrurile fundamentale precum și personalitățile care le reprezintă și le apără.

 

1989 și flacăra libertății

 

„1492. Profesorii le-au spus copiilor că acesta este anul în care continentul lor a fost descoperit de ființe umane. De fapt, milioane de ființe umane trăiau deja vieți împlinite și pline de imaginație pe continent în 1492. Acesta a fost pur și simplu anul în care pirații maritimi au început să-i înșele, să-i jefuiască și să-i omoare.

Iată o altă prostie malefică învățată de copii: pirații maritimi au creat în cele din urmă un guvern care a devenit un far al libertății pentru ființele umane de pretutindeni. Existau imagini și statui ale acestui presupus far imaginar pe care copiii îl puteau vedea. Era un fel de cornet de înghețată în flăcări. Arăta așa:

De fapt, pirații maritimi care s-au implicat cel mai mult în fondarea noului guvern dețineau sclavi. Mașinăria pe care au pus-o la punct funcționa folosindu-se de sclavi. Chiar și după ce au eliminat sclavia pentru că le afecta imaginea, pirații și urmașii lor au continuat să trateze ființele umane obișnuite ca pe niște mașini.” (Kurt Vonnegut, Breakfast of Champions, Vintage, 2000, p. 10-11, trad. mea., G. F.)

 

Oricare ar fi fost contribuția piraților maritimi la aprinderea cornetului de înghețată în România în 1989, românii nu ar fi resimțit noua formă de sclavie ca pe o eliberare dacă nu ar fi avut profesori și manuale similari cu cei care au făcut posibilă transformarea copiilor americani în mașini.