Ce este harul sfințitor în Biserică și harul proniator în lume este aerul stătut în bulă, care asigură bulei rezistența la presiunile exterioare verticale și orizontale ale celor două tipuri de har: „Typically air stagnation events develop under warm high-pressure systems, where conditions are stagnant and there is little vertical and horizontal air movement.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Air_stagnation)
Bula funcționează prin promisiunea ei de a oferi un loc. Cu cît dislocarea din realitate este mai mare, cu cît sfîrșitul unei lumi este mai evident, cu atît bula este mai atrăgătoare iar, pentru majoritatea, efectiv salvatoare. Contrar aparențelor, bula nu oferă o independență reală locatarilor ei, ci o dependență reală totală de bulă și o reacție de respingere a lumii din afara bulei, indiferent că este vorba despre alte bule diferite ori despre realitatea propriu-zisă. Un fals loc își imobilizează întotdeauna locuitorul tocmai pentru ca nu cumva acesta să poată descoperi, în clipa unei minime desprinderi, inconsistența locului oferit de bulă.
Principiul vaselor comunicante este valabil nu doar pentru lichide, ci și pentru gaze, fapt care ne ajută să înțelegem mai bine natura, esențialmente gazoasă, a bulei, chiar dacă în cazul aerodinamicii lucrurile sunt complicate prin modificările aduse de presiune și temperatură.
În primul rînd, bula nu este auto-suficientă în sensul din engleză al termenului „self-sufficiency”, ci în cel românesc care desemnează „încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. Suficiență”. Bula se susține prin reciprocitate, printr-un schimb permanente de aere. Întrucît bula se răsuflă prin presiunea exterioară a realității, ea trebuie să fie umflată la loc în mod constant. La fel ca bula, omul-bulă nu se poate umfla singur în mod eficient și efectiv (că tot am văzut că le place distincția locatarilor bulei suveraniste https://www.youtube.com/watch?v=i4e-iy3Eqwk), ci se umflă reciproc, fapt valabil indiferent de natura bulei, suveranist-naționalistă ori pan-occidentalistă în cazul românesc din prezent. Rezultatul schimbului de aer este cu atît mai reușit cu cît aerul este pompat între inferiori și superiori urmînd schema în doi timpi proprie mecanicii bulei: în prima fază inferiorii umflă capacitatea intelectuală a individului promițător încît aceasta să fie convertită în capacitate pulmonară, după care, în timpul doi, individul promițător transformat în personalitate îi va umfla pe toți cei care nu încetează să-l umfle.
Atunci cînd există în același timp două bule dominante rivale, aerul scăpat de una din ele o umflă pe cealaltă. În cele din urmă, va cîștiga nu bula care va pierde cel mai puțin aer, ci bula care va putea acumula cel mai mult, și de aceea este vital pentru orice bulă să-și formeze indivizi cu capacitate pulmonară cît mai mare.
Lumea de astăzi nu l-ar mai răstigni pe Hristos, ci ar încerca să-L vindece, să-L salveze.