Ce-a mai rămas din oameni (III)

 

Cînd oamenii sunt tratați ca niște alienați, majoritatea se transformă în alienați. Asta s-a întîmplat în România din 1990 pînă în 2018, an pe care-l consider de referință prin boicotarea națională a referendumului pentru familie. Sigur, cei care s-au transformat și cei care i-au transformat sunt la fel de convinși că au valoare, conștiință și scop. De aceea, cînd alienații sunt tratați ca niște oameni normali, alienarea lor se agravează la fel cum un ticălos devine și mai ticălos de fiecare dată cînd i se acordă o nouă șansă. Asta explică ce se întîmplă din 2018 încoace și ne arată motivul pentru care cei care identifică în alienatul de azi o icoană a normalității nu fac decît să continue în formă agravată lucrarea de dislocare spirituală începută în 1990 de adversarii lor.      

 

Normalitatea de ieri și normalitatea de astăzi

 

Omul normal de astăzi consideră că toată lumea trebuie să gîndească așa cum este normal, adică potrivit grupului de alienați printre care se poate simți cu adevărat el însuși.

Omul normal de ieri nu gîndea, nu făcea și nu spunea lucrurile pe care le gîndeau, făceau și spuneau cei de lîngă el, ci lucrurile pe care le gîndeau, făceau și spuneau oamenii de dinaintea lui. Cei de dinaintea lui îi erau sfătuitori nu pentru că trecutul și tradiția erau privite ca ceva superior în sine prezentului, ci pentru că trecutul păstrează urmele celor două căi, calea drepților și calea necredincioșilor despre care vorbește Psalmul 1. Omul normal de ieri se sfătuia cu drepții și cugeta la legea și voia Domnului.

 Arhitecții normalității ideologice, produsă fie prin denaturarea ethos-ului creștin al neamului, fie prin utopiile progresiste, îi oferă populației dislocate care rătăcește în prezent scaunul confortabil al hulitorilor, calea ușoară a păcătoșilor și sfatul sigur al necredincioșilor (Ps. 1, 1). Chiar dacă recuperarea înțelegerii normale (creștine) a normalității este împiedicată atît de apostolii neamului, cît și de cei ai societății deschise, ambele grupe reușind să încheie cu succes operațiunea comună de extragerea a credinței neamului în Dumnezeu în vederea realocării ei fie în neamul etnic exclusiv, fie în neamul incluziv al umanității, ea este cu atît mai eficientă, deci mai distructivă, cu cît are cel puțin o legătură cu realitatea, așa cum se întîmplă în cazul normalității naționaliste, după cum o recunoștea public unul dintre sfătuitorii recunoscuți ai normalității de astăzi. 

 

Gîndul de zi (312)

 

Pentru cei care aleg să trăiască numai sub soare (Ecclesiastul 1, 9), orice noutate poartă în sine sămînța uitării. În loc să-i înnoiască, noutățile produse de oamenii de sub soare îi consumă, golindu-i de substanță și, de fapt, de propria lor noutate, pe măsură ce se bucură de ele.