Principiul vaselor comunicante în ordinea bulei

 

Bula funcționează prin promisiunea ei de a oferi un loc. Cu cît dislocarea din realitate este mai mare, cu cît sfîrșitul unei lumi este mai evident, cu atît bula este mai atrăgătoare iar, pentru majoritatea, efectiv salvatoare. Contrar aparențelor, bula nu oferă o independență reală locatarilor ei, ci o dependență reală totală de bulă și o reacție de respingere a lumii din afara bulei, indiferent că este vorba despre alte bule diferite ori despre realitatea propriu-zisă. Un fals loc își imobilizează întotdeauna locuitorul tocmai pentru ca nu cumva acesta să poată descoperi, în clipa unei minime desprinderi, inconsistența locului oferit de bulă.

Principiul vaselor comunicante este valabil nu doar pentru lichide, ci și pentru gaze, fapt care ne ajută să înțelegem mai bine natura, esențialmente gazoasă, a bulei, chiar dacă în cazul aerodinamicii lucrurile sunt complicate prin modificările aduse de presiune și temperatură.

În primul rînd, bula nu este auto-suficientă în sensul din engleză al termenului „self-sufficiency”, ci în cel românesc care desemnează „încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. Suficiență”. Bula se susține prin reciprocitate, printr-un schimb permanente de aere. Întrucît bula se răsuflă prin presiunea exterioară a realității, ea trebuie să fie umflată la loc în mod constant. La fel ca bula, omul-bulă nu se poate umfla singur în mod eficient și efectiv (că tot am văzut că le place distincția locatarilor bulei suveraniste https://www.youtube.com/watch?v=i4e-iy3Eqwk), ci se umflă reciproc, fapt valabil indiferent de natura bulei, suveranist-naționalistă ori pan-occidentalistă în cazul românesc din prezent. Rezultatul schimbului de aer este cu atît mai reușit cu cît aerul este pompat între inferiori și superiori urmînd schema în doi timpi proprie mecanicii bulei: în prima fază inferiorii umflă capacitatea intelectuală a individului promițător încît aceasta să fie convertită în capacitate pulmonară, după care în timpul doi, individul promițător transformat în personalitate îi va umfla pe cei care nu încetează să-l umfle.

Atunci cînd există în același timp două bule dominante rivale, aerul scăpat de una din ele o umflă pe cealaltă. În cele din urmă, va cîștiga nu bula care va pierde cel mai puțin aer, ci bula care va putea acumula cel mai mult, și de aceea este vital pentru orice bulă să-și formeze indivizi cu capacitate pulmonară cît mai mare. 

 

Gîndul de zi (335)

 

Lumea de astăzi nu l-ar mai răstigni pe Hristos, ci ar încerca să-L vindece, să-L salveze.

 

O simplă observație (37)

 

Nu ne putem lua țara înapoi așa cum nu o putem pierde. Putem doar să ne pierdem noi și tocmai pentru că ne-am pierdut, ajungem să credem că ne putem regăsi luîndu-ne țara înapoi. Această credință pare cu atît mai firească cu cît este susținută de diverși călăuzitori care ne asigură că știu exact care este adresa la care ne așteaptă țara: unii indică poarta Uniunii Europene, alții poarta Neamului, alții poarta Conștiinței Supreme.

Chiar și atunci cînd este cucerită ori sfîșiată de străini sau exploatată de niște autohtoni degenerați, țara rămîne tot a poporului ei, care îi împărtășește suferința. Sfîșierea, cotropirea sau jefuirea țării se văd pe chipul poporului, dar mai cumplit decît semnele lăsate de această nimicire continuă este licărul de speranță din privirea lui în timp ce așteaptă încrezător în fața uneia dintre aceste porți dincolo de care începe împărăția morții.