Săptămîna patimilor ajunge pînă și pe facebook, dl Mircea
Platon fiind judecat recent și găsit vinovat de mai marii poporului funky (https://www.facebook.com/mircea.platon/posts/pfbid0JvShynanWGUMppArGaTnJnmEhZbxvk43mWL6ES6iifnpkB6askJcK23auM5cKxB3l).
Ca să fim cinstiți, ar trebui să recunoaștem că abuzul nu este un monopol al organizației
Funky Citizens: cel mai probabil, un ONG naționalist cu aceeași putere și autoritate
nu ar ezita să abuzeze de puterea sa poate chiar în moduri și mai brutale. Mi
se pare că numele organizației însărcinată cu monitorizarea exprimării publice reprezintă
de fapt exact tipul de societate actuală creată de reformele sociale din
post-comunism, și anume una țipătoare (la propriu) și violentă (în mod incontrolabil),
trăsături care se regăsesc de altfel la majoritatea susținătorilor unor distinși,
dar atît de diferiți intelectuali, precum domnii Mircea Platon sau Theodor
Paleologu, după cum se poate vedea din comentariile postate pe conturile lor de
facebook în special în urma observațiilor generate de volumul dedicat de dl Paleologu celorlalți proști, care nu-l apreciază.
Dar ce are asta
cu filiera franceză? În definitiv, Nicușor Dan poate fi plasat mai degrabă
într-o astfel de relație (asigurată de nucleul francofil de dreapta, al
intelectualilor români catolici și ortodocși formați în universitățile franceze
și în mediul cultural francez), în timp ce un intelectual conservator român ar
trebui văzut mai degrabă în relație cu tradiția conservatoare anglo-saxonă. Da, însă nu în mod exclusiv. Dincolo de filiera franceză oficială, există și una subterană, populist
suveranistă, asociată cu o stîngă anticapitalistă și cu un creștinism
milenarist sau/și apocaliptic, care include grupări de dreapta precum Collectif Némésis, care au reușit în Franța să naționalizeze
teme și preocupări tradițional de stînga precum feminismul și să le integreze
în retorica naționalistă, politizînd după același model și creștinismul, redus la rîndul
lui la un reper al identității naționale.
Cred că prin această filieră franceză underground a fost adusă în România în special poziția anti-migrație preluată
și de naționalismul autohton. Sigur, se poate spune că la noi este un fenomen
specific, la fel de organic precum Mișcarea legionară. În definitiv, pe
locuitorii maghiari din comuna Ditrău nu i-a mobilizat nici un francez să protesteze cu
șase ani în urmă împotriva muncitorilor asiatici, a fost o reacție pur locală. Dincolo
de posibilele influențe ale televiziunilor de stat din Ungaria, critice față de
UE, ceea ce deosebește incidentul din Ditrău de reacția naționalistă gestionată
și exploatată de AUR este că localnicii din Ditrău criticau patronii din zonă,
nu capitalismul sau oculta mondială. Nu-l făceau responsabil pe Epstein pentru
situația creată prin importul de muncitori străini. Perspectiva naționaliștilor
mistici este diferită, în sensul că este în primul rînd ideologică și foarte
probabil reprezintă pentru mulți o supapă pentru antisemitismul înăbușit în
prezent de legile pentru combaterea antisemitismului. În cheie de stînga, imigranții
reprezintă cel puțin o crimă a neoliberalismului și neocapitalismului, o nouă
formă de exploatare și de marginalizare, iar această perspectivă, împărtășită de
creștinii tradiționaliști, este îmbogățită de intervențiile atente și coerente
ale lui Stéphane
Luçon, un jurnalist pe care l-am considerat onest sau cel puțin dezinteresat pînă cînd am aflat că este
căsătorit cu Mara Nicolescu, politican AUR.
Probabil că semnalizarea celor de la Funky Citizens a căutat și să
identifice politic într-un mod mai precis poziția dlui Platon în cadrul
filierei franceze clandestine, recunoaștere justificată din punctul meu de
vedere nu atît prin familiaritatea domniei sale cu gîndirea revoluționară și
contrarevoluționară franceză, ci mai degrabă prin noua tavă de împletituri și
încolăciri pascale (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/04/impletituri-si-incolaciri-pascale.html) oferită și prin recomandarea unui articol emis de antrepriza
lui Mihail Neamțu (https://vocealibertatii.ro/intelectualii-fata-n-fata-cu-pandemia-libertate-sau-bostanarie/) ca pe o „lămuritoare
retrospectivă” (https://www.facebook.com/mircea.platon/posts/pfbid0B2k5mwD82eaLfQefCiPNJnfdKNkmVgfw2w9FVaitb7t73omNJQKB6CoReyrTFxEQl?locale=ro_RO). Articolul este reprezentativ pentru dificultățile naționalismului românesc actual: în timp ce amendează unele abuzuri evidente ale intelectualilor filierei franceze
oficiale, ocupați cu secularizarea ortodoxiei prin occidentalizarea ei, pretinde
că salvează ortodoxia deși nu face decît să valideze o altă formă de secularizare
a ortodoxiei, nu doar prin reducerea Sf. Euharistii la statutul de vaccin mai special (perspectivă
criticată just, chiar dacă insuficient, de Vasile Bănescu), ci mai ales prin
naționalizarea ortodoxiei, redusă la una dintre principalele virtuți proprii neamului românesc.