Nenumărate săptămîni în balon

 

Dacă aventura dezintegratoare a României în UE putea fi inițial comparată cu îmbarcarea unui sărac pe Titanic, țara noastră avînd cam aceleași șanse de supraviețuire în cazul unui naufragiu (doar 24% din pasagerii Titanicului de la clasa a III-a au supraviețuit față de 63% în cazul celor de la clasa I; prin construcția navei, pasagerilor săraci le era dificil să ajungă la puntea superioară, acolo unde se aflau bărcile și vestele de salvare https://medium.com/silk-stories/women-and-children-first-9273e97289b0), călătoria („traseul european” recomandat de cei aleși de Bruxelles să reprezinte România) tinde să semene mai mult cu o călătorie periculoasă în balon. Aceasta nu doar pentru că balonul este cu atît mai apropiat de ordinea desprinsă de realitate de tip bulă cu cît este mai îndepărtat de pămînt, ci și pentru că menținerea lui în aer impune aruncarea lestului în cazul pierderii bruște de înălțime. 

Pentru a păstra balonul UE în aer și pentru a rămîne ei înșiși la bordul balonului UE într-un loc confortabil, conducătorii României au închis buteliile de gaz ale educației, sănătății și economiei, generînd analfabetism, boală și sărăcie, condiții necesare în scopul transformării indivizilor în lest sub forma needucaților, a bolnavilor săraci și a săracilor, astfel încît îngrijorarea indivizilor prosperi și/sau educați din balon pare justificată: dacă pleacă Bolojan, pe cine punem în loc? Mai precis, cine va mai închide gazul și va arunca sacii cu proști? Eu cred că îngrijorarea oamenilor empatici și responsabili este nejustificată, orice politician român fiind pregătit să-și asume această nobilă misiune. Diferența este că naționaliștii o vor face în numele neamului absolut, care își dorește să revină pe pămînt și care, nemuritor fiind, oricum nu poate fi afectat de contactul mai dur cu realitatea.  

 

Noua Europă

 

Vechea Europă, cea creștină, nu a fost întemeiată pe cultura și civilizația greco-romană, ci pe cultul creștin. Mentalitatea și sensibilitatea omului din vechea Europă nu erau doar creștine, ci în mod specific liturgice. Reperele vechii Europe erau determinate de ceea ce în catolicism este cunoscut drept „cele patru lucruri de pe urmă ale omului”: moartea, judecata, iadul și raiul. Noua Europă a fost întemeiată inițial pe convingerea renascentistă în posibilitatea atingerii perfecțiunii în lumea aceasta prin artă, omul depășindu-se pe sine odată cu desprinderea sa de limitările materiale ori spirituale. Noua Europă este întemeiată în opoziție directă declarată față de Europa creștină: dacă scopul vieții era în Europa creștină ca omul să se nască din nou din apă și din Duhul Sfînt, în noua Europă omul renaște din cultură. Europa de astăzi nu este doar decreștinată din cauza modernității și secularizării, cum pretind liderii renascentiști din noua BOR: ea nu putea exista fără desprinderea conștientă de creștinism. Noua Europă este în mod necesar anticreștină, îmbunătățind succesiv proiectul renascentist prin integrarea științei și tehnologiei în vederea realizării perfecțiunii.

Chiar dacă pentru Putin creștinismul nu înseamnă nimic, simplul fapt că nu împărtășește credința noii Europe în perfecțiunea sau cel puțin în perfectibilitatea ființei umane este văzut de noii europeni ca o declarație de război la adresa noii Europe. Aceasta este de altfel logica prin care oricine nu împărtășește credința de stat din imperiul UE este denunțat drept putinist. Contrar aparențelor, etno-naționaliștii și naționaliștii mistici din țările europene au îmbrățișat viziunea noii Europe încă din secolul 19, cu deosebirea că pentru ei perfecțiunea este realizată prin participarea la perfecțiunea neamului așa cum pentru eurofili ea este realizată prin participarea la „familia europeană”. Dacă ar fi fost creștini, naționaliștii din UE ar fi fost scoși în afara legii iar bisericile lor închise. În schimb, ei sunt reprezentați politic în parlamentele țărilor lor și în Parlamentul European, așa cum steagul UE este arborat în sediile și bisericile naționaliștilor.