Aflată deja sub apăsarea mortală a ciubotei noii ortodoxii, vechea ortodoxie mai putea încă semnala primejdia constituită de noua cale, după cum vedem din interviul cu profesorul Dimitrios Tselengidis publicat la https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/actualitatea-sfintilor-parinti-in-studiul-teologiei-dogmatice-39531.html. Cei care le-au rezistat mintal și duhovnicește apărătorilor progresiști ori conservatori ai ordinii revoluționare vor înțelege mai bine din acest interviu de ce tradiția ortodoxă este adevărată și sfîntă doar în măsura în care rămîne tradiție apostolică, condiție anulată însă în mod necesar de ortodoxia paralelă de astăzi. În ciuda redactării neglijente a interviului, putem descoperi și reține sugestia profesorului Tselengidis legată de adoptarea logicii Căderii de noua teologie dogmatică ortodoxă. Mai precis, așa cum
„în paradis Adam și Eva au cunoscut voia lui Dumnezeu, au înțeles poruncile lui Dumnezeu, însă au făcut voia diavolului. Eva a scos din mintea și cugetul ei pe Dumnezeu și și-a pus sufletul ca și criteriu. Aceasta a fost în mod exact lepădarea de Dumnezeu, care a scos-o din paradis”,
tot astfel
„Astăzi avem aceeași provocare pe care a avut-o Adam și Eva în paradis. Acest duh al secularizării vine în Biserică și schimbă gândirea și mintea Bisericii, care este o gândire a voii lui Dumnezeu. Descoperă un păcat care este asemenea păcatului originar. […] În ziua de astăzi, din păcate, stăpânește minimalismul dogmatic, îndeosebi la profesorii de teologie, și acest lucru conduce spre sincretismul religios. Aceasta, după părerea noastră, oferă despărțirea Teologiei Dogmatice de experiența duhovnicească a Sfintei Tradiții, care este, într-o ultimă analiză, atât învățătura dogmatică, cât și experiența vieții duhovnicești, deoarece cele două constituie Tradiția Bisericii. […] Profesorii de Teologie Dogmatică își exprimă uneori părerea că părinții au spus ceea ce au spus, pentru trecut; dar pentru că astăzi este schimbată situația politică, economică și socială, ar trebui să trecem dincolo de Sfinții Părinți, într-o ultimă analiză să vorbim fără ca să luăm în analiză părerile Sfinților Părinți. Aceasta traduce în esență secularizarea învățăturii dogmatice. Deznodământul acestor lucruri este să se arate Teologia Dogmatică, cu un pronunțat caracter filosofic și să fie total depărtată de practică, atât a personalităților instituționale pe care le reprezintă, cât și a poporului care crede.”