Cumpana. O viziune ortodoxa

miercuri, 17 iunie 2026

O simplă observație (24)

Scopul însemnării cu semnul Sfintei Cruci nu este ca Dumnezeu să ne ferească de răul din jurul nostru, eventual distrugîndu-l, ci ca Dumnezeu să împlînte crucea în răul din noi (identificat de ortodoximea din România ca ghinion, sărăcie și boală). Noua ortodoxie din România recunoaște și valorifică puterea distructivă a Crucii, însă exact în sensul urmărit de satana, anulînd practic biruința lui Hristos prin Cruce, astfel încît Crucea lui Hristos a fost transformată din instrument al nimicirii vechiului Adam într-un instrument de celebrare a lui și de ucidere în schimb a Noului Adam.

Curiozități (32)

Nu este curios că ieșirea din comunism ne-a dus direct în epoca post-creștină a post-adevărului?

marți, 16 iunie 2026

O simplă observație (23)

În anii ’90, cadrele didactice erau plătite de zece ori mai prost decît în prezent și cu toate acestea își făceau datoria de zece ori mai bine pentru că, spre deosebire de educatorii de astăzi, cei de ieri refuzau să admită că onoarea, cinstea și conștiința trec prin stomac.

Moto

„Singura problemă a Părintelui Nicolae Steinhardt era aceea de a cîntări cît anume din ceea ce primise prin botez trebuia convertit într-o atitudine civică de protest fată de imoralitatea, de şmechereala şi de laşitatea ce abundau în jurul nostru. Colindam împreună pădurile Clujului, încercînd să întocmim liste de potenţiali protestatari. Nu ajungeam niciodată la mai mult de cîteva zeci de persoane fiabile, cu care, spunea el, nu puteam face mare lucru. Era nevoie de sute, de mii. Puteam, eventual, să ne salvăm sufletele, dar nu puteam să schimbăm cu adevărat situaţia politică. Era foarte preocupat şi trist pentru asta.”

Virgil Ciomoş („Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii” Convorbiri literare, nr. 11, 2009,

http://convorbiri-literare.dntis.ro/CIOMOSnov9.html)

„Dacă înţelegem bine textul eshatologic al Sfintei Scripturi, urmează că încrederea şi curajul vor defini pe deplin natura celei din urmă epoci. Cultura „creştină” înconjurătoare şi tradiţiile susţinute de ea îşi vor pierde influenţa. Această pierdere va ţine de primejdia generată de scandal, primejdie despre care s-a spus: „îi va amăgi, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24).

Solitudinea în credinţă va fi teribilă. Dragostea va dispărea de la faţa lumii (Matei 23, 12), dar cu atît mai preţioasă va fi această dragoste cînd va izvorî dinspre un om solitar către un altul, fapt ce va implica un curaj al inimii zămislit din urgenţa iubirii lui Dumnezeu aşa cum a fost ea arătată în Hristos. […] Dacă vorbim aici despre apropierea Sfîrşitului, nu înţelegem apropiere în sensul timpului, ci în sensul în care ea ţine de esenţa Sfîrşitului, căci în esenţă existenţa omului se apropie acum de o decizie absolută. Efectiv fiecare consecinţă a acestei decizii poartă cu sine cea mai mare potenţialitate şi cea mai teribilă primejdie.”

Romano Guardini, The End of the Modern World, ISI Books, 1998, pp. 108-109 (volumul cuprinde o serie de prelegeri susţinute de Guardini între anii 1947-1949).