Există generații doar acolo unde există continuitate. Cred că în România cel puțin, milenialii (Generația Y) ar trebui supranumiți Ultima Generație întrucît sunt ultimii martori ai României reale și totodată ai distrugerii ei. Diferența dintre ei și generațiile de după ei este atît de mare încît nu știu dacă nu cumva acestea ar trebui numite altfel. De pildă, noile sau tinerele degenerații.
Noua Biserică Ortodoxă Română ar trebui să trateze cu atenție și responsabilitate propunerile de limitare a industriei jocurilor de noroc. Ce motiv ar mai avea credincioșii să vină la slujbă și să se roage în general dacă norocul ar fi interzis în România? Nu vrem să se culce omul sărac și să se trezească, Doamne ferește, necredincios!
Nu poate fi înlocuită decît o populație dislocată în prealabil. Dislocarea poate fi fizică (prin exilul forțat, prin deportările în masă și, în cazuri individuale, prin reeducare forțată care include tortura prin diverse forme de violență, fizică și/sau psihologică, inclusiv prin intervenții chirurgicale pe creier [psychosurgery], „soluție” discutată tot mai des în ultimii ani la nivelul autorităților ca răspuns posibil la creșterea numărului de reacții violente din societate) sau spirituală. Dislocarea spirituală este infinit mai gravă, întrucît elimină conștiința personală odată cu cea a locului și face astfel aproape imposibilă recuperarea omului prin revenirea în locul propriu. Deși are efecte aproape ireversibile, precum operația pe creier, dislocarea spirituală are față de aceasta două avantaje: poate fi realizată asupra unei întregi populații în același interval de timp și nu anulează total individul, ci îi permite să funcționeze atît cît este necesar și conform nevoilor complexului mediatic despre care am vorbit în postarea anterioară.
De regulă, dislocarea spirituală are loc pe termen lung și în condițiile exilului, fapt care face din cazul românesc unul particular întrucît această formă de dislocare s-a realizat la noi 1.) inexplicabil de rapid (un mod unic de a fi în lume, cristalizat de-a lungul a două mii de ani, a fost practic spulberat de-al lungul unei singure generații), 2.) în cadru național și 3.) s-a desfășurat sub pretextul unei acțiuni de recuperare identitară.
În România au fost aplicate din 1947 pînă astăzi ambele moduri de dislocare, însă ele au devenit eficiente de-abia după 1990, cînd misiunea dislocării naționale a fost oferită specialiștilor în psihologia, spiritualitatea și cultura poporului român, creditați de Biserica Neamului, care a pretins în tot acest timp că vorbește pe frecvența sufletului acestuia.
În Duminica Izgonirii din Rai, clerul din noua BOR se pregătește să-i invite pe credincioșii ortodocși în noul lor loc asigurat de tehnoreligia actuală.