Principala cauză a indignării intangibililor în fața legii

 

Lumea bună, adică cea progresistă, nu este indignată de perspectiva publicării surselor de finanțare ale ONG-urilor doar pentru că legea de transparentizare a veniturilor ar putea arăta că idealismul ei este mai puțin dezinteresat decît s-a străduit să lase impresia, ci și din alte două motive, poate chiar mai importante. Nu este vorba doar despre bani, motivul practic al indignării, ci mai ales despre prestigiu, despre motivul principial. În definitiv, banii nu vin neapărat în mod direct, ci mai ales din contracte de colaborare fie cu firme private aflate în relații intime cu statul, fie direct cu instituții ale statului (primării, școli, muzee, posturi publice de radio și televiziune, instituții publice de cultură etc.) prin mijlocirea funcționarilor de stat plantați sau co-optați de ONG-uri în structura statului, care, în schimbul serviciilor aduse, sunt susținuți de lobby-ul oengist. De aceea, cred că sursa finanțărilor este deja într-o măsură substanțială bugetul de stat și va deveni poate sursa principală a finanțării ONG-urilor în cazul în care această lege va fi nu doar votată, ci și aplicată.

Cred însă că în mare parte este vorba despre o indignare de principiu, în sensul în care intangibilii se consideră mai presus de deplorabilii de la AUR și PSD care îndrăznesc să-i percheziționeze. Este umilitor în primul rînd că inferiorii pretind să-i controleze pe superiori. În al doilea rînd, întrucît superiorii sunt superiori în mod absolut, ei sunt mai presus de toată lumea și, prin urmare, sunt mai presus de lege. Ei sunt intangibili pentru că sunt incoruptibili și sunt incoruptibili pentru că așa spun ei, orice ar spune faptele lor. Imunitatea lor vine de sus, de la divinitatea bună euro-atlantică, care este bună pentru că este aleasă de ei și pentru că i-a ales pe ei. Intangibilii sunt mai presus de orice bănuială pentru că divinitatea bună superioară este mai presus de orice bănuială și de aceea divinitatea rea inferioară încearcă, punînd în discuție natura neprihănită a progresiștilor, să compromită divinitatea bună, cu ajutorul lui Xi în China, al lui Orban în Ungaria, al lui Putin în Rusia, al lui Trump (omul lui Putin) în SUA și al populiștilor naționaliști în România. Intangibilii nu-și apără prin urmare propria lor onoare și cu atît mai puțin încearcă să-și protejeze sursele de finanțare, ci apără onoarea și sfințenia dumnezeului cel bun.  

 

O simplă observație (6)

 

Atunci cînd reprezentanții formali și informali ai noii BOR pretind că „Biserica nu face politică”, dincolo de identificarea ilicită a noii BOR cu Biserica, ei vor să spună de fapt că BOR nu face doar o anumită politică, ci face toate politicile într-o sobornicitate teologic-politică demonstrată cu ocazia sfințirii Catedralei Neamului, cînd patriarhul D. Ciobotea i-a invitat la negocieri consultări în același timp pe toți oamenii politici, vedete și jurnaliști care contează, indiferent de opțiunea lor politică, sexuală ori religioasă, o performanță pe care puțini șefi de stat o pot egala. 

 

De ce nu vedem adevărul?

 

Nu putem vedea adevărul fără să-l vedem pe Dumnezeu și nu putem să-l vedem pe Dumnezeu fără să vedem adevărul. Dar cum putem vedea adevărul? Episcopul Ignatie al Hușilor este convins că pentru a vedea adevărul avem nevoie de spirit critic: „Hristos ne avertizează și ne transmite un mesaj foarte clar: să cântărim foarte bine tot ceea ce auzim, tot ceea ce se vehiculează, ce se pune în circulație, să avem un spirit critic și să căutăm în mod real, întotdeauna, adevărul.” (https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-vom-recunoaste-un-fals-adevar-prin-faptul-ca-este-impus-cu-agresivitate-adevarul-nu-urla). Impresia mea este însă că tocmai spiritul critic îi împiedica pe farisei să vadă adevărul, fapt vizibil, ca să zic așa, în special în cazul episodului vindecării orbului din naștere comentat de episcopul Hușilor. De fapt, PS Ignatie a făcut o caracterizare perfectă a modului în care inteligența artificială ajunge la adevăr. 

Dar Hristos ne spune că pentru a vedea adevărul, care este Dumnezeu, avem nevoie de o vedere curată, iar aceasta nu este posibilă fără o inimă curată. Inima curată este inima orientată spre Dumnezeu și-l așteaptă. Așteaptă să-l vadă și de aceea se pregătește să-l vadă. Orbul din capitolul 9 al Evangheliei după Ioan nu a ajuns doar să vadă, ci să-l vadă pe Fiul lui Dumnezeu iar acesta este de fapt scopul și finalitatea vederii omenești. Oricine pretinde că vede adevărul fără a-l vedea pe Dumnezeu în Fiul Întrupat ori este convins că vede adevărul într-un fals Dumnezeu, este în realitate orb:

„Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămîne asupra voastră.” (Ioan 9, 39-41)