Voi discuta într-o postare separată conținutul îndemnului Patriarhiei la discernămînt în contextul paradei Bucharest Pride desfășurată sîmbăta trecută (https://basilica.ro/indemn-discernamant-aparare-valorilor-crestine-contextul-paradei-bucharest-pride/). Aici vreau doar să arăt că, în mare măsură, prin refuzul ierarhiei ortodoxe de a clarifica lucrurile în plan moral (am în vedere aici protecția oferită de ierarhia BOR perverșilor de tip Onilă și prădătorilor de tipul Visarion Alexa) și teologic (prin refuzul ierarhiei ortodoxe de a clarifica relația dintre creștinism, pe de o parte, și cele două ideologii dominante, naționalismul și pan-occidentalismul precum și cu spiritualitatea New Age, pe de alta), confuzia spirituală este cel puțin întreținută de BOR atunci cînd nu o generează chiar BOR însăși. În acest sens, consider că mesajul prin care Simona Halep își exprima în aceeași zi în care se desfășura Bucharest Pride recunoștința pentru performanța sportivă mulțumind „vieții și universului pentru tot ceea ce am primit” (https://www.qmagazine.ro/simona-halep-s-a-retras-nu-regret-nimic-si-vreau-doar-sa-multumesc-vietii-si-universului-pentru-tot-ceea-ce-am-primit/) este reprezentativ pentru noua pesudo-ortodoxie și are un efect direct asupra credinței creștine adevărate incomparabil mai distructiv decît mesajul ideologiei LGBTQ, chiar dacă în esență este același, deoarece vine de la o personalitate considerată creștină într-un mod care, după cum sublinia Patriarhul D. Ciobotea, reprezintă credința poporului român. Mai precis, cu șapte ani în urmă, Patriarhul D. Ciobotea îi acorda Simonei Halep cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, act justificat, potrivit PF D. Ciobotea, prin gestul sportivei de a face semnul Sfintei Cruci în public:
„Biserica, dragă Simona, prețuiește foarte mult faptul că mărturisiți în public prin semnul Sfintei Cruci credința creștină ortodoxă și prin aceasta arătați că reprezentați cu fidelitate poporul român credincios, jertfelnic și talentat”.
Simona Halep confirma:
„Totdeauna mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit și pentru familia în care am crescut. Mă bucur că sunt româncă, mă bucur că sunt pe acest pământ și sper să bucur cât mai mulți oameni și copii, să-i inspir să reușească și ei ceea ce-și doresc.” (https://basilica.ro/patriarhul-romaniei-i-a-acordat-simonei-halep-crucea-patriarhala/)
La drept vorbind, „să-i inspir să reușească și ei ceea ce-și doresc” nu este chiar o formulare inspirată, nici la nivel semantic și cu atît mai puțin în sens creștin. În primul rînd, nu inspiri pe cineva să reușească, ci poți să-l motivezi să se străduiască să atingă ținta pe care, eventual, i-ai inspirat-o. Nu inspiri pe cineva să devină campion, bogat sau sfînt, ci îi poți transmite pasiunea pentru o cale în viață, care poate fi o cale sportivă, una profesională sau una spirituală. Reușita nu este determinată de inspirație, ci de motivație.
În al doilea rînd, în calitate de creștin, nu-i inspiri sau motivezi pe oameni să reușească în (absența prepoziției sugerează că Halep se gîndea de fapt la „realizeze”, dar poate că această scăpare trebuie pusă pe seama emoției momentului) ceea ce-și doresc, ci să-și dorească binele în sens creștin, trăindu-și credința cel puțin cu aceeași hotărîre și dăruire cu care își urmăresc obiectivele în viața de zi cu zi.
Probabil că aceste confuzii din declarația Simonei Halep din iulie 2019 au dus în timp la clarificarea surprinzătoare din prezent prin care universului îi sunt atribuite intenții binevoitoare și un caracter generos: „A fost greu, dar în cele din urmă a fost frumos. Așa că nu regret nimic și vreau doar să mulțumesc vieții și universului pentru tot ceea ce am primit” (https://www.qmagazine.ro/simona-halep-s-a-retras-nu-regret-nimic-si-vreau-doar-sa-multumesc-vietii-si-universului-pentru-tot-ceea-ce-am-primit/).
Sigur, pentru o biserică preocupată în primul rînd de „declin[ul] demografic și de instabilitate[a] socială” (https://basilica.ro/indemn-discernamant-aparare-valorilor-crestine-contextul-paradei-bucharest-pride/), un mesaj atît de incluziv ca cel al Simonei Halep nu poate constitui o sursă de confuzie. Într-o biserică panteistă și transpersonală, precum noua BOR (în toate cele trei ramuri ale ei, și anume în cea naționalistă, în cea cosmopolită și în cea a spiritualității New Age), toți oamenii și toate ființele sunt copiii universului, deși în cazul acesta este greu de înțeles cum este posibil să refuzi cuiva cetățenia universală și să-l excluzi din univers.
Dacă, în ciuda confuziilor din mărturisirea ei de credință din 2019, Simona Halep primea Crucea Patriarhală, pentru mărturisirea ei din urmă cu trei zile sportiva româncă ar trebui respectată ca un sfînt în viață – cel puțin în noua BOR. Cînd i-am spus lui badea Ion, sfătuitorul meu de la țară, cui îi mulțumește Simona Halep pentru întreaga ei viață, acesta mi-a răspuns scurt, fără alte comentarii: „Un creștin îi mulțumește Celui care a făcut universul și Celui care dăruiește viața.” Dar badea Ion face parte din vechea BOR, nu din cea nouă, în care mărturisirea creștină de credință nu are nici un sens și de aceea poate genera confuzii.
