marți, 17 iunie 2025

Un genocid limitat, pe cît posibil

 

Tancurile israeliene au tras într-o mulțime care încerca să obțină ajutoare din camioane în Fâșia Gaza, luni, ucigând cel puțin 51 de persoane”. (https://hotnews.ro/masacru-in-fasia-gaza-dupa-ce-tancurile-israeliene-au-deschis-focul-asupra-unei-multimi-de-mii-de-oameni-cel-putin-50-de-morti-si-sute-de-raniti-in-unul-dintre-cele-mai-sangeroase-incidente-de-la-in-2004677)

Totuși, spre lauda sa, Israelul regretă disconfortul creat:

 IDF regretă orice vătămare a persoanelor neimplicate și acționează pentru a minimiza, pe cât posibil, daunele asupra acestora, menținând totodată siguranța trupelor noastre” (https://hotnews.ro/masacru-in-fasia-gaza-dupa-ce-tancurile-israeliene-au-deschis-focul-asupra-unei-multimi-de-mii-de-oameni-cel-putin-50-de-morti-si-sute-de-raniti-in-unul-dintre-cele-mai-sangeroase-incidente-de-la-in-2004677)

 

Imaginația profetică și autorul ei

 

Am aflat de-abia astăzi, de pe internet, că Walter Brueggemann, autorul unor cărți revoluționare în sens duhovnicesc, a murit recent, în ziua de 5 iunie, la vîrsta de 92 de ani (https://www.christianitytoday.com/2025/06/died-walter-brueggemann-prophetic-imagination-old-testament/). După cum am aflat tot datorită internetului, una dintre cărțile de referință scrise de remarcabilul teolog reformat, Imaginația profetică, de-abia apăruse cu puțin înainte și în limba română (https://libraria.decenu.eu/produs/imaginatia-profetica/).

Sper că voi reuși să scriu cîteva rînduri despre această carte valoroasă. Pînă atunci, recomand cîteva intervenții memorabile ale omului care a știut să ne arate natura profetică a imaginației omenești ca răspuns la natura creatoare a imaginației lui Dumnezeu.

Sper mai ales că interviul, conferința și dezbaterea semnalate mai jos îi vor face pe cei care nu au auzit încă de Walter Brueggemann nu doar să-i acorde atenție și, eventual, să-i citească cartea, ci să devină interesați de vocația lor creștină, să-i acorde atenție lumii ca operă a lui Dumnezeu destinată tuturor oamenilor, și, în mod special, să devină atenți la Dumnezeu ca autor al lumii și ca agent personal în istorie așa cum a fost recunoscut de profeți, de apostoli și de Biserică:

https://www.youtube.com/watch?v=SlpVeZMbyLI

https://www.youtube.com/watch?v=5417vgJ44RI

https://www.youtube.com/watch?v=XLh3qPjxlvo

    

Războiul, opiul popoarelor

 

Societatea românească poate fi înțeleasă și în funcție de raportarea populației la război, echipa cîștigătoare folosind cu succes capitalul ei simbolic (și să-l mărească astfel) în acțiunea de neutralizare a adversarului, demonizîndu-i pe toți cei care nu susțin necondiționat victoria totală a Vestului, victorie cu atît mai necesară și mai urgentă cu cît există și în interiorul Occidentului, nu doar în afara lui, indivizi care nu și-o doresc neapărat și cu siguranță nu „prin foc și sabie”. Din acest punct de vedere, cred că multe din voturile primite de Nicușor Dan au venit din direcția acestui „war party” constituit de segmentul anti-corupție cultivat de intelectualii lui Băsescu și tot mai radicalizat de la episodul pandemic încoace, încît a ajuns să justifice exact convertirea prin sabie pe care le-o reproșează adversarilor Vestului, amenințînd un sfert din populația planetei (Rusia, China, Iran) cu alternativa occidentalizare sau moarte.

Poate că lucrurile stau chiar mai rău decît în vara lui 1914, cum propune Alexandru Racu într-un text recent (https://alexandruracu.wordpress.com/2025/06/16/dementa-colectiva/), care mi-a prilejuit de altfel intervenția de față. Mă întreb dacă nu cumva în realitate susținătorii războiului nu vor de fapt „să afle până unde poate fi întinsă coarda”, ci mai ales să le anuleze adversarilor dreptul de a afirma unele limite, anumite linii roșii în fața occidentalizării universale. Lucrurile sunt cu atît mai precipitate în prezent pentru că elita politică occidentală știe ceea ce fanaticilor pro-occidentali le scapă, și anume că rezistența interioară a Vestului colectiv depinde de victoria lui exterioară, mai precis că singurul lucru care mai poate împiedica sau cel puțin amîna prăbușirea interioară a Vestului este victoria lui în plan extern.