De ce nu vedem adevărul?

 

Nu putem vedea adevărul fără să-l vedem pe Dumnezeu și nu putem să-l vedem pe Dumnezeu fără să vedem adevărul. Dar cum putem vedea adevărul? Episcopul Ignatie al Hușilor este convins că pentru a vedea adevărul avem nevoie de spirit critic: „Hristos ne avertizează și ne transmite un mesaj foarte clar: să cântărim foarte bine tot ceea ce auzim, tot ceea ce se vehiculează, ce se pune în circulație, să avem un spirit critic și să căutăm în mod real, întotdeauna, adevărul.” (https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-vom-recunoaste-un-fals-adevar-prin-faptul-ca-este-impus-cu-agresivitate-adevarul-nu-urla). Impresia mea este însă că tocmai spiritul critic îi împiedica pe farisei să vadă adevărul, fapt vizibil, ca să zic așa, în special în cazul episodului vindecării orbului din naștere comentat de episcopul Hușilor. De fapt, PS Ignatie a făcut o caracterizare perfectă a modului în care inteligența artificială ajunge la adevăr. 

Dar Hristos ne spune că pentru a vedea adevărul, care este Dumnezeu, avem nevoie de o vedere curată, iar aceasta nu este posibilă fără o inimă curată. Inima curată este inima orientată spre Dumnezeu și-l așteaptă. Așteaptă să-l vadă și de aceea se pregătește să-l vadă. Orbul din capitolul 9 al Evangheliei după Ioan nu a ajuns doar să vadă, ci să-l vadă pe Fiul lui Dumnezeu iar acesta este de fapt scopul și finalitatea vederii omenești. Oricine pretinde că vede adevărul fără a-l vedea pe Dumnezeu în Fiul Întrupat ori este convins că vede adevărul într-un fals Dumnezeu, este în realitate orb:

„Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămîne asupra voastră.” (Ioan 9, 39-41)

 

Cum am ajuns aici? (1)

 

O populație care dispune de resurse economice proprii și de o cultură conservatoare comună va reprezenta întotdeauna o problemă pentru liderii distructivi. Stabilitatea economică și morală a românilor a constituit așadar principala problemă a celor care au capturat statul român din 1947 pînă astăzi. Comuniștii au încercat să fluidifice ordinea românească prin fragmentarea cauzată de o industrializare patologică și de o naționalizare sistematică (desproprietărire, colectivizare) și prin etica socialistă, însă mentalitatea de chiriaș și concepția socialistă despre lume au rămas străine de majoritatea românilor, care au continuat să aibă un raport personal între ei și cu lumea pînă în anii ’90. Conștiința personală a început să fie înăbușită însă la scurt timp după 1990 prin acțiunea intelectualilor de dreapta, care au identificat fraudulos ordinea personală cu cea privată cu ajutorul clericilor educați sau doar șmecheri, un joc complet ignorat de clericii bine intenționați, dar sever limitați intelectual, în timp ce stabilitatea economică a fost compromisă prin politici premeditate de sărăcire a populației (industria creditelor, aplicarea taxelor și impozitelor neproporționale cu venitul, reducerea pieței muncii odată cu întemeierea unei economii centrată pe consum, distrugerea educației și sănătății publice). 

Astăzi, pentru mai mult de jumătate de populație, supraviețuirea fizică și accesul la un sens în viață depind exclusiv de decizia politică mediată cultural de mașinăria media controlată total de palierul politic, astfel încît acest segment va fi nevoit să suporte orice experiment social ori medical și chiar să fie dispus să moară pe fronturi mai apropiate sau mai îndepărtate, dar de fiecare dată în același război care a fost dus de la bun început împotriva lui.

  

Gîndul de zi (328)

 

Omul care stă între el însuși și Dumnezeu va sta între fiecare om pe care-l întîlnește și Dumnezeu. Aceasta reprezintă una dintre condițiile esențiale ale progresului, respectată de credincioșii din noua ortodoxie din România cu Dumnezeu înainte.