Cine se cunoaște pe sine nu poate fi fascinat de sine. Narcisismul omului modern este cauzat de necunoașterea de sine, mai precis de faptul că se percepe pe sine ca pe un străin. Prin atenția patologică față de sine, omul modern are grijă de străinul din el. De aici și modul deviant în care se raportează la celălalt, pe care îl privește cu atît mai binevoitor cu cît este mai străin și cu atît mai nepăsător sau chiar ostil cu cît este mai apropiat.
În timp ce anomaliile adversarului sunt identificate ca trăsături non-umane în scopul încurajării perceperii lui ca un mutant (vacciniștii și antivacciniștii se vedeau reciproc ca zombi în perioada pandemiei), anomaliile noastre sunt de regulă ignorate, iar atunci cînd ele devin atît de evidente încît nu mai pot fi ocolite ori ascunse, ele sunt explicate ca răni, traume sau oboseală.
Ideea purității propriului grup, împărtășită de cele două tabere dominante de astăzi, naționaliștii și progresiștii, duce în mod necesar la retragerea umanității grupului opus și la ignorarea corupției și degradării celui propriu. Naționaliștii inventariază și clasifică probele de umanitate aberantă ale progresiștilor la fel cum procedează și progresiștii cu naționaliștii (doar că progresiștii dispun în plus nu doar de aparența unei competențe sporite asigurată de stăpînirea unui jargon specializat, ci și de autoritatea conferită de clasele dominante), în timp ce ignoră deliberat nivelul cumplit de decădere intelectuală și morală al majorității susținătorilor naționalismului/suveranismului. Gestul recent al susținătorilor lui Georgescu prin care aceștia i-au aprins lumînări lui CTP (https://hotnews.ro/reactii-dupa-ce-sustinatorii-lui-calin-geogescu-au-aprins-lumanari-cu-initialele-lui-cristian-tudor-popescu-in-fata-arestului-central-2366191) chiar în ajunul duminicii dedicată iubirii vrăjmașilor demonstrează o stare de alienare extremă cu atît mai mult cu cît vine din partea unora care se declară creștini și care de altfel ceva mai devreme rostiseră rugăciunea Tatăl nostru (vezi și comentariile amuzate pe seama morții lui CTP invocate de participanții la acest ritual de magie neagră în filmulețul inclus în cadrul articolului). Chiar dacă CTP i-ar fi dorit moartea lui Georgescu, dacă naționaliștii ar fi fost creștini nu ar fi cerut același lucru pentru CTP. În realitate, nu doar că CTP nu-i dorise moartea lui Georgescu, ci arătase că tocmai susținătorii lui i-o doresc, pentru că în felul acesta ar putea să o folosească ca instrument mobilizator. De fapt, este sigur că Georgescu ar fi alăturat în acest caz sfinților închisorilor și ar deschide capitolul noilor sfinți legionari.
Ambele grupuri pretind că reprezintă esența sănătoasă a umanității, respectiv puritatea neamului românesc absolut în timp ce, în realitate, progresiștii arată ca membrii dinastiei Habsburg iar naționaliștii români ca migranții care au ocupat Ceuta cu mai bine de două luni în urmă. Cînd normalizăm anomalia (naturală ori superficială cînd ne aparține fără să ne reprezinte vreodată cu adevărat, iar în rest toxică, nefirească și cu atît mai reprezentativă), ne deschidem calea degradării și totodată ne refuzăm atît nouă, cît și celorlalți posibilitatea însănătoșirii prin recunoașterea condiției noastre de ființe căzute dintr-o umanitate al cărei model nu este și nu poate fi niciodată omul singur și cu atît mai puțin o comunitate doar umană. Nu ne putem reveni decît în măsura în care ne străduim să ne apropiem de modelul nostru, adică de Sfînta Treime, după chipul și asemănarea Căreia am fost făcuți. Orice altă religie, de la cea progresistă la cea naționalistă și de la păgînism la transumanism ne oferă modele de umanitate care ne înstrăinează tot mai mult de noi înșine, de ceilalți oameni, de creație și de Dumnezeul cel adevărat.
Secta eurodoxă este formată din eurodocși a căror principală activitate constă în identificarea euroereziei și a euroereticilor, adică a celor care refuză credința în eurosalvare și care în loc să se închine încarnărilor feminine ale spiritului divin al progresismului le dezvăluie mai degrabă natura demonică. În acest sens, eurodocșii sunt înrudiți de aproape cu naționaliștii mistici care în campania electorală din 2024 îi denunțau pe cei care refuzau salvarea prin neamul absolut și nu se închinau idolilor lui.
Așa cum națioereticii erau amenințați de secta naționalistă cu iadul dacă nu votau cu AUR și cu Georgescu, tot astfel și euroereticii sunt amenințați cu iadul, localizat în Rusia de românii educați, semn că știința de carte tot este bună la ceva. Orice punere în discuție a caracterului sigur, eficient și salvator al credinței eurodoxe este tratată ca un reflex irațional. Este singurul caz în care dilemele dobîndesc o valoare negativă, iar atunci cînd împotrivirea la eurodoxie nu este denunțată ca manipulare rusească, este considerată totuși o atitudine utilă Rusiei.
Este greu de spus dacă prin această reacție eurodocșii demonstrează nivelul lor real de imbecilitate ori gradul lor profund de disperare. Pentru că, în realitate, meritul pentru coagularea euroscepticismului, naționalismului și pentru apariția unei receptări favorabile Rusiei le aparține în totalitate, ele amplificîndu-se de-abia odată cu anularea alegerilor din 6 decembrie 2024. Aceste sentimente continuă să se răspîndească și să se consolideze pe măsură ce eurodocșii abuzează de calitățile native ale românilor precum răbdarea, înțelegerea și bunul simț. De fapt, cei care sunt străini atît de spiritul național, cît și de cel european sunt tocmai eurodocșii, care impun viziunea distopică a Bruxellesului cu o brutalitate și nesimțire pe care Bruxellesul nu și-o permite la el acasă, adică în țările occidentale din UE. Atunci cînd eurodocșii le reproșează românilor lipsa de civilizație, extremismul și incultura ca trăsături mai degrabă rusești decît europene, arată că sunt complet străini de mentalitatea europeană, care, în oricare altă țară din UE, ar fi determinat răsturnarea de la putere în decurs de cîteva zile a oricărui guvern care ar fi îndrăznit să facă ceea ce eurodocșii fac în România din 2019 încoace. Culmea eurodoxiei este să-i acuzi pe români de filorusism exact în momentul în care aceștia își dezvoltă și își exprimă conștiința civică europeană!