sâmbătă, 15 iunie 2019

La 130 de ani de la moartea poetului Eminescu sărbătorim 30 de ani de tratament cu mercur


Bineînțeles că Eminescu trebuia potolit. O știa și el. Într-o țară mică, patriotismul este întotdeauna inoportun, stricînd socotelile celor care slujesc interesele țărilor mari. Dar Eminescu nu putea să dispară brusc, printr-un accident regretabil. Influența lui ar fi fost sporită de împrejurările unei morți tragice. Trebuia îmbolnăvit mai întîi, de o boală grea și rușinoasă, care necesita un tratament complicat și, neapărat, izolare. Îninte de a fi eliminat, Eminescu trebuia compromis.
În ciuda genialității și modei timpului, Eminescu se încăpățîna să reziste tuberculozei, așa că sifilisul a apărut ca o opțiune mai bună. Dar insuficientă. Eminescu trebuia să și înnebunească puțin, astfel încît un veac mai tîrziu tehnicienii demitologizării să poată institui o carantină totală asupra operei și vieții lui Eminescu. 
După treizeci de ani de tratament, cultura română a devenit dependentă de mercur. A înnebunit și urmează să moară singură în casa unui doctor în umanioare.