Brațele părintești

 

„Eparhia Hușilor implementează proiectele: «Hristos împărtășit copiilor», «Alege școala!» și «Brațele părintești». Prin intermediul acestora, se dorește prevenirea abandonului școlar și conștientizarea rolului esențial pe care îl au familia, Școala și Biserica în formarea copiilor. Episcopia Hușilor, prin implicarea și la inițiativa Preasfințitului Corneliu, poartă de grijă unui număr de 100 de copii din familii defavorizate în cadrul proiectului «Brațele părintești».

[…] «Acest grup de intervenție rapidă a fost înființat întrucât în județul Vaslui au fost foarte multe cazuri de copii abuzați. Din acest grup de intervenție face parte și preotul pentru că el este cel care merge în casele oamenilor și îi cunoaște foarte bine pe enoriași. Preoții prezenți la întrunire au venit cu exemple din parohie în care au arătat cazuri de copii sau femei abuzate. Statisticile prezentate în cadrul întâlnirii au arătat că județul Vaslui se află printre locurile fruntașe în ceea ce privește violența față de copii și mortalitatea infantilă»” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/episcopia-husilor-implicata-in-combaterea-violentei-asupra-copiilor-80661.html)

Fără intervenția unor jurnaliști, semnificația reală a expresiei „brațele părintești” ar fi rămas cunoscută doar de victimele strînsorii lor.  

 

Bursele de merit și scopul educației din România

 

Din 1990 încoace, educația și învățămîntul au fost comasate sub ideea „ai carte, ai parte”, mai precis în sensul în care școala reprezenta alternativa superioară moral la șmecheria, nesimțirea și corupția clasei de nouveau riche, a cărei apariție și rapidă răspîndire a fost favorizată de abandonarea generală a bunului simț din România post-comunistă. În această situație, bursele de merit reprezentau o garanție a promisiunii că efortul nu rămîne nerăsplătit și că știința de carte oferă o viață mai bună nu doar prin cunoașterea și înțelegerea lumii în care trăim, ci și printr-un nivel material satisfăcător. Însă pe măsură ce parvenitismul devenea noul model moral în societatea românească, indivizii care insistau, de regulă interesat, asupra caracterul indispensabil al formării intelectuale și morale prin școală, au supralicitat beneficiul material astfel încît în ultimii ani acesta a fost singurul care a mai contat, atît în societate cît și în cadrul restrîns al familiilor, în discuțiile despre importanța efortului de a învăța. În plus, acest accent nefiresc asupra avantajului material în primul rînd și social în al doilea, oferit de efortul parcurgerii meritorii a ciclului educațional, a primit un suport neașteptat din parte lipsei totale de scrupule a noilor intelectuali, care au reușit performanța de a demonstra că școala te poate ajuta să ajungi dacă nu la fel de bogat, atunci cel puțin la fel de mizerabil ca ultimul parvenit. Diferența este dată doar de stil, însă scopul rămîne același: punga (lat. „bursa”). 

După cum a demonstrat-o atît de josnic segmentul intelectual din România, scopul nu scuză mijloacele, însă le explică foarte bine, în sensul în care tot ceea ce îi desparte pe oamenii educați de impostori, semidocți, analfabeți funcțional, prostituate și interlopi a devenit de multă vreme complet secundar. În aceste condiții, reducerea drastică a burselor de merit, pînă ieri unica motivație (printr-o argumentare frauduloasă, chiar dacă bine intenționată) a depunerii unui efort în clasă, îi va trezi la realitate pe elevii și părinții care încă mai erau atît de naivi încît să creadă că o alternativă la șmechereală este posibilă. Vor rămîne în România doar cîteva colegii și școli gimnaziale unde se va putea face carte doar prin efortul părinților care și-au permis meditatori privați încă din ciclul primar. Restul școlilor se vor prăbuși chiar din această toamnă, elevii celebrînd la fiecare oră decizia regimului Nicușor Dan de a da liber la șmechereală.

Scapă cine poate!