Indiscutabil, dl. Teodor
Baconschi (aka Baconsky) este un personaj cool,
ceea ce este politic util iar evanghelic preferabil stării călduţe în care se
complac destul de mulţi români ortodocşi. Poate că unii dintre aceştia ar putea dobîndi
însă o temperatură normală, cel puţin în legătură cu subiectul
„creştin-democraţiei” româneşti, dacă ar avea curiozitatea să parcurgă, fie şi
în treacăt, articolul d-lui Cornel Ivanciuc „Ce ar trebui să facă Teodor
Baconschi pentru a ajunge preşedintele României”, articol publicat de revista Academia Caţavencu în numărul din 20
octombrie 2010 (http://www.catavencu.ro/ce_trebuie_sa_faca_teodor_baconschi_pentru_a_ajunge_presedintele_romaniei-16132.html
- menţionez că textul integral este disponibil doar în ediţia tipărită a
revistei). Din articol reiese limpede şi cît de creştină, şi cît de democrată
este Fundaţia Creştin Democrată (FCD), fondată recent de dl. Baconschi. Iată
doar un fragment instructiv:
„Impunerea controversatei Sorina
Plăcintă în poziţia de director executiv al FCD compromite din start platforma
creştin-democrată a PDL şi aruncă umbre serioase de îndoială asupra bunelor intenţii
ale fondatorilor. În primul rînd, Plăcintă este paraşutată într-o lume care îi
este absolut necunoscută, ceea ce denotă faptul că FCD este controlată din
exterior de o voinţă străină scopurilor pe care şi le-a asumat explicit. La
felul cum se asociază Plăcintă unor nume ilustre, pare că nu se urmăreşte decît
acumularea de capital politic, de care vor beneficia, pînă la urmă, cu totul
alţi ipochimeni, precum deputatul PDL de Suceava şi ilustrul anonim Sorin
Fodoreanu, şi nu lista de personalităţi scoase pe post de icoane făcătoare de minuni.”
În schimb, mi se par pripite concluzia
(şi recomandarea) autorului articolului, potrivit căruia dl. Baconschi ar
trebui, pentru a cîştiga alegerile, să se distanţeze de actuala clasă politică
şi să rămînă doar cu Dumnezeu. În primul rînd, un om care ar fi deja cu
Dumnezeu nu ar simţi nevoia unor asocieri atît de necurate precum cele descrise
în articolul dlui Ivanciuc. Dacă dl. Baconschi construieşte platforme creştine
cu material necreştin, este nu doar pentru că personajul este cool în sens machiavelic, ci şi pentru
că acţionează în cadrul unui popor animat de o credinţă călduţă, suficientă
să-l ţină în viaţă, dar incapabilă să provoace o înviere. Că nu sîntem
creştini, oricît de ortodocşi ne arătăm în genere, o dovedeşte tocmai uşurinţa
cu care unor intelectuali precum H.-R. Patapievici sau Andrei Pleşu li se
atribuie – iar uneori chiar li se reproşează! – calitatea de creştin.
