„Nu veţi găsi aici nimic de
actualitate, nici măcar o preocupare pentru a fi altfel,” previne mesajul de
întîmpinare de pe site-ul ordinului cartuzian. [1] Întemeiat în 1084, ordinul cartuzian este al doilea
ca vechime dintre ordinele monastice catolice, după cel benedictin. Dar este singurul
ordin care nu a trebuit să fie reformat pentru a putea supravieţui. Spre
deosebire de mănăstirile athonite de astăzi, unde poţi întîlni destul de
frecvent radiouri, televizoare şi computere cu acces la internet, în cele
cartuziene utilizarea mijloacelor media este interzisă. În ciuda diverselor
reforme liturgice din catolicism, cartuzienii au fost printre puţinii care
şi-au păstrat neschimbată aceeaşi liturghie. În serviciul lor liturgic nu este
permisă utilizarea nici unui instrument. Nici măcar a orgii. [2]
Te întrebi, aflînd de regimul
ascetic al acestui ordin, întemeiat pe vocaţia tăcerii şi a solitudinii, ce i-a
determinat pe vieţuitorii de la Grande Chartreuse, mănăstirea principală a
ordinului, să accepte accesul unei echipe de filmare în interiorul mănăstirii
în vederea realizării unui film documentar? [3] Cred că răspunsul se află în afirmaţiile călugărului
orb din secvenţa postată mai sus: omul şi-a pierdut capacitatea de a-l percepe
pe Dumnezeu, omul nu mai are gîndul la Dumnezeu. Omul nu se mai bucură în
Dumnezeu, ci altfel. Seduşi de filozofii
lui „altfel”, oamenii obişnuiţi ajung să se bucure, precum realizatorul unei emisiuni
(„Chef de vorbe”) din seara aceasta de la Radio România Cultural şi invitaţii lui, de faptul că zona din Amsterdam destinată prostituţiei („Red Light
District”) este un obiectiv turistic firesc, care poate fi vizitat de familii
cu tot cu copii în cărucior.
Mă grăbesc să precizez că prefer
totuşi iresponsabilitatea zglobie a celor trei oameni de la radio
„tradiţionalismului” unui gen de ortodocşi pentru care „tradiţia” este tradiţia
Marii Mume, a arhetipurilor metaistorice – este tradiţia unui „acelaşi”
netulburat de Întrupare.
NOTE:
[1] “[…] You will not find
anything fashionable, not even a concern for being different.” http://www.chartreux.org/en/frame.html
[2] http://www.chartreux.org/en/path.htm
Spiritualitatea cartuziană este bine reflectată în Norul Necunoaşterii, o scriere din secolul XIV, existentă şi în
româneşte (într-o versiune care, trebuie spus, necesită revizuiri drastice):
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Into_Great_Silence.
Secvenţa postată aici apare spre finalul filmului.
