Au origine nesănătoasă astăzi toţi cei care s-au născut ieri. Toţi cei născuţi dintr-un bărbat şi o femeie. Toţi cei care au ori au avut o mamă şi un tată. Dacă mama şi tata erau cununaţi, originea e de-a dreptul putredă. Origine nesănătoasă au astăzi şi toţi cei care au ori au avut fraţi, surori, bunici, verişori şi verişoare, mătuşi, unchi, naşi, etc. Adică toţi cei care nu sunt singuri. În fine, toţi cei care s-au născut poeţi. Aceştia sunt însă poate cei mai fericiţi, fiindcă e vorba de un cusur care poate fi corectat. Te-ai născut poet? Nu-i nimic, te iertăm. Dacă devii pragmatic.
Cineva cu care am ajuns să leg o strînsă prietenie m-a vizitat pe la începutul relaţiei noastre. Descoperind numărul considerabil de volume adunate prin apartament, mi-a zis, după o scurtă pauză: „E bine că ai luat atîtea cărţi. Cred că vor fi foarte valoroase cînd vei fi bătrîn.”
Delicat, omul nu a vrut să-mi spună că am cheltuit banii în mod iresponsabil. A încercat doar să mă consoleze, în eventualitatea în care, devenit la rîndul meu pragmatic, voi regreta neghiobia: cine ştie, poate că-mi voi recupera banii cîndva.
Recent, i-am luat băieţelului meu un set de volan şi pedale întrebuinţate în simulatoarele auto sau în jocurile de maşini de curse. Copilul meu nu are nevoie de conectare la pc, pentru că el este şi maşina, şi şoferul, şi şoseaua. Nu avea nevoie, de fapt, nici măcar de volan şi pedale. Eu am fost niţel pragmatic, dar el e încă poet. În drum spre casă am întîlnit o doamnă de o calitate sufletească, cultură şi inteligenţă deosebite. Aflînd ce se află în cutie, doamna respectivă a tras practica concluzie: „Oh, foarte bine, i-aţi luat volanul ca să se deprindă cu şofatul”. Puţin surprins, am răspuns: „Ba nu, doamnă, i l-am luat ca să se joace cu el”.
Cu jocul nu-i de joacă! Pentru a nu fi o pierdere de timp, jocul trebuie să fie mai mult decît înţelepciune şi iubire. Subordonînd jocul unui scop practic, vei putea recupera un timp care altfel ar rămîne pierdut.
Recent, la grădiniţa copilului meu s-a făcut programarea pentru împărtăşirea copiilor. Un eveniment organizat înaintea marilor sărbători creştine în majoritatea grădiniţelor din România, presupun. Un lucru bun şi de apreciat. Numai că tot la această grădiniţă a fost serbat, la vremea respectivă, şi Halloween-ul.
Nu ştiu dacă sau cum îi pregătesc educatoarele pe copii pentru împărtăşanie, dar în legătură cu Halloween-ul probabil că nu li se spune că e vorba de sărbătoarea morţilor. Cîţi copii ştiu că Halloween-ul este aşteptat mai ales de draci, de monştri şi de mumii?[1] Că nu-i nevoie să poarte măşti pentru a nu fi recunoscuţi de duhurile rele, de vreme ce sunt îmbrăcaţi în Hristos? Şi că suntem îmbrăcaţi în Hristos nu pentru a ne ascunde, ci pentru a birui?
Lucrurile acestea nu le sunt spuse copiilor în parte pentru că nu sunt ştiute, în parte pentru că nu poţi fi sigur niciodată: poate că împărtăşania nu are „puteri”. Poate că Halloween-ul e un fel de Crăciun, sau Crăciunul un fel de Halloween. Important e să nu-l supărăm nici pe Hristos, dar nici pe draci. Important e să fim pragmatici. Să avem un dosar bun, o origine sănătoasă. Să nu ne pierdem banii, timpul, viaţa. Să le „salvăm”, să le „fructificăm”. Să nu dăruim nimic, ci să investim de fiecare dată. Să investim chiar şi atunci cînd dăruim: dăruim cînd trebuie neapărat şi numai dacă „se merită”, dacă nu pierdem nimic, ci doar dacă „ne iese” ceva.
Notă:
[1] The modern imagery of Halloween comes from many sources, including national customs, works of Gothic and horror literature (such as the novels Frankenstein and Dracula) and classic horror films (such as Frankenstein and The Mummy). http://en.wikipedia.org/wiki/Halloween
