Cumpana. O viziune ortodoxa: Mircea Platon: De ce voi vota cu Iohannis

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Mircea Platon: De ce voi vota cu Iohannis

(Vezi textul integral aici: http://www.cotidianul.ro/de-ce-voi-vota-cu-iohannis-250411/)

„[...] E un pariu al lui Pascal politic: dacă Iohannis va continua mârlănia şi fărădelegile epocii Băsescu-Ponta (coabitanţii de extracţie fesenistă), nu pierdem nimic. Campania lui Iohannis a mizat subtil, discret, pe ideea „neamţului” ponderat care face ordine. Cu alte cuvinte, dacă administraţia Iohannis va fi coruptă, măcar nu va mai fi scoasă Mioriţa ţap ispăşitor. Nu se va mai putea apela la stereotipuri. Nu se vor mai putea invoca „lenea, fatalismul, neseriozitatea” şi toate celelalte metehne ale românilor. Va fi corupţie „nemţească”, EUropeană. Va fi corupţia „maxweberianismului” în numele căruia suntem criticaţi de ani de zile (ca şi spaniolii, italienii, grecii ş.a.m.d.). Iar dacă va asana cumva grajdurile lui Augias, cu atât mai bine ţării.”

Moto

„Singura problemă a Părintelui Nicolae Steinhardt era aceea de a cîntări cît anume din ceea ce primise prin botez trebuia convertit într-o atitudine civică de protest fată de imoralitatea, de şmechereala şi de laşitatea ce abundau în jurul nostru. Colindam împreună pădurile Clujului, încercînd să întocmim liste de potenţiali protestatari. Nu ajungeam niciodată la mai mult de cîteva zeci de persoane fiabile, cu care, spunea el, nu puteam face mare lucru. Era nevoie de sute, de mii. Puteam, eventual, să ne salvăm sufletele, dar nu puteam să schimbăm cu adevărat situaţia politică. Era foarte preocupat şi trist pentru asta.”

Virgil Ciomoş („Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii” Convorbiri literare, nr. 11, 2009,

http://convorbiri-literare.dntis.ro/CIOMOSnov9.html)

„Dacă înţelegem bine textul eshatologic al Sfintei Scripturi, urmează că încrederea şi curajul vor defini pe deplin natura celei din urmă epoci. Cultura „creştină” înconjurătoare şi tradiţiile susţinute de ea îşi vor pierde influenţa. Această pierdere va ţine de primejdia generată de scandal, primejdie despre care s-a spus: „îi va amăgi, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24).

Solitudinea în credinţă va fi teribilă. Dragostea va dispărea de la faţa lumii (Matei 23, 12), dar cu atît mai preţioasă va fi această dragoste cînd va izvorî dinspre un om solitar către un altul, fapt ce va implica un curaj al inimii zămislit din urgenţa iubirii lui Dumnezeu aşa cum a fost ea arătată în Hristos. […] Dacă vorbim aici despre apropierea Sfîrşitului, nu înţelegem apropiere în sensul timpului, ci în sensul în care ea ţine de esenţa Sfîrşitului, căci în esenţă existenţa omului se apropie acum de o decizie absolută. Efectiv fiecare consecinţă a acestei decizii poartă cu sine cea mai mare potenţialitate şi cea mai teribilă primejdie.”

Romano Guardini, The End of the Modern World, ISI Books, 1998, pp. 108-109 (volumul cuprinde o serie de prelegeri susţinute de Guardini între anii 1947-1949).