Aflu ieri de la Radio Trinitas că în cadrul Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași (http://www.ibmf.ro/ro), dl Teodor Baconschi își va lansa o carte. În sfîrșit, iată
și o veste bună: pe lume nu există doar Despacito. Sunt și alte moduri de a
seduce, încă mai există refrene liniștitoare, isonuri familiare care ne
protejează de ritmurile primitive ale gloatei inepte. Iată unul de succes: „inteligenţa libertăţii, asceza intelectuală a savanteriei pioase şi dorul
de civilizaţie fac un menaj paradoxal cu prostia ţărănească şi lozincardă a
unui regim care-şi epuizase, în anii ’80 ai veacului trecut, orice putere
intrinsecă.” (https://razvan-codrescu.blogspot.ro/2017/09/teodor-baconschi-si-fascinatia-traditiei.html).
Cînd ești animat de dorul
de civilizație, cînd ai primit, în calitate de creștin, „vocația de a conduce
lumea”, ajungi, inevitabil, ministru de externe sau măcar ambasador. Dacă morala
parabolei reprezentate de volumul dlui Baconschi este că „nimeni, din ordinea
mundană, nu poate opri exerciţiul triumfal şi modest al spiritului liber”,
morala menajului dintre BOR și elita de dumping (https://gandeste.org/general/elita-de-dumping/26040)
este că BOR aparține cu totul ordinii mundane cîtă vreme confundă „exerciţiul triumfal
şi modest al spiritului liber” cu exercitarea culturii Duhului.
Nu știm care-i metalul
și care-i magnetul. Este limpede însă că și la unii, și la ceilalți, inima face bum-bum. E drept că au început încet-încetișor, dar intensitatea la care a
ajuns recent fascinația reciprocă dintre parteneri sugerează că relația și-a
pierdut inocența inițială.
