„Dar sfântul
mucenic al lui Hristos, strângându-şi tare gura şi dinţii, n-a lăsat nicidecum
să i se pună în gură spurcăciunea jertfită a idolilor.”
(Martiriul Sfîntului Iachint, https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-iachint)
Un tînăr, în tradiția ortodoxă, un băiat în vîrstă
de 12 ani, la catolici, Sfîntul Iachint a ales să fie ucis pentru refuzul de a
mînca din bucatele jertfite zeilor.
Iachint venea dintr-o familie bună, dintr-o familie de încredere. Mai ales, venea dintr-o familie creștină. Nu știu în ce măsură această familie poate fi regăsită astăzi printre familiile tradiționale românești care ar vedea în servirea
împăratului păgîn o cinste deosebită, o șansă în viață, startul unei cariere de
succes.
Dar în loc să fie mîndru și recunoscător pentru
compania aleasă în care se afla, în loc să înțeleagă importanța momentului
istoric marcat de conducerea lui Traian în istoria imperiului și pentru
viitorul Europei, în loc să se închine idolilor acestei lumi, Iachint a
preferat să-și încleșteze gura, deschizînd-o doar pentru a-l preamări pe
Făcătorul cerului și pămîntului și pentru a-l îndemna pe șeful de atunci al UE să se trezească:
„Eu aş fi voit ca şi tu să te depărtezi de înşelăciunea idolească, de
diavoleasca prăznuire şi de necuratele jertfe, şi să cunoşti pe Unul adevăratul
Dumnezeu şi Aceluia să-I slujeşti”, îi spune tînărul Iachint împăratului
Traian.
Traian îl ucide, desigur, pentru că nu putea admite rivalitatea altui zeu. Așa cum, în mitologia greacă, Apollo îl ucide pe Hyacinthus, nedorind să-l împartă cu Zefir.
BOR l-a pomenit astăzi pe Sf. Iachint, deși face
totul pentru a împiedica apariția unui astfel de creștin. Ce-i drept, BOR nu introduce
cu sila în gura creștinilor mîncăruri jertfite idolilor de elita gnostică,
globalistă, neoliberală sau germanofilă.
Doar le face poftă.
