„[d]iscursul necritic și nenuanțat despre martirii și luptătorii anticomuniști e principalul canal de reciclare a legionarismului din România contemporană” observă pe cît de precis, pe atît de inconfortabil pentru apărătorii adevărului care le convine dl Alexandru Racu într-un comentariu recent (https://www.facebook.com/alexandru.racu.7/posts/pfbid0tMjg3hC5UdGj9E7BiU4FZEL26NwM7Ai1DzNYumUhKLok7SM3KfPf5ntHstv7Dwnil?locale=ro_RO). Cred încă că trebuie adăugat că dincolo de aspectul politic, care a folosit consolidării mentalității pan-occidentaliste, ostilă în egală măsură conștiinței naționale românești (ca adversar nedeclarat) și ideii ruse (ca adversar declarat), reciclarea legionarismului a folosit coruperii și rescrierii conștiinței naționale și conștiinței ortodoxe într-o măsură incomparabil mai gravă decît au făcut-o progresismul și perspectiva societății deschise. BOR și diverșii apărători ai normalității neamului absolut au fost folosiți ca stații de reciclare a legionarismului pînă în punctul în care nu mai pot produce decît legionarism. Legionarismul deghizat în cultul sfinților închisorilor și în atitudine umană normală a deturnat credința ortodoxă și înțelegerea normalității, pe care le-a reciclat la rîndul lui, legionarizîndu-le prin contribuția clericilor și laicilor aflați, mai mult sau mai puțin dezinteresat, în slujba neamului absolut, transformîndu-le astfel în singurele moduri legitime de raportare la realitatea cotidiană, la cea istorică și la realitatea ultimă.
