Titlul acestei postări nu este o remarcă ironică
faţă de postura demnă în care preşedintele Băsescu a fost surprins în această
fotografie şi nici faţă de capacitatea patriarhului Daniel de adaptare a
simfoniei bizantine, aranjată şi transcrisă ca muzică de ambianţă, în cîntec de
pahar. Ce ar trebui de fapt să ne reţină atenţia în această imagine e mai
degrabă figura IPS Pimen, a cărui privire clară ne caută privirea. Nu cred că
este o întîmplare că ierarhul Ţării de Sus este singurul ierarh, după
cunoştinţa mea, care a vorbit despre contradicţia dintre pretinsa identitate
creştină a PDL şi practicile anticreştine şi antinaţionale ale acestei puteri:
„Tineretul nostru, ca şi marea majoritate a celor
mai în vârstă, nu se lasă stăpânit de ispitirea întinsă cu neruşinare de o
parte a mass-media sau de "evanghelizatorii" care răspândesc
imoralitatea, înşelăciunea, învrăjbirea şi tot ce atinge demnitatea omului -
chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Marea noastră durere constă în aceea că toate
aceste blestemăţii sunt îngăduite şi înlesnite în timpul guvernării unui partid
majoritar care se numeşte creştin-democrat.”
(„Să trăim în bună rânduială”, Ziarul
Lumina, 28 febr. 2011, http://www.ziarullumina.ro/articole;1803;1;53049;0;Cuvantul-ierarhului-Sa-traim-in-buna-randuiala.html)
Oricît de mult şi-a dorit Sf. Andrei Şaguna să
vadă ridicată Catedrala Mitropolitană din Sibiu, prioritatea pentru el a fost
alta: ridicarea, înălţarea, întemeierea neamului român. Dar canonizarea lui
Şaguna s-a făcut sub patronajul unui patriarh care pare să nu aibă o altă
prioritate afară de ridicarea Catedralei Neamului şi al unui om politic sub a
cărui conducere neamul a fost expus unui nou tip de experiment dezintegrator.
