În măsura în care idolii sofisticii, senzualității și sinelui ne ajută să fim la fel de buni ca cei din jurul nostru care au reușit să devină niște modele de succes, aceștia ar putea redeveni divinitățile personale ale unei societăți păgîne în esență, chiar dacă formal se declară creștină, observă profesorul de literatură engleză Donald T. Williams (http://touchstonemag.com/archives//article.php?id=31-05-003-q). Deghizate în principiile dezvoltării personale sau ale spiritualității creștine, aceste preocupări promit puterea adusă de recunoașterea publică a ființelor evoluate. Termenii proprii teologiei ortodoxe, precum persoana, smerenia, creșterea și discernămîntul duhovnicești primesc sensuri noi, opuse învățăturii creștine. Sub aparența unei spiritualități ortodoxe se dezvoltă un transumanism spiritual, replica religioasă a celui secular.
Deși par diferite, ambele atitudini provin dintr-o gîndire gnostică comună, urmărind în egală măsură dobîndirea unui stadiu superior al evoluției omenești prin efortul individual al cultivării sinelui.
Spiritualitatea dezvoltării prin sine a sinelui practicată astăzi în BOR provine din același set de convingeri fundamentale care a produs atît spiritualitatea sincretistă occidentală (teosofie, esoterism, ocultism, panteism, perenialism), cît și replica ei mecanicistă a transumanismului biotehnologic.
