[Notă: Pentru cei care s-au întors deja din vacanță nu se mai poate face mare lucru, dar cei care mai au cîteva zile de vacanță ar putea fi încă salvați de următorul poem al lui Berry, astfel încît să reușească să fie prezenți nu doar în ce le-a mai rămas din această vacanță, ci poate chiar și în restul zilelor care le-au mai rămas de trăit. Traducere de Gh. Fedorovici.]
Wendell Berry: Vacanța
A fost odată un bărbat care și-a filmat vacanța.
A țîșnit pe rîu în barca lui
cu camera video la ochi, realizînd
o imagine în mișcare a rîului în mișcare
pe care barca lui lustruită se mișca cu repeziciune
către sfîrșitul vacanței sale. I-a arătat
vacanța aparatului său fotografiat, care a fotografiat-o,
păstrînd-o pentru totdeauna: rîul, copacii,
cerul, lumina, prova bărcii lui sprintene
în spatele căreia stătea cu aparatul de fotografiat
conservîndu-și vacanța chiar în timp ce o avea,
astfel încît după ce ar fi isprăvit să o aibă, să o poată avea în continuare. Ar fi fost tot
acolo. Doar o atingere
a unui buton și iat-o, vacanța lui tot acolo ar fi. Dar el
nu ar fi în ea. El nu ar fi niciodată în ea.
*
Wendell Bery: The Vacation
Once there was a man who filmed his vacation.
He went flying down the river in his boat
with his video camera to his eye, making
a moving picture of the moving river
upon which his sleek boat moved swiftly
toward the end of his vacation. He showed
his vacation to his camera, which pictured it,
preserving it forever: the river, the trees,
the sky, the light, the bow of his rushing boat
behind which he stood with his camera
preserving his vacation even as he was having it
so that after he had had it he would still
have it. It would be there. With a flick
of a switch, there it would be. But he
would not be in it. He would never be in it.
