Pe măsură ce ideologiile dobîndesc un caracter religios, înclinația spre incluzivitate religioasă a liderilor ortodocși din România se va extinde și asupra politicului. Deschiderea pan-religioasă propusă inițial de Lucian Blaga ca un element propriu dimensiunii cosmice a ortodoxiei a fost adoptată tacit în BOR prin asimilarea gîndirii lui Eliade și în special a viziunii pluralismului religios răspîndită prin influența irezistibilă a domnului Andrei Pleșu (fapt confirmat și prin apariția unei lucrări de familiarizare cu diverse tradiții spirituale la o editură ortodoxă considerată tradițională https://www.editurachristiana.ro/editura/noutati/338-manual-de-psihoterapie-i-diversitate-religioasa. Lucrarea este destinată valorificării experiențelor religioase în vederea dobîndirii unei „expertize terapeutice avansate, ecumenică si denominațională” https://www.librariasophia.ro/psihologie-ortodoxa/manual-de-psihoterapie-si-diversitate-religioasa-8356.html .)
În primele trei decenii din perioada post-comunistă, liderii ortodocși și-au manifestat receptivitatea față de spiritualitatea New Age, străduindu-se să redefinească spiritualitatea ortodoxă în acord cu cererea pieței religioase globale, în timp ce îi rezervau lui Dumnezeu o identitate politică exclusiv de dreapta. Dar pe măsură ce stînga a devenit tot mai utopică, mai idealistă, vedem cum ierarhia ortodoxă recunoaște validitatea și îndreptățirea pretențiilor religioase ale progresismului, integrînd în spiritualitatea ortodoxă și principiile seculare ale programului DEI odată cu cele ale dezvoltării personale și mentalității deschise.
