În vechea spiritualitate ortodoxă, scopul vieții era dobîndirea Duhului Sfînt ca o condiție a unirii cu Hristos și a creșterii în El. În noua spiritualitate ortodoxă, scopul este cultivarea propriului duh ca o condiție a înălțării de sine.
Noua spiritualitate ortodoxă a păstrat vechiul vocabular ascetic, însă i-a atribuit sensuri și obiective noi. Astfel, noua ortodoxie înțelege prin despătimire un efort de lepădare a coarnelor, ghearelor și colților care ar împiedica zborul noului credincios ortodox. Însă noul credincios ortodox este împiedicat de îndrumătorii lui spirituali să vadă că tocmai aripile sale permit creșterea coarnelor, ghearelor și colților, care sunt cu atît mai lungi și mai ascuțiți cu cît aripile îi sunt mai mari, iar penele mai albe.