Alegeri modificate genetic

 

Alegerile prezidențiale din România au fost viciate pe toată durata procesului electoral printr-o singură intervenție făcută în doi timpi. În primă fază, să-i spunem intervenția A.1, mașina de vot a PNL-ului a investit în Georgescu (https://snoop.ro/anaf-a-descoperit-ca-pnl-a-platit-o-campanie-care-l-a-promovat-masiv-pe-calin-georgescu-pe-tiktok/ vezi și la https://snoop.ro/campania-pnl-de-pe-tiktok-ajunsa-sa-l-sustina-pe-georgescu-a-fost-ideea-lui-rares-bogdan-am-stiut-dar-de-online-nu-m-am-ocupat-eu/), cel mai probabil cu scopul de a-i reduce șansele lui Simion de a intra în turul doi, după care a urmat intervenția A.2., prin care CCR a anulat alegerile atunci cînd puterea politică a văzut efectul intervenției A.1. Nu a fost prin urmare nici intervenția lui Dumnezeu, cum pretinde necinstit Georgescu, și nici intervenția rușilor, cum pretind la fel de necinstit chiar organizatorii alegerilor. A fost o eroare în doi timpi, care-i aparține în totalitate coaliției PSD-PNL și cu toate acestea ei au în continuare tupeul să facă responsabilă populația (pe care au manipulat-o) sau Rusia (pentru că este Rusia, așa că i se poate pune în cîrcă orice, lucru îndreptățit în majoritatea ocaziilor, dar nu și de data aceasta).

Alegerile au fost într-adevăr compromise prin intervenția unui actor statal, numai că acel actor nu este unul străin, ci este chiar statul român. Mai precis, ele au fost compromise de coaliția PSD-PNL, dar Georgescu și „suveraniștii” nu o vor recunoaște pentru că le convine rezultatul. Tot astfel, nu o vor recunoaște nici partidele aflate la putere, nu doar pentru că nu vor să-și dezvăluie natura nedemocratică, ci și pentru că rezultatul le convine în noul context internațional. Ascensiunea naționalismelor europene și mai ales comportamentul lui Trump le permite să neutralizeze propagandistic elementul naționalist autohton în timp ce-și asigură susținerea necondiționată a segmentului pro-european. Cu excepția lui Becali, liderii naționaliști din România nu par capabili nici în acest moment să înțeleagă că pe măsură ce Trump este văzut tot mai mult ca o amenințare la adresa țărilor europene, șansele lor în viitoarele alegeri slăbesc, riscîndu-și cu fiecare nouă apreciere la adresa lui Trump propriul lor viitor politic.

Problema este că fără recunoașterea implicării partidelor de la putere în fraudarea alegerilor, reorganizarea alegerilor prezidențiale se face în cadrul acestor alegeri fraudate din 24 noiembrie, prelungind practic frauda inițială. Oricum, candidatul suveranist va avea din plecare cel puțin cele două milioane de voturi primite de Georgescu, la care se vor adăuga alte cîteva milioane de voturi justițiare. În aceste condiții, singurul lucru în afara falsificării numărării voturilor care-l poate ajuta pe candidatul pro-european să cîștige ar fi o alianță anti-europeană între Trump și Putin. Nici măcar nu va conta cît este de reală, ci cît este de plauzibilă. De fapt, nici măcar asta nu contează. Singurul lucru care contează este cît de dispuși sunt românii să o creadă. Iar din cîte văd, lumea bună de-abia așteaptă să i se ofere această nouă narațiune apocaliptică.

 

Proiectul național occidental

 

Baconschi este convins că lasă o Românie mai bună, adică mai occidentală decît cea din urmă cu treizeci de ani:

 

„Ce-mi doresc din tot sufletul, pentru a nu fi trăit și muncit pentru un proiect național la ruina căruia să asist, neputincios, este ca generația copiilor noștri să preia lupta civică pentru protejarea acestor realizări cu adevărat istorice. Și să o facă din deplina convingere că, dacă ne lăsăm duși de val, ne vom da cu toții cu capul de un zid. Pur și simplu a sosit vremea tinerilor de astăzi, momentul în care ei, și nu altcineva să își ia soarta în propriile mâini, cu imensa responsabilitate de a dezvolta România liberă pe temelia pusă de cele două generații anterioare.” (https://www.libertatea.ro/opinii/libertatea-ca-stafeta-intre-generatii-cateva-amintiri-si-indemnuri-pentru-tinerii-romani-de-astazi-5193396)

 

În realitate, România de astăzi este mai alienată, mai veninoasă, mai paranoică și mai confuză decît era cu treizeci de ani în urmă. Este puțin probabil că România ar fi ajuns în situația critică de astăzi fără influența subversivă a lui Baconschi și a tovarășilor săi de luptă, și anume fără introducerea posibilității redefinirii realității și fără condiționarea participării la realitate de cunoașterea strict intelectuală, condiție care a permis eliminarea din realitate în general și din realitatea politică în special a non-intelectualilor.

Dacă Baconschi ar fi recunoscut și ar fi regretat situația în care a ajuns România, am fi putut crede într-o anumită măsură că obiectivul lui a fost refacerea unei culturi creștine conservatoare. Însă omul contemplă dezastrul cu un sentiment de împlinire. Bilanțul personal al lui Baconschi în fața unei ortodoxii de nerecunoscut în comparație cu cea pre-danieliană, în fața unei societăți românești tribalizate, a unei culturi care se manifestă prin expresii clinice, a unei societăți civile tot atît de dependentă de construcții utopice pe cît este de receptivă față de idealuri transumaniste este unul pozitiv, ceea ce sugerează că România nu a ajuns așa în ciuda influenței segmentului intelectual ortodox, ci datorită lui.

Baconschi, unul dintre principalii apostoli al neoliberalismului (vezi Alexandru Racu, Apostolatul antisocial, Tact, 2017, pp. 181-199) tocmai a expediat o epistolă apostolică, al cărei mesaj îl evocă pe cel al Apostolului Pavel: 

„Că eu de-acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvîrșit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății.” (2 Timotei 4, 6-8).  

Sper doar ca performanțele lui Baconschi să nu ajungă vreodată să-i atîrne de gît tot atît de greu ca o piatră de moară (Matei 18, 6).

 

Șerpii spirituali

 

Nu-i vedem niciodată pe șerpii spirituali sau cel puțin nu-i vedem ca șerpi, pentru că-i confundăm cu șerpii trupești. Spre deosebire de șerpii trupești, însă, cei spirituali nu se tîrăsc niciodată pe jos, ci zboară pe sus. Șarpele spiritual este întotdeauna sus.

În ortodoxia românească, există create pentru el o serie de ordine spirituale informale, în cadrul cărora șarpele spiritual își împlinește vocația într-un mod specific. Astfel, pot fi identificate cîteva ordine principale: ordinul mîngîietorilor (specializați în cuibărirea la sînul ortodocșilor practicanți), ordinul ospitalierilor (specializați în identificarea șerpișorilor și în creșterea lor), ordinul podarilor sau al constructorilor de poduri (specializați în dialog și în echivalarea termenilor dintre limba șerpească și cea omenească în scopul coruperii ireversibile a logosului), ordinul unificatorilor (un ordin care cuprinde pacificatori, unificatori, ecumeniști, spirite ale sintezelor ireconciliabile între păr, solzi și pene, experți în schimbarea pieilor și blănurilor) și ordinul tradiționaliștilor (aparent opuși unificatorilor, tradiționaliștii sunt însărcinați cu păstrarea formei în cursul acțiunilor de schimbare a conținuturilor).

Dacă nu-i vedem niciodată, este pentru că ne încadrăm deja într-unul din aceste ordine, chiar dacă nu ne-am înscris încă formal în ele.