Gîndul de zi (233)

 

Sigurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să se decidă să-l învingă.

 

Două tipuri de suveraniști și trei tipuri de izolaționism

 

Din perspectiva relației dintre România și Occident, există două tipuri de suveraniști: suveraniștii pragmatici sau realiști și cei spirituali sau anti-realiști. Suveraniștii pragmatici admit la fel de convinși precum tabăra pro-occidentală că binele României depinde de binele Vestului. Ceea ce-i deosebește de pro-occidentali este o nuanță: binele României este pentru suveraniști scris cu majusculă. Aceasta înseamnă că suveraniștii sunt hotărîți să fie selectivi cu privire la binele venit din Vest, reducînd-l la esența care, pentru suveraniștii pragmatici, este de fiecare dată banul.

Suveraniștii anti-realiști, pe care nu-i pot numi idealiști din respect pentru această noțiune, consideră însă că binele Vestului și al universului depind de binele României. Amenințînd în permanență binele României, Vestul își face rău și sieși, nu doar României. De fapt, binele României este asigurat în absolutul neamului, este indestructibil. Este un har pe care Dumnezeu ar vrea să-l dea prin România tuturor popoarelor, însă din cauza Vestului nimeni nu se poate împărtăși de acest bine, de acest har. Bineînțeles că și suveraniștii anti-realiști vor să pună mîna pe banii europeni, dar, spre deosebire de suveraniștii pragmatici, dispuși să-i cerșească, non-realiștii îi acceptă ca pe o favoare făcută Occidentului.

Prin urmare, atunci cînd mediul pro-occidental se referă la suveraniști ca la niște izolaționiști, au dreptate doar parțial și într-un mod nebănuit. În primul rînd, suveraniștii pragmatici nu sunt izolaționiști nici în sens politic, nici în sens socio-cultural (o distincție necesară, dar care lipsește în mod nefiresc din discuțiile recente despre izolaționiști). Ei au nevoie de o societate liberală sau de una creștină pe care să le paraziteze pentru că în absența uneia dintre cele două tipuri de ordini, suveraniștii pragmatici fie dispar, fie se constituie într-o dictatură. În schimb, izolaționismul suveraniștilor anti-realiști este un izolaționism metafizic față de o lume deficitară în esența ei și care, ca atare, va rămîne redusă față de România absolută chiar și atunci cînd își va realiza vocația sa esențială.

Totuși, atunci cînd considerăm că această poziție este irațională, ar trebui să avem în vedere în ce măsură reprezintă ea replica răsturnată a viziunii pro-occidentalilor anti-realiști, pentru care cea mai bună dintre lumile posibile este cea occidentală, convingere care le este confirmată de versiunile ratate ale altor lumi paralele, precum cea românească. În ciuda acestui fapt, atunci cînd este adoptată de profesioniștii pro-occidentali ai clarității morale, logica izolaționistă este considerată  o virtute, în timp ce adoptarea ei de corespondenții lor suveraniști este tratată ca o dovadă de demență. 

        

Atacul minții

 

Gîndurile inteligenței artificiale sunt inteligente, dar nu sunt cordiale și nici nu pot deveni cordiale pentru că nu sunt gînduri propriu-zise. Inteligența artificială poate prezice un infarct, dar nu poate prezice și cu atît mai puțin preveni înșelarea inimii, care este un atac cardiac mai subtil și mult mai frecvent. În schimb, o inimă trează și vie poate să prevadă și să împiedice atacurile minții.

De fapt, IA și programele de învățare de tip Machine Learning sunt create pentru a reduce costurile în toate domeniile de activitate (în principal, prin reducerea erorilor, neprevăzutului și a timpului din unele sau din toate fazele unei operațiuni) și totodată pentru a delega responsabilitatea de la agentul uman (sau divin) la agentul impersonal al sistemului. 

O lume a cărei inteligență este tot mai limitată și a cărei inimă este tot mai înșelată va avea tot mai multă încredere într-un sistem care nu poate greși și care va lua întotdeauna decizia corectă pentru că va fi cea mai bună decizie dintre toate deciziile posibile chiar și atunci cînd această decizie va însemna sfîrșitul celei mai bune dintre toate lumile posibile.