Din perspectiva strategiei militare, atît cît am înțeles din filme și după cum pare și logic, formația compactă este recomandată în cazul confruntării cu un grup/grupuri compacte inamice, dar reprezintă un dezavantaj în cazul atacurilor indirecte sau venite de la distanță. De aceea, în cazul războiului psihologic și/sau spiritual, care sunt forme de atac la mare distanță, taberele care se confruntă urmăresc pe de o parte grupurile numeroase opuse, cauzînd astfel cu ușurință daune masive în primul rînd prin simpla deturnare a atenției grupului advers către false amenințări în scopul dublu al camuflării amenințării reale și al producerii unor conflicte interne în grupurile-țintă iar, pe de altă parte, se străduiesc să împingă indivizii izolați ai societății țintite în astfel de grupuri, controlate sau eventual create anume în acest scop.
Cînd indivizii dintr-o societate tind să se strîngă în grupuri tot mai mari și mai compacte, dar opuse între ele și aflate într-o anumită tensiune sau instabilitate interioară, iar cei izolați sunt tot mai rari, înseamnă că atacul este indirect și provine de la foarte mare distanță.
