Odată ce digitalizarea a fost încheiată prin implicarea indispensabilă a segmentului intelectual, care a oferit motivațiile pragmatice și morale transformării digitale a segmentului needucat, se iau acum măsuri pentru izolarea universului digital la nivelul claselor inferioare și pentru dezintoxicarea digitală a membrilor claselor superioare care au fost afectați de revoluția digitală din ultimii cincisprezece ani.
Platformele din România care au susținut și accelerat revoluția digitală în acest interval în numele adaptării la Vest și în vederea reducerii decalajelor, au început în ultimii doi ani să sublinieze efectele negative ale digitalizării (https://hotnews.ro/le-am-dat-copiilor-laptopuri-si-le-am-luat-creierul-asta-pentru-ca-nu-adaptam-tehnologia-pentru-a-se-potrivi-elevilor-ci-ii-remodelam-pe-copii-pentru-a-se-potrivi-instrumentelor-2123689), în ciuda faptului că acestea puteau fi anticipate și au fost de altfel vizibile chiar de la început. De fapt, aceste efecte au reprezentat chiar unul dintre obiectivele principale ale revoluției digitale, destinată exclusiv marginalilor social (https://totuldespremame.ro/tu-mama/lumea-in-care-traim/copiii-dintr-un-sat-pescaresc-din-tulcea-indrumati-de-bibliotecara-au-creat-un-sistem-antifurt-cu-gps-pentru-barcile-parintilor) și probabil că ele nu ar fi fost recunoscute nici acum dacă nu ar fi afectat, prin contaminare, și progeniturile claselor conducătoare.
Suveranitatea presupune astăzi independență de ordinea digitală, iar aceasta este integrată acum în educația transmisă copiilor din familiile bune, în timp ce suveranitatea iluzorie de tipul „turul doi, ânapoi!” este rezervată deplorabililor dependenți de rețea.
