Principiul alterității, teologia „străinului” și fenomenologia lui „celălalt” care le-au fost băgate românilor în cap și în inimă 24/7 în ultimii treizeci de ani de elita intelectuală „creștină” împreună cu ortodocșii educați, laici și clerici deopotrivă, în scopul dislocării românilor au dus pînă la urmă la rezultatul urmărit. Românii de astăzi, fie că fac parte din tabăra naționalismului mistic sau din cea a occidentalismului mistic, se identifică exclusiv prin raportare la străin. În cazul naționaliștilor, străinul bun este „Neamul” de care sunt total înstrăinați, confundîndu-l cu tribul propriu de alienați, iar străinul rău este progresistul; în cazul pro-occidentalilor, străinul bun este occidentalul progresist despre care nu știu nimic în afară de faptul că este la fel de alienat ca ei, iar străinul rău este pro-rusul, adică oricine nu este pro-occidental și nu crede în progres.
