miercuri, 2 iulie 2014

Secretul vieţii (II)


Absent sau prezent, departe sau aproape, „tu” cuprinde lucrurile şi lumea. Datorită lui „tu”, plopii nu mai sunt doar la marginea unui drum, ci mai ales la marginea unei vieţi, însoţind-o. Străbătute de un „tu”, lucrurile nu mai sunt fără soţ, chiar dacă, adunate, dau un număr impar. „Cu soţ” şi „fără soţ” numără firea cu inima, strămutând-o din planul adunării, al parului şi imparului, în cel al îmbrăţişării.