joi, 16 aprilie 2020

„Și era noapte”: Ioan 13, 30


Dacă referendumul pentru familie din 2018 ar fi reușit, statul român ar fi fost considerat atît în interiorul, cît și în afara țării drept un stat anti-european. Deși acesta a reprezentat un motiv suficient pentru sabotarea referendumului, a existat în plus temerea că reușita referendumului putea spori autoritatea Bisericii într-un mod care să amenințe ulterior desfășurarea agendei seculariste. În același timp, nu este exclus ca eventualitatea victoriei să fi alimentat o neliniște comparabilă și printre adversarii PF Daniel din interiorul BOR: consolidarea autorității patriarhului, adusă inevitabil de reușita referendumului, putea reprezenta pentru unii un preț prea mare pentru precizarea definiției constituționale a căsătoriei, după cum eșecul referendumului, fără a afecta (cel puțin pe termen scurt) înțelegerea normativă a căsătoriei, definită deja în Codul civil potrivit sensului ei natural și rațional, nu putea să nu se răsfrîngă negativ asupra PF Daniel.
Întîmplător sau nu, prestigiul patriarhului a slăbit de la referendum încoace. Cu cîteva luni în urmă s-a vorbit despre singurătatea PF Daniel (am menționat cazul aici: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/12/patriarhul-social-filantropic.html). La vremea ei situația mi s-a părut neobișnuită, dar acum, de cînd Biserica și-a recunoscut limitele în plan instituțional, singurătatea patriarhului devine tot mai evidentă cu cît aceste limite administrative, determinate obiectiv de raportul cu statul laic, sunt contestate în numele unui superiorități mistice a Bisericii, superioritate reală, dar aplicată inadecvat din cauza unei greșite înțelegeri a naturii Bisericii, situație discutată de Alexandru Racu în intervențiile de pe blogul său (vezi, de pildă, la https://alexandruracu.wordpress.com/2020/04/14/o-lamurire/).
Recentul acord dintre MAI și BOR în legătură cu participarea la slujba de Înviere, încheiat și apoi anulat la distanță de numai o zi, l-a pus iarăși într-o situație dificilă pe patriarh, care rămîne vinovat în ambele situații: fie prin permiterea venirii credincioșilor pentru a primi lumina și paștile (sporind teoretic riscul contaminării), fie apelînd la responsabilitatea credincioșilor, cerîndu-le să rămînă acasă în noaptea de Înviere (obligîndu-i astfel să renunțe parțial, prin absența lor fizică, la una dintre marile bucurii ale vieții creștine).
Este posibil ca în noaptea de Înviere să apară grupuri de credincioși care-și închipuie că prin participarea la slujbă aduc o mărturie creștină comparabilă cu cea a creștinilor din perioadele de prigonire a creștinismului. Unii sunt poate bine intenționați, dar sunt înșelați de cei care-i incită și care știu ce fac. În realitate, o astfel de reacție nu ar aduce nici o mărturie pentru Hristos: mărturia va fi oricum adusă deja în fiecare biserică ortodoxă din țară, unde slujba va fi săvîrșită fără nici o piedică din partea autorităților. Tot ce vor reuși aceste grupuri va fi un act provocator care le va satisface unora poate conștiința martirică de „adevărați creștini” în care nu se ascunde decît ceva prostie și o măsură uriașă de slavă deșartă. Mai ales, gestul unor astfel de teroriști duhovnicești se va răsfrînge direct asupra Patriarhului Daniel, a cărui prezență ca Întîi Stătător este pusă tot mai agresiv în discuție în special de site-urile și platformele pretins conservatoare mai ales de la episodul sinodului din Creta din iunie 2016 încoace. Recomandările Patriarhiei cu privire la împărtășirea cu lingurițe aduse de-acasă, ori sfătuirea celor bolnavi să nu participe la slujbe (https://basilica.ro/patriarhia-romana-masuri-sanitare-si-spirituale-in-timp-de-epidemie/) au fost considerate de unii drept un gest de lepădare față de Hristos; în același timp, ierarhii și clericii care criticau comunicatul Patriarhiei erau citați ca pilde de statornicie în dreapta credință.
Dacă s-ar fi investit în referendumul pentru familie o energie apropiată de cea depusă în ultimele trei luni pentru mobilizarea credincioșilor ortodocși în vederea împărtășirii cu orice preț în condițiile epidemiei, sau pentru a participa la slujbă cu orice preț în condițiile restricțiilor impuse de carantină, referendumul ar fi trecut fără probleme. Impresia mea este că nu s-a dorit validarea referendumului din aceleași motive pentru care în ultima vreme li se cere credincioșilor să fie prezenți în biserici; ele n-au nimic de-a face cu viața în Hristos, ci urmăresc plasarea patriarhului într-o situație critică.
Nu știu cine se ocupă de treburile astea și nici nu mă interesează. Știm însă cine ar avea de cîștigat dintr-o eventuală plecare a PF Daniel din funcția de patriarh: tocmai pildele recente de statornicie în dreapta credință care, în mod curios, sunt strîns apropiate de acei intelectuali ortodocși care și-au demonstrat, odată cu știința de carte, incultura Duhului.  
La un an de la referendumul pentru familie, Teodor Baconschi făcea cîteva observații instructive:

„Un element de noutate e că - după ce invalidarea referendumului a fost prezentată public (și) ca «înfrângere» a Bisericii majoritare - ierarhia BOR a tras câteva concluzii necesare: s-a redeschis către elita intelectualilor mireni, tot așa cum, la firul ierbii, creștinii de toate confesiunile au început să conlucreze pentru apărarea valorilor comune.
Biserica Ortodoxă începe să înțeleagă că modelul ei de sorginte bizantină - bazat pe conglăsuirea Stat-Biserică – trebuie revizuit în manieră creștin-democrată («o Biserică liberă, într-un Stat liber»).
Dacă această reflecție din sânul BOR se va maturiza, Biserica majoritară ar putea sprijini, în viitor, forțe politice declarat creștine (mai ales dacă USR și Demos sau alte asemenea formațiuni își vor confirma, la guvernare, afectul anti-clerical)” (https://newsweek.ro/social/un-an-de-la-referendumul-vrajbei).

Ce-i drept, cel puțin o parte a ierarhiei BOR s-a redeschis „către elita intelectualilor mireni”. Sigur, Mitropolia Munteniei și Dobrogei nu i-a neglijat niciodată pe intelectuali (Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei dovedindu-se deosebit de ospitalier cu diverși intelectuali ortodocși, mai mult sau mai puțin apropiați de un politician care a susținut fățiș legalizarea prostituției; în plus, declarațiile lui Bănescu au fost uneori cel puțin bizare, încît în unele cazuri nu se poate ști precis dacă a vorbit în nume propriu sau dacă a reprezentat Patriarhia vezi https://romania.europalibera.org/a/bor-coronavirus-impartasania-nu-este-sursa-infestare-ce-se-intampla-cu-slujbe-paste/30504711.html, ; Sever Voinescu, redactor-șef la Dilema veche, are propria emisiune la Trinitas TV, etc.). Însă de-abia Mitropolia Moldovei s-a dovedit surprinzător de deschisă și de generoasă cu ei.
Întrucît este vorba despre același grup de intelectuali care au găsit la editura Mitropoliei Moldovei un sprijin nemijlocit (https://edituradoxologia.ro/colectie/eseu-0), s-ar putea pune întrebarea dacă nu cumva Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, format în 1990, s-a reconstituit la un nivel informal în Mitropolia Moldovei (nu m-ar mira dacă, în eventualitatea în care IPS Pimen nu va supraviețui epidemiei și mai ales gîndurilor și urărilor de bine, viitorul arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților să fie un discipol al domnului Andrei Pleșu sau cel puțin un ierarh devotat valorilor UE) pe baza unor principii și urmărind obiective al căror liberalism este camuflat de o spiritualitate aparent ortodoxă.
Totodată, PS Ignatie al Hușilor, reușește performanța de a fi în același timp citat și recomandat ca model de ierarh ortodox de către site-uri tradiționaliste (vezi la https://www.activenews.ro/stiri-social/Jurnalistul-Razvan-Bucuroiu-despre-Episcopul-Ignatie-al-Husilor-Curajul-sau-marturisitor-a-devenit-o-marca-atitudinala-159520, sau la https://www.activenews.ro/stiri/Episcopul-Husilor-PS-Ignatie-despre-Sfanta-Impartasanie-%E2%80%9EMedicamentul-nemuririi-a-devenit-in-era-coronavirusului-medicamentul-muririi-160301, vezi și http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfintele-taine-sunt-realitati-nu-simboluri-profanare-euharistia-medicamentul-nemuririi-nu-poate-imbolnavi-episcopi-romani-ps-macarie-ignatie-iustin-marturisiri-puternice-ispita-modificarii-randuielii/), episcopul Hușilor fiind totodată și unul dintre puținii ierarhi apreciați de intelectuali (vezi aprecierea lui T. Baconschi la https://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/o-voce-proaspata). La rîndul său, într-o interpretare a „Cuvîntului către tineri” a Sf. Vasile cel Mare, PS Ignatie descoperă la Sf. Vasile „un caz aproape insolit: cultura ne poate pregăti pentru sfințenie.” („Sfântul Vasile cel Mare: Interacțiunea dintre «pridvorul culturii»” și «naosul teologiei»”, Tabor, nr. 1, aprilie 2009, p. 27, http://tabor-revista.ro/pdf/10329.pdf ), ilustrînd ideea prin menționarea cazurilor unor intelectuali creștini precum H.-R. Patapievici și Andrei Pleșu (p. 29-31).
În sfîrșit, una dintre ctitoriile recente ale PS Ignatie al Hușilor este revista Horeb, unde publică o parte dintre intelectualii care nu doar că au deturnat, cu sprijinul nemijlocit al ierarhiei, discursul public al ortodoxiei românești din perioada postcomunistă, ci au deformat pînă și înțelegerea misiunii Bisericii în istorie, oferindu-i mărețul rol de civilizare a barbarilor: „Excelentă lucrare face PS Ignatie al Hușilor! Ultima izbândă a acestui ierarh vrednic este revista anuală Horeb, care mi-a ajuns astăzi. Sunt onorat să semnez alături de Prea-Sfinția Sa și de prieteni dragi, precum Teodor Baconschi, Radu Preda, Mihail Neamtu, Petre Guran. Iată ce am publicat acolo: Creștinism și civilizație” https://www.facebook.com/papahagi/posts/506735246624071?__tn__=K-R
Totodată, Mitropolia Moldovei a fost implicată în experimente educaționale necreștine, precum metoda „mentalității deschise” (vezi pe larg la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/superteach-pentru-mentalitate-deschisa-in-educatie-intre-fundatia-scoala-varlaam-institutul-de-dezvoltare-personala-al-mormonilor-americani-si-activistii-rezist-anti-ortodocsi/). De asemenea, purtătorul de cuvînt al Mitropoliei Moldovei, părintele Constantin Sturzu, pare grăbit să vadă în principiile unui program de etică corporatistă valori creștine precum smerenia și iubirea, amestecînd de-a valma metanoia creștină, schimbarea omului în Hristos și renașterea lui la viața în Hristos cu spiritul de echipă al angajatului dintr-o companie (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-manager-smerit-poate-avea-succes-dar-un-angajat-preocupat-de-binele-celorlalti--149508.html). Părintele Sturzu se află într-o companie bună: intelectuali de succes precum Mihail Neamțu sau H.-R. Patapievici, față de care clerul și ierarhia ortodoxă nu au avut decît o încredere necondiționată, au fost prezenți la evenimentul lansării conceptului Outward Mindset: „INSTITUTUL DE DEZVOLTARE PERSONALA – LIVE - ”CUM SCHIMBĂM MENTALITATEA?”. Dacian Cioloș, Dragoș Anastasiu și Horia Patapievici împreună cu lideri de top vor fi prezenți la evenimentul de lansare a conceptului Outward Mindset, creat de liderul mondial în schimbarea mentalității, Institutul Arbinger, USA. "Am fost onorat să particip la această dezbatere alături de Premierul Dacian Cioloș, Horia Patapievici, Dragoș Anastasiu, Cristina Gheorghe și Felix Tătaru." Mihail Neamtu https://www.facebook.com/idpleadership/posts/1112919468785228/)      
Faptul că purtătorul de cuvînt al Mitropoliei Moldovei laudă cartea Mentalitatea deschisă, găsind „în întreaga abordare un miez creștin” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-manager-smerit-poate-avea-succes-dar-un-angajat-preocupat-de-binele-celorlalti--149508.html) în timp ce-l recomandă cu altă ocazie pe Andrei Pleșu ca pe un „un pilduitor semănător” (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei), mi se pare că sugerează nu doar o disponibilitate față de elita intelectualilor mireni, ci și acea îndepărtare față de înțelegerea bizantină a relației cu statul la care T. Baconschi invita BOR în pasajul citat mai sus.
Sunt mai multe de spus la acest capitol și poate că voi continua discuția într-o postare viitoare. Ce mi s-a părut important de reținut este că mesajele critice precum și cele despre singurătatea patriarhului vin din aceeași tabără care-l descrie pe PS Ignatie al Hușilor ca pe „cel mai iubit episcop”, în timp ce apropierea lui de „elita intelectualilor mireni” este considerată neesențială.
Referendumul pentru familie a eșuat, dar asta nu înseamnă că nu a fost util, sau că nu a putut fi valorificat ulterior. Totul depinde de cine-i scrie istoria și îi trage concluziile. Dacă, de pildă, de referendum se ocupă, printre alții, Teodor Baconschi, Vasile Bănescu, Sorin Lavric, Mihail Neamțu, Preot Constantin Necula, Adrian Papahagi, sau Radu Preda (https://basilica.ro/cartea-socul-referendumului-a-fost-lansata-la-facultatea-de-teologie-din-bucuresti/), înseamnă că nu este totul pierdut. Înseamnă că sunt printre noi, în Biserică, oameni care au deja lumina aprinsă și, mai ales, sunt pregătiți să o împartă cu noi, indiferent că mergem sau nu la Înviere.