vineri, 17 aprilie 2020

Cugetarea la moarte (II)


Toate cuvintele rostite de Hristos pînă în ceasul morții sunt cuvinte de pe cruce. Toate cuvintele lui Hristos vorbesc de pe cruce pentru că vorbesc despre crucea lepădării de sine și urmării lui Hristos. Toate cuvintele lui Hristos de după Înviere au crucea în ele. Crucea nu aduce noroc, sănătate și fericire, cum crede lumea, ci suferința adusă de lumea din noi și din afara noastră și bucuria de a trăi în Hristos. Bucuria creștinului nu este bucuria cuiva care a scăpat de suferință și de greutăți, ci bucuria cuiva care întîmpină și poartă totul în Hristos. Crucea nu ne scapă de greutăți și nici nu le face mai ușoare: crucea ne scapă de noi.
Nu putem birui lumea decît luîndu-ne crucea în Hristos. Dar lumea știe aceasta, așa că ne oferă crucea în numele lumii. Crucea lumii este crucea care ne apără de Hristos. Creștinul înlumit se închină pentru a fi ferit de orice l-ar putea despărți de viața aceasta, de lumea aceasta, de trupul acesta, de modul acesta de viață. Mesajele publice optimiste care circulă în perioada epidemiei, copiii românilor din străinătate care vorbesc atît de frumos la televizor în videoclipuri emoționante despre familie și viață ținînd în mînuțe un steguleț frumos colorat în culorile curcubeului, mesajele de tipul „dacă suntem răbdători și buni la suflet ne vom salva cu toții” (pe care l-am întîlnit pe ușa unei farmacii), sunt mesaje ale morții. Nu va fi nimic bine dacă vom supraviețui epidemiei, rămînînd la fel. Vom rămîne în moartea noastră, pe care molima doar ne-a amintit-o.
Răspunzînd Julianei din Norwich, o mistică din secolul XIV, care suferea pentru păcatele lumii și nu înțelegea de ce lumea stăruie în păcat, Hristos îi răspunde într-o viziune: „Trebuie să fie și păcat; dar totul va fi bine, și totul va fi bine și toate lucrurile vor fi bune”. După cum avea să-i arate în viziunile ulterioare, păcatul și moartea pot fi biruite, iar slava lui Dumnezeu va străluci peste creație.  
Odată cu viața, lumea ne dă și moartea. Odată cu moartea Lui, Hristos ne dă și viața Lui. Lumea ne dă crucea despărțirii de Hristos și unirii cu ea; Hristos ne dăruiește crucea despărțirii de lume și unirii cu El. Lumea ne dă pacea ei, ne asigură că totul va fi bine, deși lumea nu poate da decît păcatul, răul și moartea. Hristos ne dă pacea Lui:  
Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla.” (Ioan 14, 27-29)