Președintele Universității Stanford, neurologul Marc Tessier-Lavigne, și-a anunțat demisia în urma unei investigații asupra acuzațiilor de fraudă și născocire în trei dintre lucrările științifice ale laboratorului său, inclusiv în una citată drept cel mai important rezultat cu privire la boala Alzheimer din ultimii 20 de ani. Raportul l-a exonerat de comiterea fraudei, dar a constatat că nu a reușit să corecteze erorile odată ce i-au fost aduse la cunoștință.
Pandemia a oferit o privire asupra cît de departe vor merge oamenii de știință pentru a înclina concluziile către o narațiune preferată.
[…] Retraction Watch, o organizație care presează publicațiile să retragă studiile necinstite, estimează că 5.000 de lucrări sunt retrase pe an, dar că aceasta este doar o mică parte din cîte ar trebui retrase. Membrii organizației susțin că cei mai mulți oameni de știință care retrag lucrările nu au de suferit nici un fel de penalizare în carieră, în timp ce „cei ale căror lucrări nu au fost retrase au și mai puține griji”.
[…] Ivan Oransky și Adam Marcus de la Retraction Watch spun că majoritatea revistelor sunt reticente în a retrage lucrările chiar și atunci cînd se demonstrează gravitatea falsității concluziilor. În cazul lui Tessier-Lavigne, savantul a încercat să aplice corecții la două lucrări în 2015, dar jurnalele nu le-au publicat. Cell a spus că nu este necesară o corecție; Science a spus că va publica corecțiile sale, dar nu a făcut-o. Oransky și Marcus spun că Science „are un număr mare de cazuri în care nu a reușit să acorde prioritate retractărilor”. Universitățile sunt, de asemenea, reticente în a investiga fraudele care le-ar putea păta reputația și preferă să investigheze în secret, presupunînd că o fac.
[…] John Ioannidis de la Universitatea Stanford a publicat o lucrare în 2005 care arată că majoritatea rezultatelor cercetărilor publicate sunt false. În 2016, un sondaj realizat de Nature cu 1.576 de cercetători a constatat că peste 70% au încercat și nu au reușit să reproducă rezultatele experimentale din alte laboratoare, dar că revistele s-au dovedit reticente în a publica astfel de studii negative.
[…] adevăratul scandal în știință nu sunt fraudele criminale, dintre care există întotdeauna un număr mic, nici dragarea datelor și publicarea nefiltrată, ci păzirea consensului (gate-keeping), gîndirea de grup și părtinirea care politizează unele domenii ale științei, transformînd-o în dogma cunoscută sub numele de „Știință”. Pandemia ne-a arătat cît de departe vor merge oamenii de știință de vîrf pentru a deforma concluziile către o narațiune preferată și pentru a suprima dezbaterea.
[…] Cel mai șocant caz se referă la lucrarea „Originea proximală” care a închis dezbaterea despre originea Covid-19 pentru cea mai mare parte a unui an. Publicată de Nature Medicine în martie 2020, a exclus „orice tip de scenariu cu privire la originea de laborator”, înșelîndu-mă pe mine și pe mulți alții. E-mailurile și mesajele Slack lansate de o subcomisie a Congresului luna trecută arată cum cei cinci autori ai lucrării au crezut în privat că mai multe tipuri de scenarii bazate pe originea de laborator sunt într-adevăr posibile, chiar „foarte probabile”.
Ei au continuat să admită asta în secret, chiar în timp ce și-au redactat lucrarea, editînd-o pentru a corespunde presiunilor „superiorilor” și ale editorilor de reviste pentru a face conținutul și mai dogmatic, apoi l-au publicat și au răspuns la întrebările mass-media, celebrînd totodată influența acesteia. Autorul principal a spus în mod uimitor Congresului în urmă cu două săptămîni că publicarea unei opinii opuse lucrurilor pe care le crede în realitate reprezintă „pur și simplu procesul științific”. Dar faptul că șefii principalelor lor agenții de finanțare au făcut parte din conversație, sugerînd chiar modificări, fiind dornici (în cuvintele lui Collins) „să elimine această conspirație foarte distructivă”, a influențat evident ceea ce au scris.
Luna trecută, 47 de oameni de știință au trimis o scrisoare editorului revistei Nature Medicine, solicitînd retragerea lucrării „Proximal Origin”, susținînd că „declarațiile autorilor arată că lucrarea a fost și este un produs al unei conduite științifice greșite”. Pînă acum, editorul, Joao Monteiro, a refuzat să ia în considerare retragerea, argumentînd că a fost doar un articol de opinie, în ciuda faptului că a fost revizuit de colegi și salutat ca un studiu de închidere a cazului.
[…] Un truc obișnuit, jucat în prezent de apărătorii lucrării „Proximal Origin”, este să le spui ereticilor: cum de nu ți-ai publicat criticile într-un jurnal evaluat de colegi? La care răspunsul este: pentru că ați folosit evaluarea peer review pentru a împiedica publicarea oricărei opinii diferite.
[…] Pandemia a arătat cum ar putea fi reformată știința. Multe rezultate au fost postate online ca „pre-tipărir” înainte de a fi revizuite de către colegi. Acest lucru ne-a permis tuturor, experți sau nu, să analizăm dovezile și, dacă este necesar, să desființăm concluziile – fără a ne ascunde în spatele anonimatului. […] „Dacă nu suntem capabili să punem întrebări sceptice, să-i interogăm pe cei care ne spun că ceva este adevărat, să fim sceptici față de cei care dețin autoritate, atunci suntem victimele sigure ale primului șarlatan, politic sau religios, care se îndreaptă spre noi sigur pe sine”, a spus Carl Sagan.
(Matt Ridley, „Science fiction: the crisis in research”, The Spectator, 12 august 2023. Textul integral la https://www.spectator.co.uk/article/science-fiction-the-crisis-in-research/. Selecție și traducere de Gh. Fedorovici.)
