În pilda semănătorul din capitolul 13 din Evanghelia după Matei, sămînța cea bună este reprezentată de fiii împărăției, neghina se referă la fiii celui rău, semănătorul seminței bune este Fiul Omului iar semănătorul neghinei este diavolul. Omul își aduce roada înmulțindu-și sămînța prin ascultare de Hristos sau prin ascultare de satana. Roada este dezvăluirea împărăției. Fiii celui rău vestesc împărăția celui rău ca și cum ar fi împărăția cea bună. Ei fac asta ori pe calea progresistă, și anume prin ignorarea sau negarea directă a împărăției lui Dumnezeu, descrisă ca o iluzie cauzată de ignoranță, ori pe calea păgînă, fie prin ignorarea sau negarea directă a împărăției răului precum în gnosticism, fie prin suprapunerea împărăției omului și a împărăției lui Dumnezeu, așa cum se întîmplă în religia românismului, care este o încercare diabolică de anulare a îndumnezeirii omului și a evangheliei prin înlocuirea ei cu vestea bună a împărăției neamului îndumnezeit.
Atît calea progresistă spre împărăția omului, cît și căile păgîne spre ea au fost adoptate de noua BOR și confirmate ca niște căi sigure spre împărăția lui Dumnezeu. Nerăbdarea cu care neghina dorește începutul secerișului (fie în varianta gnostică a „pilduitorului semănător”, https://doxologia.ro/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei , fie în cea suveranistă/naționalistă a poporului mesianic, care a înlocuit proletariatul mesianic din perioada comunistă recuperînd totodată mistica legionară a pămîntului sfințit prin sîngele sfînt al neamului) dezvăluie în mod precis nivelul ei de confuzie cu privire la natura celor două împărății, a celor doi semănători și a celor două tipuri de semințe.
