În urmă cu un an, dl Baconschi observa dezgustat:
„Orice târfă dă lecţii poporului român.” (http://www.ancheteonline.ro/2014/08/din-capitolul-intelectuali-contra-elenei-udrea-theodor-baconschi-orice-tarfa-da-lectii-poporului-roman/).
Dacă politica e curvă sau nu, asta o ştiu mai bine cei care o frecventează;
ştiu doar că, în termeni colocviali, “curvă” este orice om care se vinde. Iar
tot ce ştim până acum despre politicienii români este îndârjirea cu care-şi
negociază preţul.
Altfel, sunt sigur că există desfrânate de la care
poporul român are de învăţat, la fel ca oricare alt popor. Mă gândesc la „sfintele
care mai înainte au fost desfrânate” (http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&path=35&product_id=73).
Maria Egipteanca, a cărei pomenire s-a făcut ieri, în Duminica a Cincea din
Post, este doar una din ele.
Numai că dacă astăzi o prostituată, aşa cum a fost
Maria Egipteanca înainte de convertire, ar voi să intre în biserică, nimic nu
ar împiedica-o. E drept, în felul acesta am avea un creştin în plus. Dar un
sfânt mai puţin. Poate că asta s-ar întâmpla pentru că nu mai avem mijlocitori:
am rămas doar cu intermediarii.
Dintre membrii importanţi ai Grupului de Reflecţie
pentru Înnoirea Bisericii, Stăniloae, Anania şi Bernea au murit. Au rămas
Daniel Ciobotea, astăzi patriarh, şi Teodor Baconschi, teolog şi politician. Din
vechiul nucleu se pare că nu a mai rămas nimeni care să poată împiedica înnoirea
Bisericii, un proces irezistibil şi, mă tem, ireversibil. Cel puţin tot atât de
irezistibil pe cât îi părea teologului Baconschi farmecul Elenei Udrea (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8055430-teodor-baconschi-catre-elena-udrea-trebuie-fac-eforturi-monumentale-nu-cad-sub-farmecul-tau-calitate-coleg.htm).
Iar când Patriarhul Daniel îi oferă lui Liviu Dragnea Ordinul Sfinţii Martiri
Brâncoveni (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18293706-liviu-dragnea-primit-ordinul-sfintii-martiri-brancoveni-din-partea-patriarhului-daniel.htm),
te poţi întreba dacă nu cumva şi patriarhul consideră, asemenea dlui Baconschi,
că „uneori, e preferabil să progresezi pe o bază injustă decât să regresezi pe
o bază virtuoasă” (http://www.rostonline.org/rost/aug2008/care-laicat.shtml).
Pe drumul de la triptic la pictorial (http://www.realitatea.net/foto_1187314_elena-udrea-pe-coperta-tabu_883465.html)
şi, mai departe, la Facebook (http://gazetadecluj.ro/stiri-cluj-cultura/teodor-baconschi-tine-lectii-despre-facebook-la-ubb/),
se acumulează o experienţă care asigură înnoirea Bisericii exact în măsura în
care au înnoit-o pe Mihaela Rădulescu, reputat autor al editurii Polirom,
intervenţiile de chirurgie plastică. „Nimicul cleios in care ne-am afundat” (http://www.ancheteonline.ro/2014/08/din-capitolul-intelectuali-contra-elenei-udrea-theodor-baconschi-orice-tarfa-da-lectii-poporului-roman/),
nu este legitimat de voturile românilor, cum vrea dl Baconschi să ne facă să
credem, ci a ajuns să fie votat pentru că a fost legitimat în prealabil prin
aprecierea acordată public fie de intelectuali creştini precum Baconschi, fie de
patriarhul Daniel însuşi. Nu orice târfă dă lecţii poporului român, ci doar
cele invitate pe scenă de elita amorală (vezi https://alexandruracu.wordpress.com/2012/01/06/mircea-platon-putzi-clone/).
Acest „nimic cleios” este ceea ce rămâne o dată cu retragerea persoanei: o
mască.
E drept că Sf. Ioan Gură de Aur, patronul anului
2015 în calendarul BOR, a luptat „pentru demnitatea fiinţei umane, pentru
dreptate şi sfinţenie” (http://patriarhia.ro/proclamarea-anului-2015-in-patriarhia-romana-ca-anul-omagial-al-misiunii-parohiei-si-manastirii-azisi-anul-comemorativ-al-sfantului-ioan-gura-de-aur-si-al-marilor-pastori-de-suflete-din-eparhii-7806.html).
Dar a luptat mustrându-i pe mai-marii zilei şi comparând-o pe împărăteasa
Eudoxia cu Irodiada. Gestul i-a adus condamnarea din partea unui sinod,
interdicţia de a mai intra în biserică şi, ulterior, surghiunul şi moartea.
Acordarea unui simbol al sfinţeniei, precum
Ordinul Sfinţilor Martiri Brâncoveni, unui om compromis înseamnă a compromite
însăşi semnificaţia sfinţeniei. Curajul este unul dintre atributele sfinţeniei,
iar încurajările cu care domnitorul creştin îşi îmbărbăta copiii înaintea
călăului îl întrupează pe deplin. Prin gestul său, Patriarhul Daniel nu a făcut
altceva decât să-i pună pe martirii Brâncoveni la dispoziţia celor care-şi
extrag curajul din frica noastră. Efortul „elitei de dumping” (http://gandeste.org/general/elita-de-dumping/26040)
de a goli valorile de conţinut este astfel înlesnit de acţiunile unei ierarhii de intermediari.
Maria Egipteanca de astăzi nu mai este împiedicată de
nici o putere să intre în biserică: banii cu care soseşte de prin Alexandriile
timpului nostru fac ca o putere nevăzută să-i ţină permanent deschise uşile
Catedralei Patriarhale din Bucureşti. De aceea şi Zosima cel de astăzi rămâne
tulburat, fiind lipsit de ocazia de a vedea pe altcineva care „să-l întreacă în
săvârşirile cele bune”. Iar noi rămânem doar cu lecţiile pe care orice târfă
legitimată de elită are chef să ni le dea.
