Nu trebuie să ai tractor ca să fii tractorist.
Mentalitatea de tractorist este cea a omului care consideră că toate ogoarele i
se cuvin din simplul motiv că le lucrează, le-a lucrat sau le-ar putea lucra. La
fel gîndeşte şi oricine consideră că un teren i se cuvine pentru că se
învecinează cu terenurile proprii, sau pentru că un teren oarecare nu este
lucrat de proprietarul terenului respectiv sau nu este lucrat aşa cum l-ar
lucra el, „tractoristul”. De fapt, unui tractorist adevărat poate să-i
lipsească orice justificare: un teren i se cuvine doar pentru că-i place, sau
din simplul motiv că se uită la el. Aşa cum se uită de pildă politicienii din
România la harta terenurilor agricole din România. De douăzeci şi şase de ani,
România este condusă de nişte tractorişti pe care noi îi tocmim, prin votul
nostru, cîntărindu-le competenţa în lucrările agricole, cînd de fapt ei nu au
decît o singură competenţă, măsurarea terenurilor, şi un singur interes, acapararea
lor.
Asta nu înseamnă că nu poţi să ai tractor şi să
fii un om cinstit. Cinstit cu pămîntul pe care-l lucrezi şi cu oamenii al
căror pămînt îl lucrezi.
Nu oricine îşi cîştigă pîinea de pe urma
tractorului este un tractorist, după cum poţi fi tractorist fără să ai tractor ori habar de
conducerea lui. Tractorist este omul care se gîndeşte la pămînt cu mintea unei
maşinării: copacul se taie cu drujba, apa nu se mai scoate cu găleata, ci se trage prin
pompă, pămîntul se exploatează mecanic. Efectul mecanizării lucrărilor este că
ne face să percepem pămîntul, natura, ca pe o maşinărie perfectă care se poate alimenta la nesfîrşit. Dar dacă pămîntul ar fi fost o maşinărie, s-ar fi
defectat demult. Din fericire, pămîntul, indiferent că e plat sau rotund, este
un organism viu. Transpiră, respiră. Noi trăim pentru că el trăieşte. Şi tocmai
pentru că trăieşte, poate să şi moară. Mai precis, poate fi ucis atunci cînd nu
mai este perceput ca un organism, ci ca o maşinărie. Cum poţi pretinde că respecţi pămîntul cînd îl atingi doar prin intermediul pedalei şi al manetei? Cînd îţi străbaţi terenurile cu mouse-ul? Diversele tipuri de
tractorişti, de la cei din tractor la cei din guvern şi parlament tocmai asta
fac. Şi nu se vor opri nici măcar după ce pămîntul va deveni steril, dacă
maşinăria lor va continua să funcţioneze.
O maşinărie nu se poate opri singură decît dacă se
face praf ori dacă i se întrerupe sau termină sursa de energie. Ceea ce înseamnă
că oamenii de felul acesta pot fi opriţi chiar dacă ei nu se pot opri. Ei îşi ambalează
motoarele, îşi expun angrenajele, utilajele şi toate accesoriile de imagine
doar pentru a ne face să uităm că întrerupătorul, cheia de contact se află la
noi.
La ţară, oamenii îi cunosc doar pe tractoriştii
care lucrează cu tractorul. Îi respectă pentru că la ţară sunt respectaţi toţi
oamenii muncitori. Dar pentru că nu toţi îşi fac treaba cu seriozitate şi
respect pentru pămînt şi oameni, puţini tractorişti sunt şi preţuiţi.
Înainte de 1990, la mine în comună erau cam tot atîtea
tractoare cît tractorişti. Astăzi sunt tot mai mulţi tractorişti, şi ceva mai
puţine tractoare. Şi mult, mult mai puţini oameni.
„Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”. Există inimi care nu sunt împiedicate să afle comoara adevărată chiar dacă sunt ajutate de maşinării, de stimulatoarele cardiace. Dar atunci cînd omul întreg a devenit o maşinărie, inima, chiar dacă a rămas de carne, s-a transformat într-un mic angrenaj, o piesă mecanică de o anumită complexitate. Este o bijuterie care ascunde o comoară: cuprinde deja toate ogoarele pe care tractoristul le-ar putea călca cu roata sau doar atinge cu raza privirii.
