„As
one of the Western Hemisphere’s last communist strongmen begins to ever so slightly
lower the barriers for reporters, his free-market neighbors, led by the
ultimate capitalist, increasingly herd them into quarantine.” (http://www.nytimes.com/2016/03/28/business/media/victory-lap-and-wink-as-obama-and-raul-castro-meet.html?_r=0)
(„În timp ce
unul dintre ultimii lideri comuniști influenți din emisfera vestică începe să
înlăture oricît de puțin obstacolele din fața reporterilor, vecinii lui din lumea
pieței libere, conduși de capitalistul suprem, îi mînă tot mai puternic pe
reporteri în carantină”).
Dar „capitalistul suprem” nu s-a dus în Cuba
pentru a contribui la libertatea presei, ci pentru a propune libertatea pieței.
O piață liberă nu are nevoie de o presă liberă. Pentru că o presă liberă ar
putea dezvălui constrîngerile, presiunile şi chiar crimele cerute de o piață
liberă. O piață nu e liberă decît dacă se descotoroseşte de orice ar
împiedica-o să fie „liberă”, adică afacerea personală a celui care face
jocurile. „Totul nu-i decît o afacere,”
a fost mesajul literal al lui Obama în Cuba. [1] „Totul e personal”, a recunoscut Fidel
Castro ca de la dictator la dictator, iritat de limbajul codificat al americanului. Diferența dintre cei doi este că Fidel
vrea să rămînă liber.
Notă:
[1] „Obama is using this business event to make a
not-so-veiled critique of socialism.” (http://www.theguardian.com/world/live/2016/mar/21/barack-obama-cuba-visit-raul-castro?page=with:block-56f066d8e4b04098f62c5db0#block-56f066d8e4b04098f62c5db0).
