Îl întreb în
această dimineață pe un vecin trecut de șaptezeci de ani (instinctul de
conservare mă face să evit dialogul cu persoane mai tinere): „Care
este diferența dintre ceața de astăzi și cea de ieri?”
„Timpul!” îmi
răspunde fără ezitare și cu un zîmbet melancolic vecinul meu. „Dar dacă toate
zilele sînt identice, nu pierdem oare noțiunea timpului?”, insist eu.
La care vecinul
meu îmi răspunde încurajator: „D-aia trebuie să ne mai întîlnim din cînd în
cînd!”
Știu că sensul
replicii vecinului meu scapă fatalmente românilor aflați sub șaptezeci de ani. Am scris așadar următoarele versiuni ale poemului de mai jos pentru cei bătrîni ca ceața, ca ziua de ieri, ca ziua
de astăzi, pentru cei bătrîni ca strigătul pescărușului. Pentru cei care ne mai pot ajuta să deosebim între ceața zilei de ieri și ceața zilei de astăzi.
Prima variantă:
între ceața de
astăzi
și ceața de ieri
doar strigătul
pescărușului
A doua variantă:
pierdute în
ceață
ziua de ieri și ziua
de azi
urmează
strigătul pescărușului
A treia variantă:
peste hotarul de
ceață
strigătul
pescărușului
ceaiul e gata