Izolarea individului față de sine este cauzată de izolarea lui față de Dumnezeu și cauzează mai departe izolarea lui față de ceilalți indivizi. De aceea, omul deschis prezenței neîntrerupte a lui Dumnezeu nu este niciodată singur și nu se izolează niciodată chiar dacă este izolat de ceilalți oameni, care rămîn cu atît mai singuri cu cît se scufundă mai adînc în absența lor neîntreruptă.
