În fiecare seară adorm în lumea mea,
în fiecare dimineață mă trezesc în lumea cealaltă
plină de o nouă lumină, de o verdeață neatinsă;
răsare o durere proaspătă
în fiecare dimineață,
în fiecare dimineață o întristare și o suspinare nebănuite
mă-ndeamnă să ies la lucrul meu și la lucrarea mea pînă seara
cînd lumea cealaltă
își cunoaște apusul ei
strînsă în aceeași veche bucurie
din lumea mea.
Cît s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Umplutu-s-a pămîntul de bucuria Ta!
