Recent,
Alexandru Racu semnalează pretenția reformatorilor de dreapta de a conduce BOR
în acord cu principii și obiective străine Bisericii, un grup care le reproșează
ortodocșilor că „nu aderă la dreapta și preadocumentata credință a unui alt
grup social, un grup cu totul diferit și ca structura, si ca preocupări, care
se strofoacă cu articole și seminarii să-i invețe pe proștii de credincioși
adevărata ortodoxie, dar ei tot după Cleopa, Papacioc și Boca se țin. E un fel
de continuare a liniei Pleșu, Bădiliță, Pataconsky, doar că în alți termeni
teologico-politici, mai progresist-liberali” (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/12/30/reformatorii/).
Problema este că
reformatorii de dreapta luptă împotriva reformatorilor de stînga cu
binecuvîntarea ierarhiei BOR. Prin ierarhi precum PS Ignatie al Hușilor, stînga
nu este contestată în numele învățăturii creștine, ci în numele adevărului absolut
al economiei de piață:
„Capitalismul
înseamnă libertate și prosperitate (inclusiv pentru cei săraci). Comunismul
înseamnă sclavie și sărăcie sigură (inclusiv pentru cei bogați, nu pentru cei
privilegiați; este o diferență). Primul poate fi imperfect. Al doilea, sigur, este
criminal și păcătos din fașă. Deci, întotdeauna voi opta pentru primul. Nu apăr
capitalismul cu Evanghelia în mână, ca n-a fost mai întâi capitalismul și apoi
Evanghelia. Ci îmi dau seama de rădăcinile și nuanța creștină a acestuia.” https://stiriest.ro/2019/11/06/nu-apar-capitalismul-cu-evanghelia-in-mana-marxistii-reciclati-si-bolsevicii-crestini-au-actionat-prompt/?fbclid=IwAR2oiJTLpLdnVbwxJ9-fmRxYD8kJ8rg2P30mDa4AxhK3t6hC_FSs-DFPg9s
(intervențiile PS Ignatie, acest ierarh atît de apreciat de Baconschi, au fost comentate judicios de Al. Racu la https://alexandruracu.wordpress.com/2019/11/07/saracia-lui-lazar-si-saracia-teologiei-autohtone-cateva-observatii-cu-privire-la-relatia-dintre-capitalism-si-lacomie/)
Deputatul PNL
Matei Dobrovie ne asigură că interpretarea progresistă a familiei pămîntești a
Domnului Hristos în versiunea recentă a deputatului USR Iulian Bulai
(considerată licență poetică de autor)
reprezintă o mostră de „denigrare a creștinismului de către ateismul agresiv de
tip neomarxist, care-și propune să continue lupta împotriva familiei și a
credinței dusă de comunism” (https://www.facebook.com/MateiDobrovieDeputat/).
Se subînțelege că în lupta împotriva ateismului agresiv de stînga, Biserica nu
poate fi decît de partea creștinismului agresiv de dreapta. În felul acesta,
atît stînga, cît și dreapta ajung la același rezultat, împiedicînd prin
deturnarea învățăturii de credință legătura dintre om și Dumnezeul întrupat.
Reformatorii de stînga se luptă cu reformatorii de dreapta pentru reformarea
Bisericii; dezbaterea nu mai este una direct doctrinară, ci este mediată de
interpretarea Scripturii.
Spune Dobrovie:
„dorința de imagine, de a șoca cu orice preț, îți ia orice brumă de rațiune. La
fel, nu este demn să-ți faci imagine pe seama celor peste 50.000 de copii
aflați în sistemul de protecție din România. Ce legătură au cu Nașterea
Domnului? Niciuna! Dacă deputatul Bulai ar fi citit Pastorala Patriarhului
Daniel ar fi aflat multe, inclusiv că anul 2020 este dedicat pastorației
părinților și copiilor. De ce?” (https://www.facebook.com/MateiDobrovieDeputat/)
Dacă deputatul
Dobrovie ar fi citit pastorala PF Daniel, ar fi aflat însă că între fiecare copil
(din cadrul familiei sau din cadrul sistemului social) și Nașterea Domnului
este o legătură așa cum este între orice om și Dumnezeul întrupat:
„Când Fiul
veşnic al lui Dumnezeu devine Om, El Se arată lumii ca Prunc, nu ca adult.
Desigur, Fiul lui Dumnezeu, fiind atotputernic, putea să devină om sub formă de
adult, evitând naşterea şi copilăria, creându-Şi umanitatea proprie adultă, aşa
cum a creat-o pe cea a lui Adam, la începutul lumii. Dar n-a făcut-o.
De ce? Pentru a
ne arăta că El nu vine în lume ca om din afara umanităţii existente, ci din
interiorul ei, că începutul existenţei Sale istorice ca Om-Copil a fost deodată
darul lui Dumnezeu-Tatăl (cf. Ioan 3, 16) şi darul Mamei Sale, Fecioara Maria.
Iubirea lui
Dumnezeu este, în acelaşi timp, atotputernică şi smerită: Cel necuprins încape
într-o iesle, Cel veşnic devine un copil.
De ce un copil?
Fiindcă un copil nu poate face nimic pentru el însuşi: nu se poate hrăni
singur, nu se poate adăposti singur, nu se poate apăra singur, viaţa lui
depinde întru totul de iubirea şi grija celor din jur, de iubirea lor
dăruitoare.
Prin însăşi
prezenţa sa, copilul atenţionează sau cheamă oamenii din jur, în primul rând pe
părinţi, dar şi pe alţi oameni, să nu trăiască numai pentru ei înşişi, să nu se
îngrijească numai de ei înşişi, să nu se gândească doar la ei înşişi.
Copilul cheamă
pe cei din jurul lui să dăruiască şi să se dăruiască, să coboare la o gândire
mai smerită, la o simţire mai curată, la o bucurie mai sfântă.
Un copil devine
om pentru că s-a întâlnit cu umanitatea altora. El creşte din ceea ce
primeşte.” (https://basilica.ro/pastorala-craciun-2019-nasterea-domnului-binecuvantarea-parintilor-si-copiilor/)
Între izolarea
forțată produsă de neocapitalismul global și colectivitatea forțată propusă de
stînga progresistă, Biserica nu va supraviețui decît în măsura în care nu se va
reforma. Ea trebuie să rămînă de partea lucrurilor care vin din interiorul
omului. Adică de partea familiei, a comunităților organice – de partea lui Dumnezeu.
P.S.
Precizez că, oricît de fertilă este perspectiva propusă de PF Daniel, ideea că „Fiul lui Dumnezeu, fiind atotputernic, putea să devină om sub formă de adult, evitând naşterea şi copilăria, creându-Şi umanitatea proprie adultă, aşa cum a creat-o pe cea a lui Adam, la începutul lumii” este cel puțin suprinzătoare. Profețiile mesianice care vorbesc despre nașterea lui Mesia din Fecioară în Betleem dintr-o familie descendentă din David contrazic total o astfel de posibilitate. Acesta nu este de altfel singurul neajuns al Pastoralei de Crăciun a Patriarhului Daniel, după cum sper că voi putea să arăt într-o postare ulterioară.
P.S.
Precizez că, oricît de fertilă este perspectiva propusă de PF Daniel, ideea că „Fiul lui Dumnezeu, fiind atotputernic, putea să devină om sub formă de adult, evitând naşterea şi copilăria, creându-Şi umanitatea proprie adultă, aşa cum a creat-o pe cea a lui Adam, la începutul lumii” este cel puțin suprinzătoare. Profețiile mesianice care vorbesc despre nașterea lui Mesia din Fecioară în Betleem dintr-o familie descendentă din David contrazic total o astfel de posibilitate. Acesta nu este de altfel singurul neajuns al Pastoralei de Crăciun a Patriarhului Daniel, după cum sper că voi putea să arăt într-o postare ulterioară.