„Cînd s-a făcut cunoscut celorlalți că este un om al lui Dumnezeu, Alexie s-a înspăimîntat de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte și în taină a plecat spre Tarsul Ciliciei.”
Din Viața Sf. Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu
De ce ar mai dori cineva să fie omul lui Dumnezeu cînd poate fi direct Dumnezeu? În România de astăzi, dacă nu ești un fals dumnezeu nu ești nimic: funcționarul de la ghișeu este dumnezeu, administratorul de bloc este dumnezeu, educatoarea, învățătoarea, diriga, profa de mate și cea de română sunt dumnezeu, polițistul este dumnezeu, medicul de familie este dumnezeu, asistenta și ea, sunt dumnezei secretarele, poștașii, casierele, groparii, instalatorii, preoții, operatorii STS, taximetriștii, intelectualii, pațachinele, bloggerii, adolescenții de pînă în 60 de ani și oricine are ocazia de a face pe Dumnezeu. Iată, așadar, o altă diferență majoră față de perioada de dinainte de 1990, când doar Dumnezeu era Dumnezeu, lucru pe care îl știa și-l respecta pînă și concurența, adică aprozariștii, activiștii de partid, securiștii și oamenii de cultură.
Sfîntul Alexie, pomenit astăzi, a schimbat identitatea de aristocrat roman cu cea a unui cerșetor anonim. Săracul este întotdeauna anonim. Este „amărîtul ăla”, cineva lipsit de mijloacele de trai în trecut, lipsit de viață personală astăzi, adică cineva absent din rețelele de socializare. În lumea de astăzi, săracul este oricine nu este Dumnezeu, adică orice anonim. De pildă, Baraba este un Dumnezeu, chiar dacă este un tîlhar, este un tip tare, este cineva. În schimb, Hristos este un deplorabil, fiul unor săraci, care a trăit ca un amărît printre săraci ca să ne spună că putem deveni fiii lui Dumnezeu în mod tainic. Păi, dacă e în taină, ce rost mai are? Bine, să fie în taină, primesc, dar să știe toată lumea cine sunt eu!
În ultimii 17 ani de viață, Alexie a trăit necunoscut în propria lui casă, batjocorit de slugile care, bineînțeles, erau toate dumnezei. Alexie era recunoscut doar de Hristos, care tocmai fusese declarat mare vedetă în 313, eveniment care, într-un sens, a complicat posibilitatea recunoașterii Lui (înflorirea monahismului din secolele 4-6 ar trebuie văzută mai ales din această perspectivă, a efortului de a păstra necontaminată de slavă lumească relația personală tainică cu Dumnezeu). Eufimian, tatăl lui Alexie, era creștin, dar nu și-a recunoscut propriul fiu și, mai ales, nu l-a recunoscut pe Hristos în fiul său. Cînd Împăratul Onorie i-a reproșat lui Eufimian că nu a spus despre omul lui Dumnezeu care locuia în casa lui, Eufimian s-a scuzat spunînd că nu știa nimic despre așa ceva (https://www.fatheralexander.org/booklets/english/saints/alexis_manofgod.htm). Aveau să-l descopere mort, retras și mai adînc într-o taină proprie oamenilor lui Dumnezeu și care le rămîne ascunsă tuturor celorlalți.
Potrivit unei tradiții, pe locul casei lui Eufimian a fost ridicată o biserică, existentă și astăzi, Biserica Sfinților Bonifaciu și Alexie (https://en.wikipedia.org/wiki/Santi_Bonifacio_ed_Alessio). Descoperită pentru prima dată în 1965 cu prilejul unor lucrări de consolidare și uitată apoi pentru încă 40 de ani, o frescă veche de aproape o mie de ani îi reprezintă pe Hristos Pelerinul și pe Sf. Alexie (https://www.ilsussidiario.net/news/roma-trovato-affresco-medievale-intatto-video-era-in-intercapedine-a-santalessio/1899892/, vezi în josul paginii și un scurt videoclip util. Vezi și la https://www.ancient-origins.net/news-history-archaeology/medieval-fresco-0012229 sau la https://www.italianways.com/saint-alexiuss-pilgrim-christ-is-back-after-nine-centuries/; o atentă descriere a reprezentării la această adresă, https://www.ansa.it/english/news/lifestyle/arts/2019/07/01/medieval-fresco-found-in-rome_a2c26861-a242-4201-a555-513cda4da636.html, comentatorul subliniind asemănarea dintre Hristos Pelerinul și Sf. Alexie atît în atitudine, cît și în trăsăturile fizice. Sugestia pare confirmată de icoana bizantină a Maicii Domnului, „Madonna di Sant’ Alessio” care, potrivit tradiției, a descoperit în biserica din Efes unde se ruga Alexie caracterul lui de om al lui Dumnezeu, https://en.wikipedia.org/wiki/Madonna_di_sant%27Alessio. Faptul invită la speculații teologice fertile în privința rolului de mijlocitoare al Maicii Domnului: descoperindu-l pe Hristos în dubla Sa natură de Dumnezeu și Om, Maica Domnului îi descoperă totodată și pe cei uniți cu Hristos. În felul acesta, Maica Domnului devine Maica Domnului a Sfântului Alexie, Madonna di Sant’ Alessio). Remarcabil aici nu este însă calitatea rară în care a fost păstrată fresca medievală, într-o stare de conservare practic nealterată de trecerea timpului și care corespunde simbolic stării luminoase și înmiresmate în care a fost descoperit trupul Sfîntului Alexie. Miraculos aici este faptul că Alexie, omul lui Dumnezeu, rămîne ascuns și după moarte, urmîndu-l neștiut de lume pe Hristos pelerinul, Împăratul a Cărui Împărăție nu este din lumea aceasta.
Alexie înseamnă
în greacă ajutător sau apărător. În trecut, Cuviosul Alexie era prețuit ca
ocrotitor al cerșetorilor, săracilor și călătorilor, adică al celor pe care
nu-i știe nimeni, de care nu a auzit nimeni și de care nu-i pasă nimănui. Dar Alexie nu este decât omul lui
Dumnezeu, așa că nu ne poate ajuta cu nimic. Dacă ar fi fost măcar Dumnezeu, la
fel ca noi, poate că ne-ar fi putut ajuta în dificila sarcină de a supraviețui
într-o lume în care, dacă nu ești un dumnezeu, oricît de fals, nu ești deloc.
