duminică, 10 decembrie 2023

„Iubi” și libertatea de gen

 

Nemulțumirea unor români față de intenția autorităților din lumea civilizată de eliminare a termenilor „mamă” și „tată” și înlocuirea lor cu „părinte 1” și „părinte 2” nu vine dintr-o convingere legată de ordinea normală a lucrurilor, așa cum ar putea crede orice observator mai puțin familiarizat cu noile puteri de redefinire a realității oferite prometeic de școala Pleșu poporului care a trăit pînă nu demult în lagărul realității predefinite de gîndul Creatorului. Nemulțumirea vine din faptul că în noua familie românească toată lumea este „iubi”: mama este „iubi”, tatăl este „iubi”, în timp ce copiii sunt „iubitul” sau „iubita” în funcție deocamdată de sexul natural, dar probabil că și asta se va schimba în curînd, de vreme ce așa cum știe orice om civilizat, genul nu este decît un rol, iar oricine este liber să joace orice rol dorește. A avea obiecții față de această libertate de gen înseamnă a demonstra o „judecată tăioasă a «aproapelui» care n-are nimic de a face cu creștinismul” (http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/un-referendum-politic-impur)

„Iubi” ajunge în sfîrșit la casă, după ce l-a recuperat pe „iubitul” ei de vreo șase anișori de pe culoarele magazinului, pe unde a fugit și urlat în permanență în timpul sesiunii terapeutice de cumpărături. Bineînțeles, „iubi” a uitat codul PIN și de data aceasta, așa că îl sună pe „iubi” să i-l dea. Telefonul e pe speaker, prin urmare cei aflați la rînd pot auzi cum „iubi” o ceartă pe „iubi” (în formule precum „da’ de ce dreacu te-ai dus iar la magazin?”) și îi cere să-i spună ce anume a cumpărat. Pe un ton tot mai nesigur, pentru că știe deja ce se va întîmpla cînd se va întîlni cu „iubi”, „iubi” mărturisește fiecare act de infidelitate din coșul de cumpărături în speranța unei pedepse mai blînde decît ultima.

Scena durează un timp, dar merită. Ne ajută să cunoaștem mai bine noua familie tradițională din România și de ce „iubi” și „iubi” vor respinge categoric orice încercare de înlocuire a lui „iubi” cu termeni nefirești precum „părinte 1” și „părinte 2”: din responsabilitate față de „iubiții” și „iubitele” mici de lîngă ei, adică viitorii „iubi”.