Noua conștiință globală nu s-a realizat doar prin școală, ci și prin rețelele sociale, în familie, prin elitele intelectuale de dreapta și de stînga și prin Biserică. Întrucît în țările ortodoxe identitatea națională este formată și susținută de cea ortodoxă, anularea acestei identități a depins de falsificarea naturii și misiunii Bisericilor naționale. Refuzul conservatorilor români de a lua act de falsificarea învățăturii ortodoxe a servit astfel proiectului de convertire a conștiinței naționale într-una civică.
Chiar și atunci cînd au o poziție aparent conservatoare, conservatorii români ortodocși nu o fac dintr-o solidaritate cu „sărăcia și nevoile și neamul”, ci fie dintr-o conștiință morală fidelă legii naturale, precum pro-lifer-ii, fie, precum naționaliștii mistici, din fidelitate față de neamul absolut, tot atît de infinit superior „sărăciei și nevoilor” pe cît este față de neamul concret reprezentat de aproapele imediat. Unii sunt dedicați ființei umane în determinările ei generale, ceilalți eroilor, sfinților și geniilor neamului, cu toții abandonînd cu conștiința împăcată omul de lîngă ei proiectului globalist/transumanist.
