„O” vine de la Ortodoxie
Nimic nu-i mai pur, asta se știe,
Tot omul este ortodox, deși nu-i doar el de vină,
Ci noua tradiție a îmbrățișării de sine.
În vederea unui posibil viitor abecedar ortodox incluziv, Patriarhia va dispune cu siguranță de slujitori capabili să alcătuiască versuri mai inspirate decît cele pe care le-am propus mai sus. Ce vreau să semnalez de fapt prin această postare este o nedumerire, deci o nouă curiozitate din albumul meu de curiozități: și anume, nu este curios că în timp ce condamnă celebrarea identităților LGBT, deci inclusiv a identităților „trans”, ortodoximea românească nu spune nimic despre încurajarea credincioșilor de a-și descoperi sinele lăuntric printr-o spiritualitate transpersonală celebrată de liderii ortodocși în Biserică, inclusiv în instituțiile ortodoxe de învățămînt? De ce ar critica ortodocșii abecedarele LGBTQ+ de vreme ce acestea fac și urmăresc exact ce face și urmărește BOR de aproape două decenii: „celebrarea frumuseții îmbrățișării propriului sine” (https://www.amazon.com/GayBCs-M-L-Webb/dp/1683691628; vezi la https://www.youtube.com/watch?v=DvQVx-qBBSY o emoționantă prezentare a alfabetului LGBTQ pentru preșcolari în realizarea unei educatoare sensibile, care nu poate constitui decît un model pentru viitoarele educatoare ortodoxe din România).
O vine de la Ortodoxie, dar de la ce vine Ortodoxia? Sau, mai precis, de unde vine Ortodoxia de astăzi? Răspunsul este inclus în întrebare: Ortodoxia de astăzi nu vine decît din ziua de astăzi, din timpurile actuale, din kronos, nu din kairos. Prin urmare, nu poate oferi și nu poate slăvi decît ceea ce vine și trece odată cu ziua de astăzi.
