Gîndurile inteligenței artificiale sunt inteligente, dar nu sunt cordiale și nici nu pot deveni cordiale pentru că nu sunt gînduri propriu-zise. Inteligența artificială poate prezice un infarct, dar nu poate prezice și cu atît mai puțin preveni înșelarea inimii, care este un atac cardiac mai subtil și mult mai frecvent. În schimb, o inimă trează și vie poate să prevadă și să împiedice atacurile minții.
De fapt, IA și programele de învățare de tip Machine Learning sunt create pentru a reduce costurile în toate domeniile de activitate (în principal, prin reducerea erorilor, neprevăzutului și a timpului din unele sau din toate fazele unei operațiuni) și totodată pentru a delega responsabilitatea de la agentul uman (sau divin) la agentul impersonal al sistemului.
O lume a cărei inteligență este tot mai limitată și a cărei inimă este tot mai înșelată va avea tot mai multă încredere într-un sistem care nu poate greși și care va lua întotdeauna decizia corectă pentru că va fi cea mai bună decizie dintre toate deciziile posibile chiar și atunci cînd această decizie va însemna sfîrșitul celei mai bune dintre toate lumile posibile.
