Vechea Europă, cea creștină, nu a fost întemeiată pe cultura și civilizația greco-romană, ci pe cultul creștin. Mentalitatea și sensibilitatea omului din vechea Europă nu erau doar creștine, ci în mod specific liturgice. Reperele vechii Europe erau determinate de ceea ce în catolicism este cunoscut drept „cele patru lucruri de pe urmă ale omului”: moartea, judecata, iadul și raiul. Noua Europă a fost întemeiată inițial pe convingerea renascentistă în posibilitatea atingerii perfecțiunii în lumea aceasta prin artă, omul depășindu-se pe sine odată cu desprinderea sa de limitările materiale ori spirituale. Noua Europă este întemeiată în opoziție directă declarată față de Europa creștină: dacă scopul vieții era în Europa creștină ca omul să se nască din nou din apă și din Duhul Sfînt, în noua Europă omul renaște din cultură. Europa de astăzi nu este doar decreștinată din cauza modernității și secularizării, cum pretind liderii renascentiști din noua BOR: ea nu putea exista fără desprinderea conștientă de creștinism. Noua Europă este în mod necesar anticreștină, îmbunătățind succesiv proiectul renascentist prin integrarea științei și tehnologiei în vederea realizării perfecțiunii.
Chiar dacă pentru Putin creștinismul nu înseamnă nimic, simplul fapt că nu împărtășește credința noii Europe în perfecțiunea sau cel puțin în perfectibilitatea ființei umane este văzut de noii europeni ca o declarație de război la adresa noii Europe. Aceasta este de altfel logica prin care oricine nu împărtășește credința de stat din imperiul UE este denunțat drept putinist. Contrar aparențelor, etno-naționaliștii și naționaliștii mistici din țările europene au îmbrățișat viziunea noii Europe încă din secolul 19, cu deosebirea că pentru ei perfecțiunea este realizată prin participarea la perfecțiunea neamului așa cum pentru eurofili ea este realizată prin participarea la „familia europeană”. Dacă ar fi fost creștini, naționaliștii din UE ar fi fost scoși în afara legii iar bisericile lor închise. În schimb, ei sunt reprezentați politic în parlamentele țărilor lor și în Parlamentul European, așa cum steagul UE este arborat în sediile și bisericile naționaliștilor.