Lumea bună, adică cea progresistă, nu este indignată de perspectiva publicării surselor de finanțare ale ONG-urilor doar pentru că legea de transparentizare a veniturilor ar putea arăta că idealismul ei este mai puțin dezinteresat decît s-a străduit să lase impresia, ci și din alte două motive, poate chiar mai importante. Nu este vorba doar despre bani, motivul practic al indignării, ci mai ales despre prestigiu, despre motivul principial. În definitiv, banii nu vin neapărat în mod direct, ci mai ales din contracte de colaborare fie cu firme private aflate în relații intime cu statul, fie direct cu instituții ale statului (primării, școli, muzee, posturi publice de radio și televiziune, instituții publice de cultură etc.) prin mijlocirea funcționarilor de stat plantați sau co-optați de ONG-uri în structura statului, care, în schimbul serviciilor aduse, sunt susținuți de lobby-ul oengist. De aceea, cred că sursa finanțărilor este deja într-o măsură substanțială bugetul de stat și va deveni poate sursa principală a finanțării ONG-urilor în cazul în care această lege va fi nu doar votată, ci și aplicată.
Cred însă că în mare parte este vorba despre o indignare de principiu, în sensul în care intangibilii se consideră mai presus de deplorabilii de la AUR și PSD care îndrăznesc să-i percheziționeze. Este umilitor în primul rînd că inferiorii pretind să-i controleze pe superiori. În al doilea rînd, întrucît superiorii sunt superiori în mod absolut, ei sunt mai presus de toată lumea și, prin urmare, sunt mai presus de lege. Ei sunt intangibili pentru că sunt incoruptibili și sunt incoruptibili pentru că așa spun ei, orice ar spune faptele lor. Imunitatea lor vine de sus, de la divinitatea bună euro-atlantică, care este bună pentru că este aleasă de ei și pentru că i-a ales pe ei. Intangibilii sunt mai presus de orice bănuială pentru că divinitatea bună superioară este mai presus de orice bănuială și de aceea divinitatea rea inferioară încearcă, punînd în discuție natura neprihănită a progresiștilor, să compromită divinitatea bună, cu ajutorul lui Xi în China, al lui Orban în Ungaria, al lui Putin în Rusia, al lui Trump (omul lui Putin) în SUA și al populiștilor naționaliști în România. Intangibilii nu-și apără prin urmare propria lor onoare și cu atît mai puțin încearcă să-și protejeze sursele de finanțare, ci apără onoarea și sfințenia dumnezeului cel bun.
